Volumul „Europa mea”, semnat de scriitorul şi disidentul Gheorghe Ursu, va fi lansat miercuri, de la ora 19.00, pe paginile de Facebook Polirom şi Cărtureşti.
La eveniment sunt Invitaţi: Tania Radu, Gelu Ionescu, Andrei Ursu, Ovidiu Şimonca
Volumul are o prefaţă semnată de Andrei Ursu, fiul lui Gheorghe Ursu, şi o postfaţă de Ştefan Bosomitu.
„«După ce secretarul organizaţiei de bază a refuzat să mi dea recomandarea pentru călătoria peste hotare, după ce comitetul oamenilor muncii mi a respins recomandarea, după ce, la 10 luni după cele de mai sus, am scris o nouă cerere, după ce Sectorul de Partid mi a respins cererea, după ce am reuşit să mă înscriu pe lista de audienţe la Prim-Secretarul Sectorului de Partid, după ce Serviciul Personal mi a comunicat că răspunsul Sectorului de Partid a fost se respinge cererea, după ce m am adresat, conform legii, forului superior, după ce, trecând două luni şi neprimind răspuns scris, m am prezentat personal la Primăria Capitalei, după ce mi s a spus că acest for confirmă decizia ‘antevorbitorului’, după ce am înaintat o cerere preşedintelui Republicii, căci aşa i omul care are microbul călătoriilor, merge până n pânzele albe...»
„Astfel a primit tata, în 1978, ca şi în celelalte dăţi, paşaportul. Povestit cu dezarmanta sa candoare şi o singulară pasiune enciclopedică pentru arta şi viaţa cetăţii umane, acest mirabil periplu îi va marca, de fapt, destinul. În acea călătorie a reuşit să transmită Europei Libere o scrisoare despre o crimă neştiută a lui Nicolae Ceauşescu: sistarea lucrărilor de consolidare a blocurilor din capitală avariate de cutremurul din 1977, toate resursele, umane şi financiare, urmând să fie folosite pentru viitoarea Casă a Poporului. Scrisoarea a atras furia dictatorului şi a Securităţii şi laţul avea să se strângă în jurul tatei în decembrie 1984. A urmat deznodământul cunoscut. Ce rămâne? Deocamdată, un vid de justiţie. Şi lumea lui de pasiuni fără hotar, din care putem «vedea», în aceste pagini, o frântură” (Andrei Ursu).
Gheorghe Ursu (1926 1985), inginer constructor, scriitor şi disident român. Din 1950 a lucrat la Institutul de proiectări în construcţii ISLGC. În 1944 a debutat în literatură în cotidianul Ecoul, în pagina literară realizată de Miron Radu Paraschivescu, Virgil Ierunca şi Ion Caraion. În 1971, Editura Litera i a publicat volumul de versuri „Mereu doi”, cu un cuvânt înainte semnat de Nina Cassian. În perioada 1969 1982 a făcut mai multe excursii în Occident, în timpul cărora a intrat în legătură cu disidenţi români, printre care Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca. În toţi aceşti ani a devenit un critic vocal al abuzurilor regimului comunist, inclusiv prin scrisori care au fost citite la postul de radio Europa Liberă.
Pe 21 septembrie 1985 a fost arestat pe motiv că ar fi deţinut valută. De fapt, a continuat să fie anchetat violent de Securitate pentru „intensă activitate de propagandă duşmănoasă prin acţiuni directe sau prin intermediul unor oficine de propagandă reacţionară din străinătate”.
Pentru că a refuzat să se dezică de criticile aduse lui Nicolae Ceauşescu în scrisorile respective şi să şi trădeze prietenii, pe 17 noiembrie 1985 a fost ucis, prin tortură, de doi anchetatori din Direcţia a VI a Cercetări Penale a Securităţii. „Jurnalul intim” care a stat la baza anchetei şi pe care plănuia să-l prelucreze literar şi ulterior să l publice a fost confiscat şi distrus de anchetatori împreună cu alte manuscrise (jurnalul cuprindea 61 de caiete cu însemnări zilnice din perioada 1949-1984).
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
