Legendarul Béla Tarr, unul dintre cei mai importanţi şi influenţi cineaşti din lume, este invitatul special al celei de-a 24-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film Transilvania (13-22 iunie, Cluj-Napoca), unde va primi Premiul pentru întreaga activitate. Acesta va susţine şi un masterclass în faţa tinerilor cineaşti şi a publicului prezent la TIFF.24. Actriţa Emilia Dobrin şi criticul de film Valerian Sava vor primi de asemenea distincţii pentru cariera lor.
Biletele şi abonamentele pentru TIFF.24 pot fi achiziţionate online pe tiff.eventbook.ro
Béla Tarr şi-a început cariera cu documentare despre oamenii obişnuiţi din clasa muncitoare până să debuteze în lungmetraj, la doar 22 de ani, cu „În sânul familiei” („Family Nest”, 1977), pe care l-a filmat în doar şase zile cu o echipă de actori neprofesionişti. Realismul social şi critica politică vor caracteriza şi următorul său film, „Vagabondul” („The Outsider”, 1981), despre un violonist talentat care-şi distruge viaţa prin comportamentul său iresponsabil, precum şi „Vieţi prefabricate” („The Prehab People”, 1982), câştigător al unei menţiuni speciale la Festivalul de Film de la Locarno. Criticii i-au comparat de multe ori operele de început cu filmele în stil ciné-vérité ale lui John Cassavetes, deşi regizorul maghiar a susţinut că nu le văzuse niciodată.
19 iunie Perspectivele macroeconomice şi fiscale ale României
Cu „Almanahul toamnei” (Almanac of Fall, 1984), Béla Tarr începe să-şi consolideze stilul care ulterior i-a devenit trademark: cadre lungi, stilizate şi poetice, o atmosferă apăsătoare, infuzată cu angoasă. În 1988, odată cu „Damnare” („Damnation”) începe şi colaborarea de lungă durată cu scriitorul László Krasznahorkai, împreună cu care va scrie scenariile următoarelor sale filme. Poate cel mai cunoscut film născut din acest parteneriat creativ este „Sátántangó” (1994), o capodoperă de 439 de minute pe care cinefilii hardcore prezenţi la cea de-a şasea ediţie TIFF au avut şansa rară de a o vedea într-o sală de cinema, pe peliculă. Despre „Sátántangó”, scriitoarea americană Susan Sontag a spus că e filmul pe care l-ar vedea cu plăcere în fiecare an.
Considerată de critici una dintre cele mai importante opere cinematografice ale secolului XXI, „Armonii Werckmeister” („Werckmeister Harmonies”, 2000) a fost proiectat la ediţia inaugurală a TIFF-ului din 2002 şi o are pe generic drept co-regizoare pe monteuza Ágnes Hranitzky, cu care Tarr a lucrat încă de la primele sale filme. Împreună vor mai semna şi „Omul din Londra” („The Man from London”, 2007), în care joacă şi Tilda Swinton şi care a avut premiera în competiţia Festivalului de Film de la Cannes, şi „Calul din Torino” („The Turin Horse”, 2011), distins cu Marele Premiu al Juriului la Festivalul de Film de la Berlin. Despre acesta din urmă, criticul A.O. Scott de la The New York Times a scris că „rigorile vieţii te pot doborî. Rigorile artei pot avea efectul opus, iar Calul din Torino este un exemplu - unul extrem de rar în cinematografia contemporană - despre cum o operă ce pare construită pe negarea plăcerii poate, prin disciplină formală, integritate pasională şi un dramatism înfricoşător, să genereze o experienţă înălţătoare”. După cum a declarat încă de la începutul filmărilor, „Calul din Torino” este ultimul film al regizorului.
Cu excepţia lui „Sátántangó”, TIFF. 24 programează integrala operei de ficţiune a lui Béla Tarr: „În sânul familiei”, „Vagabondul”, „Vieţi prefabricate”, „Almanahul toamnei”, „Damnare”, „Armonii Werckmeister”, „Omul din Londra” şi „Calul din Torino” - fiecare dintre ele prezentate în proiecţie unică.
Prezenţa lui Béla Tarr la TIFF.24 este posibilă cu sprijinul National Film Institute Hungary şi Institutului Liszt – Centrul Cultural Maghiar Bucureşti.
Actriţa Emilia Dobrin, o personalitate marcantă a cinematografiei româneşti, va fi onorată, de asemenea, cu Premiul pentru întreaga activitate la cea de-a 24-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania.
