Formaţia Kraftwerk, care va concerta la Bucureşti în 22 iulie, la Arenele Romane, a împlinit 50 de ani de la înfiinţare. Single-ul „Radioactivity” a fost o piesă revoluţionară care s-a transformat în cel mai politic cântec de protest al pionierilor muzicii electronice germane, potrivit BBC.
Această piesă emblematică de pe cel de-al cincilea album de studio al pionierilor muzicii electronice germane, „Radio-Activity” (1975), sună ca un imn ştiinţific, dar lansează totodată semnale de alarmă prin refrenele sale captivante şi prin Sprechgesang-ul (cântatul vorbit) obsedant: „Radioactivitatea/ Pluteşte în aer pentru tine şi pentru mine”.
De-a lungul deceniilor, „Radioactivity” a suferit o transformare, trecând de la o melodie elegiacă la un hit de club şi un strigăt de alarmă antinuclear, rămânând în acelaşi timp incredibil de distinctivă.
Albumul a fost reeditat cu ocazia împlinirii a 50 de ani.
Kraftwerk a înregistrat iniţial albumul „Radio-Activity” între concertele din cadrul turneului transatlantic. Acesta a continuat linia pop-ului experimental şi a umorului impasibil caracteristic albumului „Autobahn” (1974), care le-a adus recunoaşterea internaţională, conţinând versuri atât în engleză, cât şi în germană.
A fost, de asemenea, o noutate care evoca atât o nouă „eră a informaţiei”, cât şi o atmosferă de teamă specifică perioadei Războiului Rece. Albumul a marcat debutul formaţiei: cofondatorii Ralf Hütter şi Florian Schneider (care au coprodus albumul la studioul Kling Klang al trupei din Düsseldorf), Karl Bartos şi Wolfgang Flür.
Muzica lor a pătruns în tărâmuri complet electronice, detaşându-se de stilul folcloric/ jazzistic al formaţiei Kraftwerk din perioada anterioară (în care Schneider cânta la flaut şi vioară); sunetele caracteristice de sintetizator au fost consolidate, inclusiv cele puternice ale Minimoog-ului şi corurile misterioase ale Vako Orchestron. Cele 12 piese au o durată totală de sub 38 de minute.
La începutul anilor '90, influenţa formaţiei Kraftwerk asupra culturii cluburilor era incontestabilă; albumul lor orientat către ringul de dans, intitulat „The Mix” (1991), conţinea versiuni reînnoite ale unor piese clasice din anii '70 şi începutul anilor '80, precum „Autobahn”, „The Robots” şi „Trans-Europe Express” - precum şi o reinterpretare deosebit de radicală a piesei „Radioactivity”.
În timp ce piesa originală celebra inovaţia ştiinţifică („descoperită de Marie Curie”), noua versiune era un imn categoric antinuclear („Stop radioactivităţii”), începând cu o enumerare prin vocoder a dezastrelor de la centralele nucleare şi a ororilor atomice („Cernobîl… Harrisburg… Sellafield… Hiroshima”), versurile suplimentare subliniind devastarea nucleară („Reacţie în lanţ şi mutaţii/ Populaţie contaminată”).
Piesa „Radioactivity” s-a transformat într-un cântec de protest captivant şi într-un imn al petrecerilor. Kraftwerk a interpretat această versiune live la concertul „Stop Sellafield” din 1992, organizat de Greenpeace, şi la festivalul britanic de o noapte întreagă „Tribal Gathering” din 1997.
Versiunea reinterpretată a piesei „Radioactivity” a devenit un element de bază al concertelor cu casa închisă susţinute de Kraftwerk în ultimii ani, deşi este adesea considerată o piesă neobişnuit de politică din partea unei formaţii în mare parte enigmatice. Într-o recenzie a unui concert din 2012, revista Rolling Stone a descris „Radioactivity” drept „singura piesă a formaţiei care exprimă în mod deschis activismul… un protest total, de nivel DEFCON 3, împotriva energiei nucleare”.
Se poate spune că piesa „Radioactivity” pare mai actuală ca niciodată, într-o lume modernă afectată de războaie şi de degradarea mediului. În 2012, Ryuichi Sakamoto a invitat trupa Kraftwerk să cânte la concertul „No Nukes” din Tokyo, iar versurile piesei „Radioactivity” au fost completate din nou, menţionând Fukushima, unde a avut loc un dezastru nuclear major în 2011.
Medikatv.ro
