Actorul Vlad Ivanov a vorbit într-un interviu acordat News.ro despre cel mai recent lungmetraj din distribuţia căruia face parte, „La Gomera” al lui Corneliu Porumboiu, despre prima scenă de sex pe care a jucat-o într-un film şi despre colaborările cu cineaşti străini. El declară că face parte din segmentul de artişti care cred că arta încă poate schimba mentalităţi şi priveşte cu o doză de nostalgie iniţiativa festivalului Les Films de Cannes à Bucarest de a crea anul acesta o secţiune ce îi este dedicată.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Desemnat recent cetăţean de onoare al oraşului Botoşani, unde s-a născut în urmă cu 50 de ani, Vlad Ivanov a acordat un interviu News.ro în timpul festivalului Anonimul, la care a participat în urmă cu o săptămână pentru a reprezenta şi prezenta filmul „La Gomera” şi unde s-a întâlnit cu cineastul ucrainean Sergei Loznitsa, cu care a colaborat deja în două rânduri.

Vlad Ivanov, alături de actriţa Julieta Szönyi şi producătoarea Ramona Grama, la Anonimul IFF
Vlad Ivanov, alături de actriţa Julieta Szönyi şi producătoarea Ramona Grama, la Anonimul IFF

El a vorbit despre activismul rolurilor sale, despre puterea filmului şi teatrului de a schimba mentalităţi, despre momentele mai puţin confortabile din timpul filmărilor şi despre cum se lucrează în afară.

„Prin roluri, într-un fel, sunt activist, dar personal nu mă gândesc la chestiunea asta. Mă gândesc la personaje, la viaţa lor, la ce înseamnă ele în economia filmului. Fac parte din segmentul de artişti care mai cred că arta mai poate schimba mentalităţi, în sensul bun, că le dezvăluie oamenilor şi alte lucruri mult mai profunde şi mai frumoase. Atunci când un spectator vine într-un fel la teatru şi pleacă altfel este un punct câştigat de ambele părţi”.

Cât priveşte cinematografia, el a completat: „Cum spune şi Sergei (Loznitsa, n.r.): Nu faci filme aşa, în general, le faci dacă ai ceva de spus. Aşa încerc şi eu, atât cât îmi permite scenariul şi cât ţine de latura mea creativă, să pot să spun ceva. Poate e mult spus să schimb mentalităţi, dar făcând parte dintr-un mecanism, cred că acel mecanism întreg poate să pună – cel puţin – întrebări spectatorului”.

Un obişnuit al Croazetei, actorul a fost prezent şi anul acesta la Cannes. În rolul principal din „La Gomera”, selectat în competiţie. Personajul lui, un poliţist corupt, este – foarte posibil – în legătură cu Anghelache din „Poliţist, adjectiv”, lansat de Porumboiu în urmă cu zece ani.

Vlad Ivanov este Cristi, un poliţist implicat într-o afacere de 30 de milioane de euro. El ajunge în insula La Gomera (Spania) pentru a învăţa „El Silbo”, un limbaj fluierat folosit de localnici. Limbajul codat îl va ajuta să-l elibereze pe Zsolt (Ţambrea), un traficant aflat în arest la Bucureşti şi singurul din bandă care ştie unde sunt ascunşi banii.

„Cristi e posibil să aibă legătură cu personajul din «Poliţist, adjectiv», dar, sigur, la destul de mulţi ani ca petrecere a fiinţei. Dacă cel din «Poliţist, adjectiv» credea în sistem şi promova legile sistemului, aici deja e un tip blazat şi un tip care nu mai vrea să le promoveze. E clar că a avut mari dezamăgiri, de asta a şi intrat în combinaţia asta mafiotă, ca să poată pleca din ţară. M-am bucurat mult că e un pesonaj diferit de ce am mai făcut până acum şi a fost foarte provocator. A trebuit să slăbesc 14 kilograme, să învăţ El Silbo, au fost secvenţe foarte dificile în Oceanul Atlantic, şi toate astea nu s-ar fi putut întâmpla dacă nu ar fi fost o echipă foarte bună în spate. Au fost oameni care au înţeles efortul actorilor şi al regizorului şi au fost lângă noi”.

