Pentru mulţi adolescenţi, trecerea de la gimnaziu la liceu este o provocare în sine. Pentru Ana Lăcău, această tranziţie a coincis cu o schimbare radicală: mutarea în Statele Unite ale Americii, în căutarea unui sistem educaţional mai sănătos. Azi, Ana urmează un master în Environmental and Water Resources Engineering în SUA, lucrează în cercetare şi se pregăteşte pentru admiterea la şcoala doctorală. Dar n-ar fi putut ajunge niciodată aici dacă nu s-ar fi rupt de sistemul educaţional românesc.
Performanţă şi competiţie de la o vârstă fragedă
În anii de şcoală din România, Ana a învăţat şi s-a dezvoltat într-un sistem care punea foarte mult accent pe matematică şi fizică. „Am fost la o şcoală privată, la clasa de olimpici, unde nu contau celelalte materii, la care aveam automat 10 şi puteam chiar să lipsim de la ore. Când aveam 13 ani, lucrul acesta mă făcea să mă simt superioară. Abia mai târziu mi-am dat seama că lipsa noţiunilor de bază de istorie sau literatură este foarte dăunătoare.”
În clasa de olimpici, competiţia era mereu prezentă, iar rezultatele la concursuri dictau relaţiile dintre elevi. „La 12 ani, eram învăţaţi să ne bazăm stima de sine pe performanţele la olimpiade, pentru că doar asta conta. Mulţi dintre colegii mei erau nerespectuoşi cu profesorii de la alte materii, probabil şi eu am fost, iar acest comportament era permis pentru că ni se inducea ideea că suntem, într-un fel, mai presus de aceste materii.”
Primul contact cu şcoala din SUA
Ajunsă în America, Ana a întâlnit o şcoală complet diferită de ceea ce ştiuse până atunci. „Mi-am dat seama foarte rapid că nu ştiam cum să învăţ la istorie sau engleză, pentru că nu a trebuit niciodată să fac asta. Nu ştiam să scriu eseuri, nu ştiam cum să citesc 20 de pagini pe zi şi să iau notiţe corespunzător.”
Cu ajutorul mamei, Ana s-a adaptat treptat. „Din punct de vedere educaţional, a fost o schimbare majoră. Eu nu mai învăţasem niciodată la atâtea materii în acelaşi timp. Şi nici cu integrarea socială nu a fost foarte uşor, mai ales că grupurile erau deja formate, iar eu venisem în State cu un accent foarte puternic. Mi-a fost foarte dificil la început.”
Grijă şi sprijin din partea profesorilor
Relaţia cu elevilor cu profesorii a surprins-o cel mai mult. „Am descoperit o dinamică foarte diferită de ceea ce văzusem în România. În şcoala din State, profesorii au o relaţie mult mai apropiată cu elevii şi le oferă mult sprijin. De exemplu, în fiecare zi, după şcoală, profesorii au o oră în care elevii pot merge la ei în clasă pentru a pune întrebări şi a cere ajutor. Pentru mine a fost o resursă extrem de importantă, mai ales la început, când nu mă descurcam singură.”
Totodată, Ana a descoperit un mediu în care ideile elevilor sunt binevenite şi încurajate, iar şcoala încurajează gândirea critică. Multe dintre temele pe care le primea erau sub formă de eseu argumentativ, iar la clasă elevii aveau loc să se exprime liber, într-un fel pe care nu îl cunoscuse în România.
Şi poate cel mai important, şcoala din SUA caută să nu inducă teamă elevilor, lucru care se reflectă şi în metodele de evaluare. „În America nu există ideea de ascultat la tablă sau evaluări surpriză, pentru că profesorii nu se aşteaptă ca elevii să ştie toată materia în fiecare zi şi înţeleg că astfel de abordări creează stres şi teamă în rândul elevilor. Ori ei nu îşi doresc să performezi prost, să te prindă cu lecţia neînvăţată. Evaluarea nu e folosită ca pedeapsă, ci este orientată spre progres.”
Dezvoltare pe mai multe planuri, nu doar academică
În SUA, Ana a descoperit o şcoală care încurajează dezvoltarea multilaterală a elevilor şi pune preţ pe activităţile extracuriculare. „La liceul meu, toţi elevii trebuiau să facă un număr minim de credite la materii de artă, şi aveam şi foarte multe opţiuni! Eu, de exemplu, am făcut 3D Art and Design şi am învăţat lucruri pe care le folosesc şi astăzi. Totodată, şcoala pune mult accent pe activităţile sportive, iar toate sporturile se practică cu antrenori dedicaţi, câte o oră în fiecare zi.”
O altă surpriză plăcută au fost cluburile, unde elevii se implicau cu entuziasm şi îşi construiau propriile comunităţi. „Cluburile sunt organizate de elevi şi sponsorizate de şcoală, de la cluburi de şah sau dezbatere şi până la cluburi dedicate unor comunităţi, cum erau Gay–Straight Alliance Club sau Clubul Democraţilor Tineri.”
Descoperirea unei lumi mult mai diverse
Încrederea acordată de către profesori şi deschiderea orizonturilor către activităţi şi experienţe diverse au contribuit enorm la formarea Anei. „Cred că 90% dintre oportunităţile pe care le-am avut, de la exprimarea liberă şi până la diversitatea lucrurilor pe care le-am învăţat, nu există în România. Mă bucur foarte mult că nu am rămas la liceu în România.”
După terminarea liceului, Ana a decis să rămână în SUA şi să studieze inginerie aerospaţială. A urmat apoi un master în inginerie de mediu şi acum se pregăteşte pentru doctorat. Cu o parte din profesorii pe care i-a avut în liceu ţine legătura şi azi. „Le mai trimit mailuri din când în când despre ce fac, iar ei îmi răspund. Sunt relaţii importante pentru mine, cu oameni care au jucat un rol esenţial în parcursul meu. Sunt foarte recunoscătoare că am avut ocazia să fiu ghidată de ei.”
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
