Exporturile de petrol prin Strâmtoarea Ormuz au crescut semnificativ faţă de primele luni ale războiului cu Iranul, însă intensificarea atacurilor asupra petrolierelor şi costurile foarte ridicate ale transportului pun sub semnul întrebării sustenabilitatea redresării, relatează CNBC.
Aproape 20 de nave comerciale, majoritatea petroliere, au fost atacate în ultima lună în Strâmtoarea Ormuz, Golful Persic sau în largul coastelor Omanului, potrivit Joint Maritime Information Center, o structură formată din forţe militare aliate Statelor Unite care monitorizează securitatea navigaţiei comerciale.
Iranul a atacat aproximativ două nave la fiecare 100 de vase care au traversat strâmtoarea în trimestrul al treilea, potrivit lui Michelle Wiese Bockmann, analist senior de informaţii maritime la Windward. Transporturile de petrol depind în prezent de o amplă operaţiune militară americană pentru protejarea petrolierelor care utilizează o rută sudică, de-a lungul coastelor Omanului.
Conform datelor Kpler, transporturile de ţiţei prin Ormuz au avut o medie de aproximativ 10,3 milioane de barili pe zi în săptămâna încheiată sâmbătă, cu 23% sub nivelul de 13,5 milioane de barili pe zi înregistrat înaintea războiului. Windward estimează un volum de 9-10 milioane de barili pe zi, comparativ cu aproximativ 14,5 milioane înaintea conflictului.
Fluxurile variază puternic de la o zi la alta, uneori atingând sau chiar depăşind nivelurile anterioare războiului. Redresarea a fost posibilă în mare măsură datorită coridorului maritim protejat de forţele americane, însă analiştii avertizează că menţinerea acestuia implică resurse militare şi costuri comerciale considerabile.
Pentru a reduce expunerea la atacurile iraniene, multe petroliere transportă ţiţeiul prin Hormuz şi îl transferă ulterior pe alte nave în Golful Oman, de unde acesta este expediat către Asia. Sistemul necesită însă mai multe vase şi creşte costurile operaţionale.
"Nimeni de la Washington nu consideră că acest sistem este sustenabil din punct de vedere financiar", a declarat Bob McNally, preşedintele Rapidan Energy şi fost consilier energetic al preşedintelui George W. Bush. El a subliniat că operaţiunile militare, transferurile de petrol între nave şi tarifele ridicate de transport fac din această rută o modalitate ineficientă de deplasare a mărfurilor.
Riscurile pentru echipajele comerciale rămân ridicate. Din iulie, cel puţin nouă marinari au murit, 18 au fost răniţi şi trei sunt daţi dispăruţi, potrivit Organizaţiei Maritime Internaţionale, agenţie a ONU.
Deteriorarea securităţii a determinat creşterea spectaculoasă a costurilor de transport. Închirierea unui petrolier pentru transportul ţiţeiului din Golful Persic către China a ajuns la aproximativ un milion de dolari pe zi, potrivit Windward.
"Volumele reuşesc să treacă, dar într-un context de risc maritim extrem de ridicat", a declarat Bockmann. Richard Meade, redactor-şef al publicaţiei maritime Lloyd's List, a explicat că redresarea fluxurilor petroliere reflectă acceptarea de către operatori a unor costuri mai mari şi a unor operaţiuni logistice mai complexe, nu o îmbunătăţire a securităţii.
Preţul petrolului Brent, referinţa internaţională, se menţine în apropierea pragului de 100 de dolari pe baril, în pofida creşterii exporturilor. Potrivit lui McNally, nivelul ridicat al cotaţiilor arată că pieţele nu consideră actuala redresare sustenabilă, iar costurile transportului şi asigurării petrolului continuă să exercite presiuni asupra preţurilor.
Libertatea navigaţiei prin Hormuz nu a fost restabilită, iar Teheranul continuă să susţină că deţine controlul asupra strâmtorii. Luni, Gardienii Revoluţiei din Iran au ordonat unui petrolier care traversa zona să se întoarcă, ameninţând că îl vor ataca dacă nu se conformează, potrivit unui raport al autorităţilor britanice de monitorizare a traficului maritim. Nava a respectat ordinul.
"Piaţa petrolului nu devine mai sigură. Devine mai eficientă în a funcţiona în condiţii de insecuritate persistentă", a declarat Meade.
Medikatv.ro
