Tabloul „La Barque” (c. 1874) al lui Claude Monet, scos la licitaţie de Christie’s în Rockefeller Center, în cadrul unei vânzări de zi dedicate artei impresioniste şi moderne, a fost estimat între 300.000 şi 500.000 de dolari, dar s-a vândut cu 6,952 milioane de dolari. Estimarea sa modestă se potrivea cu dimensiunile sale reduse: doar 7 x 8,9 cm.
Peste 20 de ofertanţi s-au întrecut pentru acest mic tablou, unii aflaţi în sală, iar alţii licitând la telefon prin intermediul specialiştilor de la Christie's, potrivit casei de licitaţii; licitaţia a durat şase minute şi 45 de secunde, iar Rachel White Young, coordonatoarea licitaţiei de seară dedicate secolului al XX-lea, a câştigat lotul pentru clientul său.
Chiar înainte de a scrie o mică pagină de istorie a licitaţiilor miercuri, tabloul avea o poveste neobişnuită.
Comerciantul de artă parizian Georges Petit, colecţionar şi susţinător al impresioniştilor, i-a comandat-o artistului; revista L'Art Moderne a scris despre aceasta în iunie 1902, relatând cum colecţionarul purta cu el bucăţi mici de lemn, tăiate la dimensiuni identice, pe care le înmâna artiştilor pe care îi admira. Le oferea 100 de franci şi îi întreba dacă ar fi dispuşi să-i înapoieze micul panou sub formă de tablou. A procedat la fel cu Camille Corot, Édouard Manet, Camille Pissarro şi Pierre-Auguste Renoir, care i-au făcut pe plac.
Toate cele cinci piese urmau să intre în colecţia Thérèse şi Frédéric Humbert, figuri notorii ale înaltei societăţi franceze. Ea susţinea că a moştenit o avere de la un milionar american imaginar, Robert Crawford, căruia i-ar fi salvat viaţa. Cei doi au contractat împrumuturi pe baza acestei averi imaginare, cumpărând o reşedinţă somptuoasă şi ocupând centrul vieţii sociale pariziene timp de două decenii, până când funcţionarii băncii au început să pună întrebări, creditorii ei au intentat procese, iar pânza de minciuni s-a destrămat.
Destul de amuzant, vânzarea bunurilor lor avea să aibă loc în 1902 chiar la Galerie Georges Petit. Galerie Bernheim-Jeune a achiziţionat-o, iar aceasta a rămas în posesia acelei familii până în 2013, atunci când colecţionarii Marlene şi Spencer Hays au cumpărat-o la casa de licitaţii Hôtel Drouot din Paris, la preţul de adjudecare de 200.000 de euro. Au început să vândă cărţi din uşă în uşă ca job de vară pentru Southwestern Company, iar mai târziu au preluat conducerea afacerii şi au înfiinţat o companie de îmbrăcăminte.
Potrivit fundaţiei lor, atunci când erau întrebaţi care a fost cea mai plăcută parte a vieţii lor, aceştia răspundeau: "să învăţăm despre artă şi să ne construim o colecţie pe care o preţuim", dar îl citau şi pe Sir Richard Attenborough, care spunea că colecţionarii de artă sunt "pur şi simplu custozii temporari, norocoşi şi încântaţi ai acesteia". Colecţia lor includea lucrări de Pierre Bonnard, Edgar Degas, Henri Matisse, Amedeo Modigliani şi Édouard Vuillard.
În 2016 au donat colecţia lor Muzeului d'Orsay din Paris. A fost cea mai mare colecţie străină donată după cel de-al Doilea Război Mondial, cu aproximativ 600 de capodopere de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea.



























