Interpreta şi compozitoarea de jazz Luiza Zan a declarat, într-un interviu acordat News.ro, că cel mai nou disc al ei, ”Heritage”, reprezintă un album de familie, iar muzica este cea mai de preţ moştenire pe care a primit-o de la familia sa.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

În interviul acordat News.ro, interpreta vorbeşte despre cel mai nou album al său, despre concertele la care a participat şi mărturiseşte că este o ”rockeriţă în adevăratul sens al cuvântului”.

Artista este de părere că, pentru a fi un fan adevărat, este nevoie de muncă, de documentare. În plus, ea vorbeşte şi despre planurile de viitor şi despre premiera spectacolului ”Trei rupturi”, de Radu Afrim, pentru care a compus muzica. 

Luiza Zan lansează, joi, printr-un concert care începe la ora 20.00, la Clubul Ţăranului din Bucureşti, cel de-al şaselea album de studio, ”Heritage”.

Reporter: La ce face referire numele ”Heritage”?

Luiza Zan: Este un album de familie, dedicat memoriei mamei mele şi, pentru că a fost înregistrat chiar în ziua în care a murit bunicul meu, îi este dedicat şi lui. Este plin de emoţia pe care am simţit-o în acele două zile. Este pentru bunicul meu, acordeonist, mama mea, violistă, pentru bunica mea, pe care am iubit-o enorm, şi pentru copiii şi cine mai rămâne după mine. Sunt piese mai vechi şi piese compuse în momentele acelea de cumpănă din viaţa mea.

Reporter: Câte piese sunt incluse pe album? Există un single?

Luiza Zan: Albumul cuprinde şapte compoziţii originale ale mele, la care se adaugă o piesă compusă de eleva mamei mele, Ioana Mardare. Sunt jazzy. Este o piesă care defineşte, cumva, albumul: ”Călare”. Este piesa cea mai cunoscută, pentru că face parte şi din coloana sonoră a spectacolului de teatru ”Năpasta”, în regia lui Radu Afrim. Mă gâdesc la un videoclip pentru ea, dar nu e nimic concret.

Reporter: Când şi unde a fost înregistrat discul?

Luiza Zan: ”Heritage” a fost înregistrat în octombrie 2015, în Supersized Studios din Budapesta, masterizat de unul dintre cei mai mari ingineri de sunet din Ungaria - Gyulay Zsolt. Este înregistrat cu Sarik Peter, la pian, Gyarfas Istvan, la chitară, Fonay Tibor, la bas şi contrabas, Attila Galfi, la tobe, şi, cum spuneam, Ioana Mardare, la violă.

Reporter: Care este cea mai de preţ moştenire pe care aţi primit-o?

Luiza Zan: Muzica este moştenirea cea mai de preţ pe care am primit-o de la mama mea, de la bunicul meu. Darul de a şti să ascult muzică, de a şti să o apreciez, de a o purta cu mine peste tot. Şi încerc să îl transmit şi altora.

Reporter: Ce muzică ascultaţi?

Luiza Zan: Acasă ascult jazzradio.com, selectiv, în funcţie de ce stare am, iar în maşină îmi place să ascult radio, să aflu ce se mai întâmplă prin lume.

Reporter: Mergeţi des la concerte?

Luiza Zan: Merg la concerte. Îmi place foarte mult să simt atmosfera unui concert care promite. De exemplu, unul dintre cele mai frumoase concerte din viaţa mea a fost John McLaughlin, am primit şi autograf de la el. Am reuşit să o prind pe Natalie Cole, la Sala Palatului, am văzut-o pe Dianne Reeves, am fost la concerte foarte importante. Am avut şansa de a-l intervieva pe Kurt Elling, după ce l-am şi ascultat în concert. Sunt foarte fericită că am reuşit să stau puţin de vorbă cu Dee Dee Bridgewater. E nu mă satur doar cu partea de concert, îmi place să prind omul şi pe lângă. Să-l cunosc, nu doar să-l văd.

Reporter: Şi în afară de jazz?

Luiza Zan: Mai e ceva?! Sunt un mare fan de rock. Sunt o rockeriţă în adevăratul sens al cuvântului. Ascult cu plăcere trupele care mi-au plăcut dintotdeauna, precum Tiamat, Nirvana, sunt ”old school”. Eu sunt cu jazzul şi cu rockul, altceva nu prea. Muzica clasică nu se pune, ea e... Lucrez la un proiect care implică muzica clasică. El se va întâmpla în luna iunie. Va fi foarte greu şi interesant.