Din distribuţie face parte şi Catrinel Marlon (Menghia), alături de care Ivanov a jucat o scenă de sex. O premieră pentru el.

Cât de confortabil s-a simţit? „Mărturisesc că am avut temeri. Pentru că nu sunt nici un Brad Pitt sau Tom Cruise, sau mai ştiu eu cine... Am mai avut în trecut o scenă care era un fel de preludiu, dar nicidecum una de sex. L-am întrebat pe Corneliu: «Poţi să îmi explici cum ai să filmezi scena? Sunt interesat de lucrul ăsta». Şi m-a asigurat: «Vlad, îţi dai seama că nu va fi ceva explicit şi, oricum, o să o filmez mai mult pe ea, pentru că ea e femme fatale». Şi m-am liniştit. M-am liniştit şi pentru că am avut o energie foarte bună cu Catrinel. Ea a fost un om foarte deschis, care nu m-a pus nicio clipă în inconfort. Am putut să filmăm şi să şi râdem. Sigur, Corneliu a pregătit platoul, care a fost închis: erau doar el şi DOP-ul împreună cu noi doi. Apreciez lucrul ăsta, pentru că aveam nevoie să fim într-o stare de confort, pentru că altfel nici nu obţii nimic. Ne-am descurcat, zic eu, foarte bine, şi Corneliu a obţinut chiar ce dorea de la scena aia”.

Alături de Catrinel Marlon, în „La Gomera”
Alături de Catrinel Marlon, în „La Gomera”

Un film echilibrat. Un film de public

Al cincilea lungmetraj al lui Porumboiu, „La Gomera” este diferit între creaţiile cineastului. Cu o tentă comercială, dar şi ingrediente de film de autor, producţia va fi, în opinia lui Ivanov, una cu succes la public.

„Cred că multora li se pare foarte comercial pentru că, până acum, Corneliu a mizat mult pe minimalism şi, dintr-o dată, s-a dus într-o cu totul altă zonă. Şi atunci lumea spune asta. Cred că «La Gomera» are şi ingredientele unui film de autor, pentru că este extrem de elaborat, e gândit cromatic, pe capitole de culori. Ne-am gândit foarte mult şi am văzut multe filme noir, în special Hitchcock, am discutat mult despre stilul de joc din filmele astea, dar are şi partea de comercial. Pe mine nu mă sperie asta, chiar e OK, pentru că eu cred că este un film ce se va vinde bine. Cred că e un film echilibrat, cred că va fi unul de public”.

Lungmetrajul va fi distribuit în 27 de teritorii, între care America de Nord, China, India, Marea Britanie, Franţa şi Spania. În România, din 13 septembrie.

La Bucureşti, actorul îşi doreşte să afle care este reacţia publicului, astfel că: „O să merg incognito la proiecţii – sunt curios de reacţia publicului obişnuit. Cel care nu e format doar din cinefili şi cineaşti, cel care doar gustă filmul în general”.

Comedia romantică, un gen neexplorat şi dorit

Celebru odată cu rolul Bebe din „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, film care i-a adus în 2007 trofeul Palme d’Or lui Cristian Mungiu, actorul a interpretat în peste 30 de filme roluri cu încărcătură negativă.

„Nu sunt genul de actor care îşi doreşte un rol anume - să îl joc pe Othello sau mai ştiu eu pe cine -, dar dacă un regizor mi-ar oferi un rol într-o comedie romantică, aş fi foarte bucuros. Cred că pot să fac foarte bine genul ăsta de rol şi, cine ştie, poate că cineva o să aibă încredere să mă provoace aşa. Cred că o să iasă ceva foarte frumos”.

