Regizorul Adrian Sitaru, care îşi prezintă vineri, în premieră mondială, la Festivalul de Film de la Toronto, cel mai nou lungmetraj, ”Fixeur”, declară într-un interviu acordat agenţiei de presă News.ro că, de cele mai multe ori, în numele artei, precum şi al jurnalismului de calitate se comit abuzuri cu cele mai bune intenţii. El povesteşte cum proiectul său a fost inspirat de un reportaj realizat de o echipă de jurnalişti francezi, cu ocazia primei repatrieri din Franţa a unei minore, şi vorbeşte despre însemnătatea fixeur-ului.
”Fixeur” al lui Adrian Sitaru a fost selectat în programul Contemporary World Cinema al Festivalului de Film de la Toronto, care are loc în perioada 8 - 18 septembrie.
”Fixeur” spune povestea lui Radu, care este stagiar la sediul din Bucureşti al Agenţiei France Presse şi visează să devină jurnalist. Repatrierea unei tinere prostituate minore din Franţa îi oferă oportunitatea de a-şi demonstra aceste calităţi. Totuşi, cu cât se apropie mai mult de realizarea unui articol, cu atât mai mult începe să se îndoiască de natura ambiţiei lui de a practica această meserie, potrivit producătorilor.
Din distribuţie fac parte actorii Tudor Aaron Istodor, Mehdi Nebbou, Nicolas Wanczycki, Diana Spătărescu, Andreea Vasile, Adrian Titieni, Cristian Ilinca.
Imaginea filmului este semnată de Adrian Silişteanu, montajul - Mircea Olteanu, de sunet s-au ocupat Ioan Filip şi Dan-Ştefan Rucăreanu, de scenografie - Gina Călin, costume - Adina Bucur. Producători sunt Anamaria Antoci şi Adrian Silişteanu, iar co-producător este Jean des Forêts.
”Fixeur” este o producţie 4 Proof Film (România), în co-producţie cu Petit Film (Franţa), realizată în asociere cu Domestic Film, DaKINO Production şi Movie Production Entertainment. Filmul a fost dezvoltat în cadrul CineLink – Sarajevo Film Festival şi Les Arcs 1950 Co-production Village.
Care a fost punctul de plecare pentru scenariul ”Fixeur”?
Adrian Sitaru: O întâmplare personală a lui Adrian Sislişteanu, pe când lucra la AFP. Se întâmpla înainte de a deveni director de imagine, în toamna anului 2002, când a făcut la Sighetul Marmaţiei un reportaj cu o echipă de jurnalisti francezi, cu ocazia primei repatrieri din Franta a unei minore, în urma unui acord semnat între România şi Franţa.
Cum aţi ales actorii? A fost vreunul dintre roluri trasat special?
Adrian Sitaru: A fost un casting îndelungat pentru rolul principal, cu multe posibilităţi. În final, am considerat că Tudor Istodor îndeplineşte, dincolo de talent, majoritatea datelor personajului. Pe partea franceză a fost mai uşor, Mehdi Nebbou detaşându-se rapid dintre variantele propuse de directorul de casting din Franţa.
Când a început şi cât a durat producţia la ”Fixeur”? Unde aţi filmat?
Adrian Sitaru: Filmările au început la jumătatea lui februarie 2015 şi au durat şase săptămâni. Au fost aproximativ 20 de locuri de filmare, în Bucureşti şi Bistriţa. Perioada de filmare la Bistriţa a fost de două săptămâni.
La ce v-aţi gândit, la cine, când aţi ales numele peliculei? Cine este fixeur-ul în filmul dumneavoastră?
