Mariana Banu, director al Şcolii din Ciolpani din 2021, este unul dintre directorii de şcoală gimnazială din România care îşi doreşte ca elevii să aibă parte de acea învăţare care să-i ajute să devină adulţi pregătiţi pentru societatea viitorului. Pentru asta, Mariana Banu investeşte mult timp în identificarea şi atragerea acelor proiecte şi programe care modernizează şcoala, atât ca infrastructură, cât şi ca programe educaţionale.
De la preluarea conducerii, a mizat pe proiecte menite să ofere elevilor un mediu prietenos şi o calitate mai bună a timpului petrecut în şcoală:
„Primul proiect pe care l-am adus a fost HumanKind, organizat de Asociaţia pentru Valori în Educaţie şi MindUp România. Peste 80 de elevi de la clase primare şi gimnaziale şi 6 cadre didactice au fost iniţiaţi în tehnici de autocontrol, concentrare a atenţiei şi deschidere către învăţare. Au urmat proiectele Erasmus+, prin care elevii şi profesorii interacţionează cu colegi din alte state europene, dar şi Programul Naţional pentru Reducerea Abandonului Şcolar, în valoare de 243.000 euro, derulat până în 2026. Proiectul nostru se numeşte CRESSC – Context pentru Reducerea Eşecului Şcolar la Şcoala Ciolpani – şi are ca grup ţintă 143 de elevi. Este extrem de util şi ne-a ajutat să creştem rezultatele la evaluarea naţională.”
În condiţiile în care un director nu este doar un simplu administrator de şcoală, ci şi un manager de proiecte dar şi profesor, Mariana Banu crede că norma didactică a unui director trebuie privită altfel:
„Proiectele europene sunt resurse valoroase pentru activitatea unei şcoli, dar consumatoare de mult timp şi energie. Este nevoie de o normă flexibilă, pentru că un director care accesează şi implementează proiecte trebuie să îşi dedice mare parte din timp raportărilor şi coordonării.”
În 2024, şcoala a intrat şi în programul naţional pentru şcolile pilot:
„Am depus şi noi aplicaţie, ca unic beneficiar. Proiectul se numeşte PACE – Premise pentru Adaptarea Contextualizată a Educaţiei. Ne-am propus ca timp de 19 luni să pilotăm un nou design al zilei de şcoală la clasele a II-a şi a IV-a şi, totodată, să implementăm evaluare standardizată la clasele a II-a, a IV-a, a VI-a, a VII-a şi a VIII-a. Ideea pentru noul design a pornit de la faptul că, în clasele gimnaziale, marea majoritate a elevilor îşi rezolvă temele în clasă, copiind răspunsurile de la 2-3 colegi conştiincioşi. Concluzia a fost că fie nu înţeleg rostul acestor teme, fie nu au rutina de a rezolva corect şi complet o temă. La clasele primare avem, uneori, situaţia în care părintele sau un frate mai mare scrie efectiv tema elevului. De aceea, ne-am gândit dacă nu cumva ar fi mai util ca elevul să facă temele la şcoală, sub supravegherea unui profesionist, care poate monitoriza ”puterea” fiecărui copil de a se încadra în timp pentru rezolvarea temelor, ce nu a înţeles, şi de a regla volumul temelor de la o zi la alta, astfel încât elevul de 9-11 ani să nu se simtă ”doborât” şi să perceapă şcoala ca pe o corvoadă. Mai mult nu înseamnă neapărat mai bine!!!”.