Este o opţiune de moment a regizorilor, spune Ivanov despre rolurile negative şi cele de est-european primite. „Cineva din afară, când te vrea în filmul lui, nu te va lua niciodată să joci un britanic sau american. Oricât de mult ne-am strădui şi am vorbi, nefiind nativi, nu vorbim nici engleza britanică, nici pe cea americană. În principal, ei urmăresc să aibă figuri noi. Mai mulţi directori de casting mi-au spus că îi atrag actorii care fac ceva important în ţara lor şi aşa aud şi ei. Dacă nu faci în ţara ta, poate doar să fii tânăr, să emigrezi şi să faci ceva în afară. Dar dacă începi de aici cu un rol important, sigur că după aia te iau şi ei în producţiile lor”.

„Există o preocupare majoră în ultimii ani faţă de actorii din est. Întotdeauna în astfel de producţii există extrem de mult profesionalism şi multă seriozitate. Acolo nu poţi greşi decât o dată, pentru că a doua oară nu te mai cheamă nimeni. Nu lucrează decât cu oameni foarte serioşi şi talentaţi şi care ştiu ce fac”, a explicat el.

Colaborarea cu Loznitsa

Între cineaştii străini cu care a colaborat se numără Sergei Loznitsa. În 2010, a jucat în „My Joy” şi a revenit în regia lui în „In the Fog” (2012). Directorul de imagine Oleg Mutu a fost cel care a înlesit apropierea celor doi.

„M-a văzut, ca foarte multă lume, în «4,3,2» şi a vorbit cu Oleg, în care are foarte multă încredere. Oleg, lucrând cu mine pentru filmul lui Cristian Mungiu, mi-a făcut nişte review-uri foarte bune. Era un personaj care mergea (cel din «My Joy», n.r.). Cu toate că sunt vorbitor de limba rusă, dar nelocuind în Rusia am un accent, a fost nevoie să fiu dublat. Am fost foarte fericit că am lucrat din nou împreună la «In the Fog», iar acolo nu am mai fost dublat, pentru că interpretam rolul unui ofiţer neamţ. Îmi place foarte mult să lucrez cu Sergei. Este un om care se documentează până în cel mai mic detaliu, fiind documentarist la bază. Are un calm deosebit la lucru, un mod special în care abordează actorul – cum discută cu el, cum îl transpune în stare”.

Cineastul Sergei Loznitsa, Maria Choustova, producător şi director de casting, şi Vlad Ivanov, la Anonimul IFF
Cineastul Sergei Loznitsa, Maria Choustova, producător şi director de casting, şi Vlad Ivanov, la Anonimul IFF

Loznitsa a mărturisit într-un interviu acordat în urmă cu o săptămână News.ro că anul viitor va începe lucrul la un nou lungmetraj de ficţiune din distribuţia căruia va face parte, „cu siguranţă”, Vlad Ivanov.

„Este genul acela de relaţie dintre actor şi regizor care au lucrat împreună, îşi cunosc valoarea şi nu trebuie să vorbească de fiecare dată când se întâlnesc despre proiecte viitoare. Noi ştim foarte clar cine suntem şi ce putem să facem şi dacă Sergei o să creadă că o partitură din următoarele lui filme mi se potriveşte sau aş putea să scot ceva din ea, atunci sunt sigur că vom lucra din nou împreună”, a mai declarat Ivanov. „Nu fac parte dintre actorii care sar pe regizor şi spun: «Dă-mi ceva să lucrez!». Sunt liniştit”.

Ivanov 50, la Les Films de Cannes à Bucarest

Toamna aceasta, festivalul Les Films de Cannes à Bucarest – fondat şi coordonat de Cristian Mungiu – va cuprinde o secţiune specială dedicată actorului Vlad Ivanov.

