Peste 7.000 de copii s-au născut în România, într-un singur an, din mame care nu împliniseră 18 ani. Mai mult, potrivit datelor prezentate de Alexandra Dobre, director general adjunct al DGASPC Sector 2, în cadrul emisiunii Viitor pentru România de la Prima News, aproximativ 10% dintre aceşti copii au avut mame care nu împliniseră nici 12 ani.
Cea mai mică vârstă menţionată în cadrul emisiunii a fost de 10 ani. „În momentul în care noi discutăm despre un copil de 10 ani care dă naştere unui alt copil, atunci, din punctul meu de vedere, am eşuat noi ca societate”, a afirmat Alexandra Dobre.
Dincolo de cifre, Alexandra Dobre consideră că aceste situaţii arată o problemă profundă de educaţie şi protecţie socială. În opinia sa, intervenţia trebuie să înceapă mult mai devreme şi să îi vizeze nu doar pe copii, ci şi pe viitorii şi actualii părinţi. Lipsa informaţiilor sau ignorarea lor, lipsa supravegherii şi dificultatea de a înţelege ce presupune creşterea unui copil pot contribui la apariţia unor situaţii de vulnerabilitate.
Un rol important îl are şi educaţia sexuală, în condiţiile în care copiii ajung să fie expuşi foarte devreme unor informaţii şi comportamente pentru care nu sunt pregătiţi. La acestea se adaugă mediul online şi presiunea reţelelor sociale, unde imaginea unei vieţi permanent fericite poate genera comparaţii, frustrări şi aşteptări nerealiste. Alexandra Dobre insistă asupra nevoii ca părinţii să aloce mai mult timp copiilor, să vorbească permanent cu ei şi să le explice pericolele adaptat vârstei.
Când adulţii nu mai văd ce se întâmplă cu propriii copii
Un alt exemplu dat în emisiune este cel al unui copil de opt ani care a ajuns la spital în stare critică după o supradoză de substanţe interzise. Potrivit Alexandrei Dobre, cazul a scos la iveală faptul că acel copil consuma substanţe de ceva timp, fără ca părinţii să ştie. Pentru ea, asemenea situaţii arată cât de importantă este implicarea reală a familiei.
Problemele apar şi în cazul familiilor destrămate. Divorţul, conflictele dintre părinţi şi ceea ce Alexandra Dobre descrie drept situaţii de alienare parentală pot transforma copilul într-un participant involuntar la conflictul adulţilor. Sunt situaţii în care părinţii încearcă să-l întoarcă unul împotriva celuilalt, refuză să respecte înţelegerile privind copilul sau ajung să îl supună unei presiuni emoţionale care îl poate traumatiza.
Mesajul este că un copil nu trebuie privit drept „un caz” sau o statistică. În activitatea sa, Alexandra Dobre spune că preferă termenul „copiii noştri”, tocmai pentru a sublinia responsabilitatea colectivă faţă de cei aflaţi în dificultate.
Şcoala, familia şi comunitatea trebuie să lucreze împreună
În acest context, şcoala nu poate rămâne singură în faţa problemelor sociale. Alexandra Dobre încurajează profesorii să ceară sprijinul serviciilor sociale atunci când observă neglijenţă, comportamente de risc, bullying sau consum de substanţe.
În Sectorul 2 există şi proiecte care încearcă să apropie instituţiile de copii. Consiliul Local al Tinerilor reuneşte reprezentanţi ai liceelor şi creează o legătură între tineri, administraţie şi şcoli. Ideea este ca mesajele despre probleme precum adicţiile să fie transmise şi „de la tineri către tineri”, pentru a avea mai multă receptivitate.
Un alt instrument este numărul 119 – Telefonul Copilului –, unde pot sesiza situaţii de abuz, neglijare sau vulnerabilitate părinţii, copiii, profesorii, vecinii sau orice persoană care observă o situaţie de risc.
În partea a doua a discuţiei, Alexandra Dobre a vorbit şi despre seniori şi despre necesitatea unei îmbătrâniri active. Pentru ea, longevitatea nu trebuie privită doar prin numărul anilor, ci prin calitatea vieţii: socializare, mişcare, prevenţie medicală, cultură şi participare la viaţa comunităţii.
În Sectorul 2, seniorii au acces gratuit la cluburi şi centre comunitare, cursuri, activităţi sportive şi culturale, excursii şi programe de recuperare. Ideea centrală rămâne aceeaşi: indiferent de vârstă, oamenii au nevoie să fie văzuţi, ascultaţi şi integraţi în comunitate.
Iar dacă există o concluzie care leagă toate temele discuţiei, aceasta este că protecţia copiilor, sprijinirea familiilor şi îmbătrânirea activă nu sunt probleme separate. Sunt părţi ale aceleiaşi comunităţi, în care responsabilitatea pentru celălalt începe atunci când alegem să nu mai trecem nepăsători pe lângă ceea ce vedem.
Medikatv.ro