Adrian Sitaru: Fixeur este denumirea în limba franceză pentru persoana, de obicei locală, care face aranjamente pentru echipe de jurnalişti din alte ţări ce vin să realizeze reportaje în ţara Fixeurului. Cuvântul are şi o conotaţie mai generală, cu sens şi negativ, de persoană care face aranjamente pentru alte persoane, îndeosebi în chestiuni ilicite. Am considerat că denumirea cuprinde toate aceste nuanţe. Aş plusa cu faptul că Fixer, în engleză, este şi denumirea pentru substanţa ce imprima imaginea pe hârtia fotografică, o metaforă încă cazul erei digitale. Fixeur-ul este personajul principal interpretat de Tudor Istodor.
În pregătirea filmului aţi colaborat îndeaproape cu vreun alt jurnalist? În ce a constat documentarea?
Adrian Sitaru: În primul rând scenariştii, Claudia şi Adrian Silişteanu, au lucrat ca fixeuri pentru diverşi jurnalişti, nu doar din Franţa. Adrian a lucrat în cadrul AFP o perioadă considerabilă de timp. Sigur, au colaborat şi discutat cu jurnalişti, dar şi cu alţi fixeuri ce au lucrat pe teme similare celei din film. În primul rând, am căutat reportajul făcut în 2002 şi ne-am inspirat foarte mult din personajele reale. Tot atunci, o altă televiziune franceză a făcut un reportaj mult mai amplu, pe aceeaşi temă, şi am reuşit să îl găsim la Institut Naţional de L'Audiovisuel din Paris. Anumite replici cheie din film provin chiar din acest reportaj. Cu doi ani în urmă, Adrian Silisteanu a acceptat propunerea unei jurnaliste din Franţa şi a fost pentru o săptămână fixeur, ceea ce i-a permis să îşi împrospăteze memoria în privinţa relaţiilor dintre jurnalişti şi colaboratorii lor locali, precum şi a presiunilor şi dificultăţilor cu care se confrunta aceştia pe teren.
Care a fost cel mai dificil moment la filmările pentru ”Fixeur”?
Adrian Sitaru: Cel în care Tudor discută singur cu fata, în maşină - o scenă foarte importantă pentru film. O scenă extrem de dificilă, din multe puncte de vedere. Ne-a luat două zile să ajungem la ce trebuie. În primul rând, pentru că era o scenă delicată jucată de o minoră în vârstă de 14 ani.
Pentru că vorbeaţi despre dualitatea sistemului uman de valori şi având în vedere subiectul ales, cum percepeţi presa românească de astăzi?
Adrian Sitaru: Destul de prost o percep, în special cea de televiziune. Poate de aceea refuz să mai mă uit la televizor. Există însă o mână, poate două, de jurnalişti care ţin sus ştacheta.
Aţi afirmat că v-aţi ”abuzat” actorii şi colaboratorii. La ce anume v-aţi referit?
Adrian Sitaru: Aş vrea să se înţeleagă că am folosit acest cuvânt în sensurile sale subtile. Pentru mine a manipula o persoană, chiar cu scopuri nobile, este un abuz. Ne abuzăm uneori copiii, când îi forţăm să înveţe să cânte la un anumit instrument sau să facă sport, abuzăm când manipulăm părinţii unor copii pentru a-i convinge să joace în film, abuzăm când în numele jurnalismului de calitate vrem cu orice preţ să obţinem declaraţii de la victime. Când manipulăm actori, păcălindu-i, pentru a obţine sentimente adevărate de la ei, chiar dacă şi-au dat acordul, este o formă de abuz. În numele artei, al jurnalismului de calitate, cu cele mai bune intenţii, comitem abuzuri fără să ne dăm seama. Iar dacă adulţii sunt cât de cât căliţi în acest "joc", consider că este trist când acest lucru are repercusiuni asupra copiilor sau chiar animalelor.
Care au fost relaţiile şi atmosfera de pe platourile de filmare?
Adrian Sitaru: Ca de obicei, relaţii foarte bune şi atmosferă frumoasă. Sigur lipsa unui buget dorit a redus numărul zilelor de filmare ceea ce duce la un stres în plus, dar am încercat să ne păstrăm enegiile pentru o filmare cât mai bună.