„O să facă un lucru foarte frumos pentru mine şi asta înseamnă mult pentru prietenia noastră umană şi artistică: o să facă în cadrul Les Films de Cannes à Bucarest o secţiune «Ivanov 50», în care vor fi prezentate aproape toate filmele pe care le-am făcut aici, în România, şi câteva dintre cele făcute în străinătate. E frumos că se gândeşte cineva din generaţia ta să facă lucrul ăsta. Privesc şi cu un soi de nostalgie chestia asta. Am ajuns la 50 de ani şi sunt nişte filme în spate şi îmi vine să râd: Când le-am făcut? Când a trecut tot timpul ăsta?”.

Proiecte viitoare

În prezent, lucrează pentru o producţie străină, dar clauzele contractuale nu îi permit să vorbească despre ea. După „Sunset” al lui László Nemes, lansat la Veneţia în 2018, „La Gomera”, prezentat în premieră la Cannes anul acesta, Ivanov va putea fi văzut şi în cel mai nou film al lui Ivan Ostrochovský, „The Disciple”, unde joacă în limba slovacă. „Am un rol foarte important, şi nu voi fi dublat. Este un film foarte puternic, alb-negru. Nu pot vorbi despre acţiunea lui, dar e foarte tulburător”.

Vlad Ivanov, născut pe 4 august 1969, în Botoşani, a urmat cursurile Academiei de Teatru şi Film din Bucureşti, avându-i profesori îndrumători pe Sanda Manu şi Gheorghe Visu. După absolvire, a devenit actor al Teatrului Naţional din Bucureşti, colaborând cu regizori ca Victor Ioan Frunză, Alexandru Tocilescu, Alexandru Dabija şi Andrei Şerban.

După mai multe roluri secundare în filme româneşti, consacrarea internaţională a venit odată cu rolul principal din „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”. Pentru rolul Viorel Bebe, Asociaţia Criticilor de Film din Los Angeles i-a acordat premiul pentru cel mai bun actor al anului.

Pe covorul roşu de la Cannes a revenit în 2009 cu „Poliţist, adjectiv” (r. Corneliu Porumboiu) şi „Amintiri din epoca de aur” (r. Cristian Mungiu), iar în 2010 şi 2012, cu filmele „My Joy” şi „In the fog”, de Serghei Loznitsa. În 2016, actorul a reuşit performanţa de a fi prezent la Cannes în trei filme din selecţia oficială: „Bacalaureat”, de Cristian Mungiu, „Toni Erdmann”, de Maren Ade, şi „Câini”, de Bogdan Mirică.

A mai jucat în „Un pas în urma serafimilor” (r. Daniel Sandu), „Principii de viaţă” (r. Constantin Popescu), „Un etaj mai jos” (r. Radu Muntean) şi „Poziţia copilului” (r. Călin Peter Netzer), film distins cu Ursul de Aur la Berlinala din 2013.

A fost distribuit în filmul american „Snowpiercer” (2013), regizat de Bong Joon-ho, cineast sud-coreean care a câştigat anul acesta Palme d’Or pentru „Parasite”. A interpretat personaje în limbile franceză („Hier”, de Bálint Kenyeres), spaniolă (serialul „Crematorio”), italiană („Mar Nero”, de Federico Bondi), rusă (Serghei Loznitsa) şi slovacă („The Disciple”, de Ivan Ostrochovský).

În 2017, Vlad Ivanov a primit rolul principal masculin în filmul maghiar „Apusul” al regizorului László Nemes (premiat cu Oscar în 2016 pentru „Son of Saul”). Filmul, care a avut premiera la prestigiosul festival din Veneţia, unde a fost distins cu premiul criticii FIPRESCI, a debutat în iunie 2019 pe ecranele din România.

Vlad Ivanov, în „Apusul”
Vlad Ivanov, în „Apusul”

Anul acesta, Ivanov a revenit în competiţia de la Cannes cu „La Gomera”, din distribuţia căruia fac parte Rodica Lazăr, Sabin Ţambrea, Julieta Szönyi, George Piştereanu, István Teglas, Agustí Villaronga, Cristóbal Pinto şi Antonio Buíl. Critica de specialitate l-a caracterizat ca fiind un film noir cu accente comice şi minunate răsturnări de situaţie.

viewscnt

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.