Stimate domnule ministru,
Declaraţia dumneavoastră, cum că „liceul este în epoca de piatră”, este un duş rece necesar, dar şi o oglindă fidelă a unei realităţi pe care o resimţim cu toţii. Raportul OECD lansat săptămâna aceasta la Bucureşti, o analiză a politicilor publice din domeniul educaţiei, nu face decât să valideze o criză profundă, criză pe care am subliniat-o şi alţii, mai ales în contextul discuţiilor despre tranziţia de la gimnaziu la liceu.
Suntem, într-adevăr, într-un moment critic, un moment care cere nu doar recunoaşterea problemelor, ci şi acţiuni concrete, curajoase şi, mai ales, orientate spre viitor. Intenţia de a aproba noi planuri-cadru pentru liceu este lăudabilă, dar aici intervin şi îngrijorările mele, îngrijorări ce sunt, cred, împărtăşite de mulţi elevi, părinţi şi profesori.
Istoria se repetă şi eu m-am întors în aprilie 2016. Ministrul de la acea vreme, Adrian Curaj, a avut de ales între a omorî sau a implementa reforma propusă de Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. Prin adoptarea planurilor cadru pentru gimnaziu s-a renunţat, de facto, la modelul propus de lege, un gimnaziu de cinci ani, clasa a IX-a inclusă şi un liceu de trei ani, în afara învăţământului obligatoriu. Adoptarea noilor planuri-cadru în forma anunţată, conservatoare, formă care va consacra încetarea vreme de zeci de ani a discuţiei reale – cea despre cum se realizează tranziţia la liceu în România, reprezintă un risc real pentru intenţia de modernizare.
Aşa cum real este şi riscul ca modelul propus să perpetueze un sistem rigid, supraîncărcat, în care elevii sunt obligaţi să parcurgă un număr excesiv de discipline, fără a avea şansa de a excela cu adevărat în vreuna. A ne teme de o „simplificare” a curriculei şi a opta pentru o „polivalenţă” forţată, care nu face decât să dilueze cunoaşterea, este o abordare care ne va ţine, în continuare, prizonieri în „epoca de piatră”.
Reforma educaţiei, mai ales la nivel liceal, nu poate fi doar o revizuire a bugetului de timp alocat fiecărei discipline. Adevărata modernizare înseamnă flexibilitate autentică pentru elevi. Ce vedem în sisteme educaţionale performante, precum cele din Marea Britanie, Belgia sau Franţa, este o profundă specializare. Elevii au libertatea de a se dedica unor domenii de interes, de a aprofunda mai puţine discipline, dar într-un mod care le permite să dezvolte competenţe solide, gândire critică şi o înţelegere reală a materiei.
Un liceu modern ar trebui să le ofere elevilor nu doar cunoştinţe, ci şi abilităţi de viaţă esenţiale: capacitatea de a alege, de a se adapta, de a învăţa pe tot parcursul vieţii. Această flexibilitate nu este un capriciu, ci o necesitate într-o lume în continuă schimbare.
Aşadar, întrebarea pe care v-o adresez, domnule ministru, este: sunteţi pregătit să fiţi arhitectul unui liceu care să le permită elevilor români să-şi urmeze pasiunile, să aprofundeze, să fie cu adevărat competitivi la nivel european şi internaţional? Sau vom rata şi de această dată ocazia de a scoate educaţia românească din "epoca de piatră" şi de a o aduce în secolul XXI?
Daniela Vişoianu este consilier parlamentar şi lector universitar în cadrul Universităţii din Bucureşti, specializată în educaţie şi managementul resurselor umane. În perioada martie 2015- aprilie 2021 a condus Coaliţia pentru Educaţie, federaţia organizaţiilor neguvernamentale care îşi propun să contribuie la transformarea şcolilor din România, astfel încât fiecare, elev sau profesor, să vrea şi să poată să îşi împlinească potenţialul. Susţine în mod curent programe de formare pentru adulţi în domeniul comunicării, resurselor umane, economiei sociale şi procesului de formulare şi implementare de politici publice naţionale şi locale şi este partener de dezvoltare pentru persoane şi organizaţii, prin proiecte de coaching.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