Primele apariţii în cinema au avut loc chiar în timpul facultăţii, cu roluri în „Animale bolnave” (r. Nicolae Breban, 1970) şi comedia clasică „Astă seară dansăm în familie” (r. Geo Saizescu, 1971). În aceeaşi perioadă, s-a legat prietenia cu regizorul Alexandru Tatos, alături de care a început o colaborare de durată, concretizată în câteva dintre cele mai apreciate filme ale acestuia, precum „Mere roşii” (1975), „Rătăcire” (1978), „Secvenţe” (1982) şi „Secretul armei secrete” (1988).
Printre titlurile emblematice în care a jucat în perioada comunistă se numără „Bietul Ioanide” (r. Dan Piţa, 1980), „Omul şi umbra sa” (r. Iulian Mihu, 1981) şi „Un bulgăre de humă” (r. Nicolae Mărgineanu, 1989).
„Înzestrată cu haz şi sensibilitate, cu o gravitate a timbrului vocii (care atunci când era foarte tânără nu se lega cu fizicul juvenil, dar care astăzi a devenit un mare câştig), cu forţă şi feminitate, Emilia Dobrin poate umple un gol pe care de cele mai multe ori îl umplem cu soluţii mai puţin fericite”, spunea Alexandru Tatos în 1981.
După 1990, Emilia Dobrin a continuat să exploreze roluri diverse în cinema, făcând parte din distribuţia unor filme precum „Furia” (r. Radu Muntean, 2002), „Câinele japonez” (r. Tudor Cristian Jurgiu, 2013), „Aniversarea” (r. Dan Chişu, 2017) şi a revenit recent pe marile ecrane în multipremiatul „Anul Nou care n-a fost” (r. Bogdan Mureşanu), care poate fi revăzut la TIFF, şi docu-ficţiunea experimentală „Maia - Portret cu mâini” (r. Alexandra Gulea).
În paralel cu activitatea sa impresionantă din lumea filmului, Emilia Dobrin a demonstrat versatilitatea sa actoricească şi în zeci de spectacole memorabile, realizate de regizori preum Alexandru Tocilescu, Claudiu Goga, Radu Afrim sau Eugen Jebeleanu. Pentru rolul Elena din spectacolul „Casa cu pisici”, regia Radu Iacoban, a primit în 2016 premiul UNITER pentru Cea mai bună actriţă într-un rol principal.
Criticul de film Valerian Sava, unul dintre cei mai influenţi şi longevivi critici de film români este autorul a nenumărate articole şi cărţi de referinţă precum „Istoria critică a filmului românesc contemporan, cu o „Retrospectivă de la începuturi” (Editura Meridiane, 1999) sau antologia de publicistică în trei volume intitulată „O istorie subiectivă a tranziţiei filmice. Al Patrulea Val, restauraţia mediocrată şi refondarea cinemaului românesc” (Editura Paralela 45, 2011, 2012, 2013).
Valerian Sava a fost redactor fondator, sub direcţia lui Victor Iliu, în 1963, al revistei Cinema, secretar al Secţiei de critică şi coorganizator al clubului criticii din cadrul Asociaţiei Cineaştilor din România, sub preşedinţia lui Ion Popescu Gopo, în anii ’70-’80, iar la începutul anilor ‘90 a fost cadru didactic asociat la UNATC. A fost distins de Asociaţia Cineaştilor din România cu premiul pentru critică în 1978.
Astăzi, la 90 de ani, Valerian Sava este la fel de neobosit şi incisiv, mutat cu arme şi bagaje în online, unde „postează” regulat şi cu o vervă de invidiat, şi prezent la mai toate evenimentele importante de cinema din ţară, inclusiv la TIFF, din care nu a ratat nicio ediţie. Din strânsa legătură cu festivalul clujean s-a născut serialul de cărţi din colecţia TIFF Cinefil de la Editura Şcoala Ardeleană, ajuns deja la episodul IV şi sugestiv intitulat „Post/neoistoria filmului românesc (şi nu numai) în mono-dialoguri critice (via Facebook & Extra-Fb.)”
La lansarea din 2021 a primului volum din serie, Mihai Chirilov scria: „Valerian Sava combate. Uneori cu acid, atunci când cu morile de vânt nu poţi intra într-o luptă dreaptă. Ca un critic veritabil care-şi asumă ceea ce spune, chiar dacă uneori contra curentului. E ferm, dar nu fundamentalist, şi scrie cu vioiciunea unui tânăr rebel de pe Facebook, dar fără teribilismul acestuia. Are o viziune clară, tranşantă, despre Noul Cinema Românesc, pe care l-a decorticat intens, o stilistică arborescentă aparte şi recognoscibilă instant, străină de orice minimalism, şi o maximă apetenţă pentru polemica aplicată, într-o perioadă în care conflictele nu mai au nevoie de argumente.”
Programul complet al TIFF.24 va fi anunţat la finalul lunii mai. Primele evenimente au fost puse în vânzare pe tiff.ro.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