De ce aţi ales să prezentaţi filmul în acelaşi an cu ”Ilegitim”?
Adrian Sitaru: S-a întâmplat să fie aşa. Am dezvoltat cele două filme în ultimii trei ani, într-un mod foarte diferit, şi ca finanţare şi că mod de lucru. S-a întâmplat să le terminăm cam în acelaşi timp, putea fi ”Fixeur” la Berlin şi ”Ilegitim” la alt festival, era foarte probabil să nu se întâmple nimic cu ”Ilegitim”, să nu-l terminăm, putea fi orice, însă lucrurile s-au întâmplat să fie aşa.
Cât de diferite sunt cele două producţii? Există un numitor comun?
Adrian Sitaru: Sunt foarte diferite. În afară că le-am regizat pe ambele, că Adrian Titieni este în ambele sau Sislişteanu este DOP în ambele, mi-e greu să găsesc un numitor comun. Las criticii să-şi spună părerea.
Ce aşteptări aveţi cu şi de la ”Fixeur”?
Adrian Sitaru: Mi-e greu să răspund, este şi curiozitatea mea după fiecare film terminat. Am să pot avea o opinie după prima vizionare cu public de la Toronto. În ţara au fost câteva feedback-uri excelente de la puţinii oameni care l-au văzut în proiecţii private.
Adrian Sitaru s-a născut pe 4 noiembrie 1971, la Deva. ”Fixeur” este cel de-al cincilea lungmetraj pe care l-a regizat, după "Ilegitim", pentru care a primit premiul Confederaţiei Internaţionale a Cinematografelor de Artă (C.I.C.A.E.) la Berlinala 2016, “Domestic” (2012), "Din dragoste cu cele mai bune intenţii" (2011) şi "Pescuit sportiv" (2008).
Debutul său în lungmetraj, ”Pescuit sportiv” (2008), a fost premiat la Palm Springs International Film Festival şi la Mons International Festival of Love Films.
Pentru ”Din dragoste cu cele mai bune intenţii” (2011), Adrian Sitaru a fost recompensat cu premiul pentru cel mai bun regizor, la Festivalul de Film de la Locarno. Tot la Locarno, pentru scurtmetrajul ”Valuri”, Adrian Sitaru a primit trofeul pentru debut, în 2007. Aceeaşi producţie a primit trofeul Heart of Sarajevo (Inima oraşulului Sarajevo).
Regizorul semnează câteva dintre cele mai premiate scurtmetraje româneşti: "Valuri" (2007), "Lord" (2009), "Colivia" (2010), "Chefu'" (2012), “Artă” (2014) şi “Excursie” (2014).
Pentru ”Colivia” a primit trofeul DAAD Short Film, la Berlinala 2010, marele premiu la Vila do Conde International Short Film Festival şi cel mai bun scurtmetraj la Festivalul de Film de la Varşovia.
La ediţia de anul acesta a Festivalului de Film de la Toronto, scurtmetrajul ”Toate fluviile curg în mare”, de Alexandru Badea, care a fost prezentat în secţiunea Cinéfondation a Festivalului de Film de la Cannes 2016, este inclus în programul Short Cuts.
În plus, în secţiunea Masters, în afara competiţiei, Cristian Mungiu şi Cristi Puiu vor fi prezenţi prin filmele ”Bacalaureat”, respectiv ”Sieranevada”.
La cea de-a 41-a ediţie a Festivalului de Film de la Toronto (TIFF) se vor acorda marele premiu - lungmetraj, premiile publicului pentru cel mai bun documentar, pentru secţiunea Midnight Madness, dedicată peliculelor de groază şi neconvenţionale, şi trofeul Federaţiei Internaţionale a Criticilor de Film (FIPRESCI).
Festivalul de Film de la Toronto este unul dintre cele mai importante evenimente de gen, alături de Cannes, Berlin şi Sundance.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
