Filmul „Saint Omer”, inspirat de procesul lui Fabienne Kabou, o tânără originară din Senegal, acuzată că şi-a ucis fiica abandonând-o pe plajă, va intra în cinematografele româneşti din 2 iunie.
În 2016, Alice Diop, cunoscută realizatoare de documentare, a luat loc în sala de judecată din oraşul Saint Omer (Franţa) şi a ascultat mărturia înfricoşătoare a unei femei franco-senegaleze acuzată că şi-a omorât fiica în vârstă de 15 luni. Aceasta şi-a alăptat copilul înainte de a-l aşeza pe plaja Berck-sur-Mer, lăsându-l pradă mareei în creştere. Plecând de la această poveste reală, regizoarea Alice Diop examinează temele maternităţii şi traumei transgeneraţionale în primul său lungmetraj de ficţiune, „Saint Omer”, care va avea premiera în cinema pe 2 iunie, distribuit de Independenţa Film.
La tribunalul din Saint-Omer, Laurence Coly (Guslagie Malanda), o tânără de origine africană, este acuzată că şi-a ucis bebeluşul de câteva luni, abandonându-l pe plajă în timpul mareei. La proces asistă Rama (Kayije Kagame), o scriitoare care vrea să dedice o carte cazului, într-o reinterpretare actuală a mitului Medeei. Dar, pe măsură ce procesul avansează, cuvintele acuzatei şi declaraţiile martorilor zdruncină certitudinile lui Rama. Pregătindu-se la rândul său să dea naştere unui copil, ea începe să se îndoiască de adevărul propriei sale experienţe cu maternitatea.
„Saint Omer” a câştigat trofeul Silver Lion (Marele Premiu al Juriului) şi Premiul pentru Cel mai bun film de debut la Festivalul de Film de la Veneţia, dar şi Premiul pentru Cel mai bun film de debut la Premiile César, unde a avut patru nominalizări.
Numit după oraşul din nordul Franţei în care se întâmplă acţiunea, „Saint Omer” este inspirat de procesul lui Fabienne Kabou, o tânără originară din Senegal, acuzată că şi-a ucis fiica abandonând-o pe plajă. Regizoarea Alice Diop, la rândul ei cu rădăcini senegaleze şi însărcinată la acea vreme, a participat la proces, fascinată de povestea lui Kabou. La fel ca protagonista filmului, scriitoarea Rama, Diop a făcut acest lucru dorind să se gândească la „întrebări incomode care nu puteau fi formulate cu uşurinţă. Nu am intenţionat niciodată să fac un film. Abia mai târziu mi-am dat seama că trebuie să îl fac”.
Scenariul filmului, pe care Alice Diop l-a scris alături de colaboratoarea sa constantă Amrita David, dar şi alături Marie NDiaye, câştigătoare a prestigiosului premiu Goncourt, foloseşte cuvinte sau dialoguri care au fost rostite în procesul real şi notate de Diop după fiecare înfăţişare: „Am mers acolo atrasă magnetic de o obsesie pe care mult timp nu am putut-o exprima în cuvinte. A existat această dimensiune psihanalitică şi mitică care stă la baza modului în care Kabou şi-a explicat acţiunile. Ea a spus: <Am întins-o pe nisip, crezând că marea îi va duce trupul departe>. Cumva, asta a lăsat deoparte oroarea crimei, m-a făcut să aud altceva. M-am trezit inventând o poveste mai frumoasă, poate mai acceptabilă decât cea reală, despre o femeie care îşi oferă copilul unei mări care ar putea avea grijă de el”.
Alice Diop, în vârstă de 44 de ani, este cunoscută pentru documentarele sale care spun poveşti emoţionante şi profund umane. S-a născut în suburbiile Parisului, având părinţi senegalezi, a studiat istoria colonială a Africii la Sorbona, apoi a absolvit un master în sociologie vizuală, care a condus-o către cinema şi către cea mai importantă şcoală de film din Franţa, La Fémis. Printre cele mai importante documentare ale sale se regăsesc „Nous”, un portret panoramic al suburbiilor Parisului şi al locuitorilor săi, care a câştigat un premiu la Berlin în 2021, şi „Towards Tenderness”, o anchetă tulburătoare şi empatică asupra rolurilor dure adoptate de mulţi tineri de culoare sau arabi din suburbii.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
