Cimpoieri, pălării verzi şi care alegorice au însufleţit, în acest sfârşit de săptămână, străzile Capitalei. Patru zile a durat la Bucureşti sărbătoarea de Sfântul Patrick, patronul spiritual al Irlandei, care este celebrat în multe oraşe ale lumii, în fiecare 17 martie.
În Capitală, petrecerile au început de joi seară cu bere, muzică irlandeză şi multe poveşti. Au continuat în baruri şi localuri din Centrul vechi vineri, iar sâmbătă seară, sărbătoarea a coborât în stradă. Duminica s-a încheiat cu o paradă de cimpoaie, multă forfotă şi veselie pentru tot anul.
Bucureştii s-au îmbrăcat în verde, în acest weekend, dansând pe ritmuri irlandeze. În fiecare an, St. Patrick’s Day (17 martie) – Ziua Naţională a Irlandei - este un prilej de bucurie şi de sărbători prelungite în toată lumea. Capitala figurează de nouă ani pe harta oraşelor care se îmbracă în verde.
Sâmbătă, pe strada Lipscani, publicul aflat în faţa scenei a rezistat frigului, dansând la evenimentul „St. Patrick’s Day Open Air Celebrations”.
Formaţia Bordo Sarkany din Ungaria a încălzit atmosfera şi a colorat-o. Cântecele lor de luptă sau cele ”sexy”, aşa cum au fost prezentate, i-au făcut pe spectatori să pornească hore, ritmurile irlandeze nelăsându-i indiferenţi pe cei aproape 100 de privitori. Fluierul, cimpoiul, tobele, vioara şi chitara au fost instrumentele care au făcut din muzica irlandeză, ca de fiecare dată, o reală bucurie. Muzicienii, costumaţi în spiriduşi, au mulţumit în limba română: „Un public foarte bun. Multumesc, Bucureşti!”, a spus vocalistul trupei.
Înfruntând frigul în tricouri, irlandezii veniţi în vizită la Bucureşti erau veseli, se simţeau ca acasă sau chiar mai bine. „Pentru noi este ca acasă. Temperatura e numai bună şi dacă avem bere neagră şi muzică, totul e ok”, a spus Michael, un turist din insulă.
După concertul de deschidere, publicul a fost invitat să participe la un concurs de cultură generală. Cine răspundea corect, primea o pălărie Guinness. "Când a fost înfiinţată prima fabrică Guinness?”, ”Cine a fost cel care a înfiinţat prima fabrică Guinness?”, au fost primele întrebări. Oamenii au ştiut răspunsul corect: 1759 şi Arthur Guinness. ”Cine ştie nume de scriitori irlandezi?” Iarăşi răspunsuri potrivite: Bram Stoker, James Joyce, Samuel Beckett. Trei pălării au zburat în public.
Muzicienii de la Bordo Sarkany au fost urmaţi pe scenă de dansatorii şcolii de dans irlandez SteySha din Bucureşti. După ei, cimpoierii din Donegal, un oraş din nord-vestul Irlandei, au sosit în centrul capitalei ”Îmi plac foarte mult. Mi-ar plăcea să-i văd la ei acasă. Muzica lor e nemaipomenită. Nu-mi pare rău că am ieşit pe frigul ăsta”, a spus Anca, elevă, bătând pasul pe loc.
Ştefan Orheanu, tânărul recunoscut ca unul dintre cei mai buni dansatori Irish din România,cel care a participat cu succes la emisiunea ”Românii au talent”, a susţinut un moment pe scena de pe Lipscani. După spectacol, Ştefan Orheanu a plecat în Scoţia, chiar la Campionatul Mondial de Dans Irlandez.
Evenimentul de sâmbătă a fost organizat cu sprijinul Asociaţiei Româno-Irlandeze.
Duminică, a urmat o nouă petrecere, la parada care a încheiat seria festivităţilor de Ziua Naţională Irlandei. Sute de bucureşteni şi turişti, irlandezi, spanioli, polonezi au participat. Copiii au fost încântaţi de accesoriile irlandeze, iar adulţii au fotografiat cele mai frumoase momente ale paradei.
Duminică, Calea Victoriei s-a umplut de baloane verzi, de sunet de cimpoi şi tulnice, de sunet de pantofi, dansatori mici şi mari care au interpretat tradiţionalul dans irlandez.
Cimpoierii irlandezi, în fruntea convoiului, au pornit în pas cadenţat. Îmbrăcaţi cu fuste verzi-portocaliu, veste şi căciuli negre şi poşete, şapte toboşari şi tot atâţia suflători au oferit un spectacol emoţionant. Drumul, deschis de ambasadorul Irlandei la Bucureşti, Derek Feely, a fost străbătut de pe Bulevardul Kiseleff până la Ateneul Român şi a avut mai multe opriri. Spectatorii de pe margine s-au îmbrâncit, unii au căzut, toţi voiau să prindă cel mai bun cadru cu debutul muzical al irlandezilor.
Invitaţii s-au pregătit. Sunetul a fost perfect, toboşarii au ţinut ritmul, au jonglat cu beţele tobelor în aer, s-au oprit de mai multe ori, cât să-şi odihnească corzile vocale. Mai multe rafale bătute în tobe anunţau că se pregătesc să reînceapă cântul. Şi o luau de la capăt. Au fost flancaţi pe ambele trotuare de privitori curioşi. ”Noi de ce sărbătorim?”, şi-a întrebat o fată tatăl. ”Pentru că suntem apropiaţi de ei”, a fost răspunsul.
”Uite, au şi încălţări tradiţionale!”, a spus o doamnă. ”Şireturile de la pantofi sunt legate în sus, peste ciorap”.
Străinii s-au simţit copleşiţi de amabilitatea românilor. ”Mă bucur că românii sunt atât de entuziaşti şi de amabili. Mulţi mi-au spus că abia aşteaptă parada noastră”, a spus un tânăr venit tocmai de la Dublin. ”Credeam că numai scoţienii au aşa cimpoaie!”, s-a mirat un băiat.
Şi, după ce toate carele (maşini cu platformă pline de baloane verzi) s-au oprit la intersecţia bulevardelor Calea Victoriei cu Dacia, românii s-au prins repede în jocul şi sărbătoarea irlandezilor, dar şi invers, irlandezii s-au unit în hora românească. În spatele cimpoierilor din îndepărtatul oraş Donegal, din nord-vestul Irlandei, au urmat suflătorii din Perieni, Vaslui, dar şi cei din Vrancea.
Un veteran al cimpoiului românesc din Vrancea a povestit pentru News.ro cum e Ziua Irlandei pentru el, ce i-au spus irlandezii: ”Ei au putut să cânte la cimpoaiele noastre. Noi n-am putut la ale lor”, a spus el ţinând în braţe un cimpoi cu cap de ied. ”E distracţie multă de ziua lor”, a adăugat bărbatul.
Sute de oameni au participat la paradă, au însoţit convoiul şi au mărşăluit adoptând îndemnul irlandezilor de a ”gândi verde”, adică liber şi cu entuziasm.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