De trei ani, şcoala din Ciolpani condusă de Mariana Banu este şi şcoală pilot pentru implementarea catalogului electronic. Despre acesta, directoarea ne-a mărturisit că nimeni din şcoală nu îşi mai doreşte să revină la varianta clasică. De asemenea, şcoala face parte din Programul de Transformare a Şcolilor din România, iar din toamna aceasta colaborează şi cu Asociaţia Narada în cadrul unui proiect care vine în sprijinul diriginţilor de la clasele a V-a. În ceea ce priveşte folosirea platformei care le dă acces la testarea standardizată, Mariana Banu a spus:
“Noi folosim platforma Brio.school pentru testare standardizată, începând cu clasa a II-a. Dacă toate şcolile ar folosi acest instrument, am şti cu toţii ce pot elevii la un moment dat, în comparaţie cu colegii lor de aceeaşi vârstă. Platforma ţine minte progresul elevului de la o testare la alta, identifică punctele forte şi unde este loc de mai bine. Fiecare elev primeşte un test diferit, dar de acelaşi nivel de dificultate, astfel încât nu mai are posibilitatea de a se inspira de la un coleg.”
Şcoala din Ciolpani are şi alte resurse pe care le-a accesat de-a lungul timpului şi care ajută profesorii şi elevii în procesul educaţional: table View Board cu care au fost dotate clasele prin PNRR, laptop pentru fiecare cadru didactic, acces prin PNRAS la abonamente pe platformele Eduboom, Twinkl, CadaVR, buget alocat de ISJ Ilfov pentru acces la platforma EDULIB, instrumente implementate prin Digitaliada.
Întrebată ce ar trebui să schimbe profesorii români la clasă, Banu răspunde tranşant:
„Să se pregătească zilnic pentru ore, chiar dacă au mulţi ani de experienţă, pentru că nicio generaţie nu seamănă cu alta. Şi să exerseze, din când în când, predarea în echipă. Transmit astfel mesajul că nimeni nu le ştie pe toate, dar că împreună putem oferi elevilor experienţe valoroase. Profesorul de azi trebuie să fie pregătit ştiinţific şi metodic, să fie empatic, responsabil, preocupat să găsească metoda care să capteze interesul elevilor, să ofere feedback, să fie corect, consecvent, creativ, să lucreze în echipă şi să ţină pasul cu tehnologia. O notă pusă fără feedback nu are valoare prea mare pentru progresul elevului.”
Despre cum poate fi creată o masă critică de profesori reformişti, Mariana Banu consideră că soluţia ar fi un sistem de tip rezidenţiat pentru cadrele didactice:
„Prima condiţie ar fi organizarea unei selecţii riguroase la un fel de rezidenţiat pentru cadrele didactice (cam ceea ce face Teach for Romania). Fiecare cadru didactic selectat să fie repartizat unui mentor – cadru didactic cu experienţă şi recunoaştere în şcoală, care nu este neapărat beneficiar al gradaţiei de merit, alături de care să predea doi ani. În fiecare şcoală există astfel de oameni, trebuie doar să te preocupi să-i pui în valoare. În cei doi ani, cu siguranţă va afla, pe lângă metode de predare, instrumente de evaluare, proiecte de lecţii etc., cum să gestioneze relaţia cu părintele, cu colegii de cancelarie, cum să interacţioneze cu elevii cu CES, ce înseamnă activitatea într-o comisie, dar şi cum să se pregătească pentru ore. Periodic le-aş oferi cursuri de neuroştiinţă şi de psihologie pentru a înţelege cum învaţă un elev, cum să coreleze stilul de învăţare al elevului cu tipul de activitate de învăţare. Mi-as fi dorit să pilotez la clase predarea în echipă, dar nu am găsit nici resursă umană, nici financiară. Încă mai sper să găsesc un context de a implementa un astfel de proiect”.
Despre competiţia între şcoli, Mariana Banu are o viziune aparte:
„O şcoală este bună în funcţie de cât de bine funcţionează relaţia elevi-profesori-părinţi. Este ca un fermoar care închide şi uneşte cunoştinţe, valori, oameni şi visuri. Nu cred în şcoala bună care se mândreşte doar cu premianţii săi. Cred în şcoala în care foştii elevi se întorc să ajute comunitatea care le-a dat sensul”.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
