Dracula, interior de apartament comunist cu rufele pe sârmă, crucea cu termometru, icoane 3D, peştele din cristal de pe televizor, carpeta Răpirea din Serai şi multe mileuri şi-au găsit loc în primul Muzeu al Kitsch-ului din România, şi al patrulea din lume, care se deschide vineri, în Centrul istoric, într-o clădire aflată la intersecţia a două străzi: Covaci cu Soarelui.
Piesele din Muzeu sunt împărţite pe şapte categorii: Dracula, Religie, Comunism, Design interior, Gypsy, Modern şi Make your own kitsch.
Icoanele-veioză, cotidianul Dracula din anii 2001-2002, bibelourile iepuri şi căţei, carpetele cu Răpirea din Serai, interiorul de apartament din comunism, Mona Lisa cusută pe goblen sau veveriţele împăiate şi sticlele de parfum care se puneau în vitrine constituie ”patrimoniul” noului muzeu de tip boutique.
În Muzeul Kitsch-ului, vizitatorul nu se poate plictisi. ”Nothing is more vulgar than sophisticated kitsch/ Nimic nu este mai vulgar decât kitsch-ul sofisticat”, este mesajul de întâmpinare. O statuie a lui David cu dolarul de gât întâmpină de asemenea musafirul avid de cunoaştere. Oricine îşi va regăsi un obiect care i-a aparţinut sau pe care încă îl are acasă.
”Dracula este cel mai mare kitsch, pentru că brand-ul lui s-a folosit inconsistent şi haotic. Între Vlad Ţepeş şi Dracula nu este nicio legătură”, consideră proprietarul Muzeului, Cristian Lica, cel care a realizat colecţia de-a lungul unor ani buni cu ajutorul consignaţiilor, târgurilor de profil şi altor colecţionari şi îmbogăţită recent cu numeroase artefacte. A început să adune piese din cadourile primite. Veioza-rachetă cu bule este printre primele obiecte din patrimoniul muzeului.
Mai multe exemplare ale cotidianului Dracula au fost expuse pe un panou în secţiunea dedicată ”paranormalului”. ”Monstrul din Lacul Cernica”, ”Ieşirea din trup”, Vreţi să deveniţi miliardar”, Blestemul şoselei din Podari”, ”Cutremurul vine în 2001” şi ”O carte se mută singură în bibliotecă”, titlu în stilul Rodicăi Ojog-Braşoveanu, scriitoarea de romane poliţiste, sunt doar câteva dintre titlurile de deschidere din diferite numere. ”Era un OTV în print”, spune Cristian Lica. După celebrele anunţuri, ziarul şi-a încetat apariţia.
Noua destinaţie bucureşteană include aproximativ 200 de exponate.
Zona de kitsch religios este bine reprezentată. ”Există foarte multe elemente de tip religios: cruciuliţe cu beculeţe, icoane 3D, mi se pare că şi veşmântul preoţesc este un kitsch, având în vedere că Iisus Christos nu a promovat niciodată bogăţia materială, din contră, şi opulenţa veştmintelor ni se pare kitschioasă în raport cu mesajul pe care ar trebui să-l transmită”, a declarat Cristian Lica pentru News.ro.
Fotografii cu oamenii vii pictaţi în biserici, ”ceea ce e nefiresc”, după cum spune colecţionarul, cu arhitectura religioasă, dar şi print-uri din site-uri care promovează spovedania online, preoţi care au binecuvântat sex-shop-uri şi alte ”lucruri”.
”Kitsch-ul meu preferat este cruciuliţa lui Iisus Christos cu termometru. Am avut una singură care s-a distrus şi sunt în căutarea unui alt obiect. Cred că acesta comunică un soi de aclimatizare spirituală şi calorică, în acelaşi timp”, spune Cristian Lica.
Într-o fotografie, Ceauşescu este cu celebrul sceptru, căruia colecţionarul i-a alăturat ”o telegramă a lui Salvador Dali, de felicitare, pe care ziarele noastre au publicat-o a doua zi, nesesizând ironia. Avem tot felul de însemne comuniste, peştii de televizor”.
În dreapta, organizatorii au reprodus design-ul de interior al perioadei respective.