Reporter: Există un îndemn pe care vrei să-l adresezi publicului amator de muzică?

Luiza Zan: Este foarte greu să fii selectiv când alegi să fii fanului cuiva. Ca să fii un fan adevărat trebuie să munceşti puţin. Pentru orice lucru de valoare, trebuie puţin efort. Şi îndemnul meu ar fi că trebuie să se documenteze foarte bine muzical, în momentul în care aleg să fie fanii cuiva. Când, de exemplu, voi spune că sunt fan Nat King Cole, nu o să spun niciodată Nat King Cong, cum am auzit pe cineva prezentând un album la radio. Nu aş putea face asta niciodată, pentru că sunt fan. Un alt îndemn este să descreţească bine urechile, pentru că se întâmplă multă muzică proastă. Muzica aia bună, de multe ori, e de nişă. Poate că e mai greu să găseşti un album adevărat şi poate nu e îmbrăcat în forma în care tu l-ai vedea pe panourile de la Unirii, însă sunt foarte mari şanse să pleci acasă cu un foarte important dar, când iei un disc de jazz. Şi, slavă Domnului, avem nişte artişti senzaţionali în jazzul românesc.

Reporter: Cum arată aria de jazz românesc?

Luiza Zan: Produsele sunt mai solide, au fost evenimente mai multe în ultimii ani. Să nu uităm că noi foarte târziu am avut acces la Europa. La noi, Europa a venit destul de târziu şi mişcarea de jazz a funcţionat în condiţii foarte dificile, în perioada comunismului, aşa că explozia e normal să se resimtă mai târziu. Acum, internetul e la îndemâna oricui, informaţia este peste tot şi e mai uşor să progresezi aşa. E greu să le explic elevilor mei că nu exista copiator, pe vremea când eram în şcoală. E foarte greu să-i explic unui muzician de 19, 20 de ani cât era de important să scriem de mână partituri întregi. Să scrii ”Samson şi Dalila”, de la prima până la ultima notă, cu mânuţa ta, e de neimaginat în ziua de azi. Eu am scris de mână şi, în felul ăsta, mi-a rămas în cap. E o altă experienţă.

Reporter: Care sunt planurile pentru anul acesta?

Luiza Zan: Mai am o lansare de album în plan, dar nu sunt confirmate toate detaliile. În principiu, va avea loc în aprilie. Urmează o premieră la teatru, în regia lui Radu Afrim, unde sunt protagonistă şi am scris muzica. Este vorba despre spectacolul ”Trei rupturi”, care va avea premiera, pe 12 şi 13 martie, la Teatrul ”Andrei Mureşanu” din Sfântu Gheorghe. În vară, voi porni într-un turneu cu ”Heritage”, în altă formulă decât cea în care îl prezentăm la lansare. Pentru publicul românesc este un plus faptul că poate asculta acest album în varianta lui originală, pentru că sunt greu de prins oamenii ăştia (muzicienii, n.r.), nu sunt mereu disponibili. De asemenea, era vorba despre un turneu în Ungaria, dar, din păcate, nu este nimic precis.

Luiza Zan s-a născut pe 7 octombrie 1980, la Tulcea, şi şi-a început cariera la vârsta de 4 ani.

”Heritage” este cel de-al şaselea album de studio al său. Din discografia sa fac parte discurile ”Slang” (2005), ”Colinde şi Poveşti de Crăciun” (2010), cu Florin Romanescu, ”Like Water” (2012), cu Pedro Negrescu, şi două albume cu Nicolas Simion Trio, apărute în 2012 şi 2015.

Luiza Zan apare şi pe cel mai recent album al pianistului Sarik Peter, ”Sharik Peter and Friends”.

Printre numeroşii muzicieni alături de care a cântat se află Mircea Tiberian, Vlaicu Golcea, Vlad Popescu, Electric Brother,  Dj Vasile,  McNeeste State University Big Band din Louisianna, Petras Geniusas şi Alex Harding.

Interpreta şi compozitoarea predă la Şcoala Populară de Arte din Sfântu Gheorghe, oraş unde deţine şi un studio.

viewscnt

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.