Să fii director de şcoală în România nu e o simplă funcţie administrativă. E o bătălie continuă, o luptă purtată pe mai multe fronturi, unde cel mai des, directorul se regăseşte în mijloc, ca un sac de box.
În acest moment, majoritatea dintre ei nu au avut concediu, sau nu a fost concediu pentru au sunat telefoanele şi au avut videoconferinţe şi machete de completat, sau sunt la şcoală desi oficial sunt în concediu.
Sunt conectaţi la decizii, unele îi afectează în mod direct – le transformă viaţa. Mărturiile care apar public sunt un ecou al unei crize profunde de identitate şi autoritate. Ele dezvăluie o realitate dureroasă în care un corp de elită al sistemului de educaţie este supus unui tratament umilitor, fiind forţat să se supună unor decizii iraţionale, luate la intersecţia dintre interese politice şi administrative.
Această situaţie nu este deloc una uşoară şi nu vorbesc public aşa cum ar trebui, în principal, pentru că unora le este frică dar, cel mai mult, pentru că setul de competenţe pe care îl au îi condiţionează să opereze din registrul: „avem o problemă, vom găsi o soluţie cât mai bună pentru şcoală, pentru elevi şi pentru profesori.”
Striviţi între primării şi inspectorate
Directorii de şcoli sunt, paradoxal, unii dintre cei mai captivi şi mai vulnerabili actori din sistemul de învăţământ. Ei sunt prinşi într-o pânză de păianjen ţesută de două entităţi puternice, dar adesea disfuncţionale: primăriile şi inspectoratele şcolare Judeţene (ISJ).
Primăria deţine controlul asupra banilor pentru „bunuri şi servicii”, investiţii, întreţinerea infrastructurii şi, adesea, asupra numirii directorilor. Atunci când interesele personale sau politice primează, logica şi meritocraţia sunt aruncate pe fereastră. Cazul şcolii dintr-un oraş mic este emblematic: o unitate de învăţământ cu anvergură, cu elevi şi cadre didactice numeroase, cu o istorie bogată şi cu investiţii recente, este absorbită de o şcoală mai mică. Motivaţia? O simplă relaţie de prietenie a directoarei şcolii mici cu primarul. Ce mesaj transmite acest lucru? Că munca, performanţa şi dedicarea nu contează. Că singura monedă de schimb valabilă este obedienţa.
ISJ-urile, pe de altă parte, aruncă responsabilitatea către directori, în loc să-i protejeze. Se poziţionează ca un braţ de control, dar rar ca un partener. Directorii simt că sunt lăsaţi singuri în faţa problemelor, că sunt „între ciocan şi nicovală”, fiind somaţi să implementeze decizii absurde şi să răspundă legal pentru ele, chiar dacă au fost impuse de sus.
În deciziile de comasări singurii care contează sunt primarii şi inspectorii generali – înţelegerea între ei trebuie să se producă. Un director, nişte părinţi, alţi actori locali NU au niciun cuvânt de spus.
O rană emoţională şi o dezamăgire profundă
Pe lângă presiunea administrativă, există o rană emoţională care sângerează. Un director adjunct a demisionat ieri pentru că se simte „prea desconsiderată”: „Cum poţi cere dedicare, pasiune şi ore suplimentare, când recunoaşterea e minimă, iar salariul este o insultă?” Eforturile directorilor de a face bine, de a moderniza şcolile, de a atrage şi implementa proiecte se izbesc de un zid de apatie şi dispreţ.
„Astia au urât rău şcoala... altfel nu-mi explic!" este constatarea altui director care nu înţelege cum poţi hotărî viitorul unui sistem pe care l-ai dispreţuit ca elev. Iar ameninţările din partea sindicaliştilor, acuzaţiile de "baroni politruci" din partea profesorilor, aşteptările nerealiste ale părinţilor şi lipsa de respect a ministerului şi a primarilor formează un tablou complet al izolării.
Acest context nu doar că frânge directori, dar îi şi sileşte să devină, sau să redevină, obedienţi. Unii vor pleca, alţii vor alege să rămână, dar preţul plătit este imens: sacrificiul integrităţii şi al viziunii în faţa unei maşinării birocratice care pare imună la raţiune.
De la asumare la sacrificiu: O distincţie crucială
A reduce complexitatea rolului de director la o simplă dorinţă de putere sau la "plăcerea de a fi şef" este, pe de o parte, o generalizare incorectă, iar pe de alta, o desconsiderare a realităţii. Mulţi directori, aşa cum reiese din mărturii şi din studii, nu caută autoritatea de dragul autorităţii, ci asumă o funcţie de răspundere pentru că sunt dedicaţi sistemului de învăţământ, comunităţii şcolare şi, în cele din urmă, elevilor. Ei sunt profesionişti care, în loc să se sustragă, aleg să se implice, sperând să poată schimba lucrurile din interior. Presiunile la care sunt supuşi nu vin din dorinţa de a-şi impune voinţa, ci din obligaţia de a naviga un sistem plin de contradicţii, în care deciziile bune sunt adesea anulate de interese externe. A cataloga rezistenţa lor ca o dovadă de slăbiciune sau de compromis este imoral, pentru că ignoră sacrificiile personale şi profesionale pe care le fac pentru a menţine un minim de funcţionalitate într-un cadru adesea haotic şi neprietenos.
Concluzia: Nu este doar despre ei
Distrugerea morală şi profesională a directorilor de şcoli nu este o problemă a sistemului de învăţământ, ci o problemă a întregii societăţi. A le anula autonomia, a-i forţa să ia decizii irationale, a-i umili şi a-i izola înseamnă a distruge însăşi baza pe care se poate construi o educaţie de calitate.
A lăsa deoparte un corp de elită al educaţiei, oameni care au anvergură şi experienţă, în favoarea unor interese mărunte, înseamnă a-ţi bate joc de viitorul copiilor. Este, pur şi simplu, greşit să nu-i laşi să-şi facă treaba. Pentru că, în final, când se va dărâma clădirea, vina nu va fi doar a lor.
Daniela Vişoianu este consilier parlamentar şi lector universitar în cadrul Universităţii din Bucureşti, specializată în educaţie şi managementul resurselor umane. În perioada martie 2015 - aprilie 2021 a condus Coaliţia pentru Educaţie, federaţia organizaţiilor neguvernamentale care îşi propun să contribuie la transformarea şcolilor din România, astfel încât fiecare, elev sau profesor, să vrea şi să poată să îşi împlinească potenţialul. Susţine în mod curent programe de formare pentru adulţi în domeniul comunicării, resurselor umane, economiei sociale şi procesului de formulare şi implementare de politici publice naţionale şi locale şi este partener de dezvoltare pentru persoane şi organizaţii, prin proiecte de coaching.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