Porţelanuri, vitrine, animale împăiate (ştiucă, veveriţe), carpete, goblenuri, toată colecţia de Almanah Scânteia, jocul ”Turism”, o copie nefericită după Monopoly, care se vindea în librăriile din România în anii 80. Flori de plastic, fructe de plastic şi un panou numit ”Limbaj de lemn”. ”Propunem un exerciţiu: pe patru coloane, se poate citi orice frază cu continuare pe oricare altă coloană. De fapt, nu comunică nimic, dar are sens. Acelaşi limbaj se practică şi azi”, afirmă Cristian Lica.
Câteva planşe din anii 1977, de pe care mulţi au învăţat. ”Cam aşa arăta educaţia noastră, cu agentul de circulaţie, să ne ajutăm fratele mai mare, cu muncitorii care cară dulapul. Ne pregăteau pentru Epoca de Aur. Nu toate sunt 100% kitschioase, dar mi s-au părut de prost gust”, explică proprietarul.
Accesorii gipsy
Din aur. La această categorie, cultura romă este bogată. Colecţionarul a adunat aici vrăjitoarele şi varianta online a site-urilor prin care se obţin vrăji. A fost făcută o selecţie de manele. Vizitatorul va putea asculta la căşti câteva hit-uri celebre, de la Nicolae Guţă la Florin Salam şi toţi cei care au urmat. Cântecele sunt subtitrate în engleză. ”Niciodată nu vom şti dacă am făcut cea mai bună selecţie”, se confesează Lica.
Privitorul ”va fi încântat” şi cu o colecţie de bibelouri care împodobesc palatele binecunoscute. ”Cultura gipsy este kitsch-oasă doar pentru noi suntem majoritari în România. Pentru orice vestic, oricare oraş indian poate fi considerat kitschios. Nu este deloc agresiv sau ofensator din partea noastră să-i expunem aici, pentru că admitem că sunt o altă cultură şi trebuie respectată manifestarea lor. Arhitectura ţigănească în satele româneşti însă este foarte ciudată”.
Kitsch-ul modern: de la ritualurile de nuntă, Dacia ”preparată” în tot felul de moduri, dar şi un kitsch ceva mai subtil, o fotografie care surprinde ”aplauzele la aterizarea pe pistă”, specific doar la români.
Kitsch-ul politic nu este reprezentat. ”Am preferat să ne autocenzurăm, să nu avem probleme cu nimeni”, mărturiseşte directorul.
Tot aici este expusă o colecţie a revistei Plai cu boi, pe sârmă. ”S-a vrut de la bun început o autoironie, dar este totuşi un kitsch, unul asumat”.
Piţipoanca şi cocalarul, şemineul electric, bradul de plastic, sacoşa de rafie, precum şi cea cu pătură, reproduceri de proastă calitate, o Mona Lisa semnată L. Borza, precum şi o vitrină întreagă de fake-uri, ghiuluri cu simbolurile Mercedes şi Wolkswagen au fost adunate în spaţiul închiriat muzeului. Ultima parte, este un loc unde toţi vizitatorii îşi pot confecţiona propriul obiect kitsch, din plastilină şi mici mărgele.
Un spaţiu încă neamenajat, la mansardă, va fi destinat unei galerii de artă, care este însă primitor: pe tavan a fost reprodusă celebra scenă din Capela Sixtină: Dumnezeu şi Adam. Într-o manieră kitsch, evident. ”Vrem să primim lucrări ale artiştilor care îşi asumă că şi kitsch-ul este frumos. Nouă ne place kitsch-ul. Orice artist român care va vrea să expună în galeria de Kitsch Art de la etaj este binevenit. Nu există decât o singură limitare: lucrările să fie kitschoase!".
Investiţia proprietarului se ridică la peste 15.000 de euro.
Preţul unui bilet este de 30 de lei. "Pentru cetăţenii români aplicăm o reducere de o treime din solidaritate cu faptul că ei sunt expuşi la kitsch-ul din jurul lor în fiecare zi. Contravaloarea biletului de intrare se situează în zona inferioară a marjelor de preţ practicate de muzeele boutique din lumea largă", a declarat Cristian Lica.
"În materie de kitsch sunt şi eu diletant, la fel că toţi ceilalţi. Nu cred că există specialişti în kitsch pentru că nu este o ştiinţă. Voi ţine cont de feedback-urile şi ratingurile vizitatorilor pentru a face schimbări sau pentru a îmbogăţi colecţia de exponate", precizează proprietarul Muzeului Kitsch-ului.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
