Spectacolul „Fete şi băieţi” de Dennis Kelly este un one-woman-show cu Raluca Aprodu, în regia lui Cristi Juncu, care va avea premiera joi, de la ora 19.30, la Teatrul ACT din Bucureşti. Următoarele reprezentaţii ale spectacolului vor avea loc pe 29 şi 30 iunie, de la ora 19.30.
O întâlnire neaşteptată într-un aeroport se transformă într-o intensă, pasională şi nebunească relaţie. Piesa „Fete şi băieţi” spune povestea unei familii aparent obişnuite - un El şi o Ea care se mută împreună, îşi cumpără o casă, au doi copii. Dar lumea lor începe să se destrame şi lucrurile iau o întorsătură tulburătoare.
"Pe la finalul secolului trecut, când am început să mă ocup full-time de teatru, cronicile care analizau textele contemporane identificau în ele, de obicei, teme precum dragostea, familia, prietenia, moartea… de-astea. «Fete şi băieţi» a fost scris acum câţiva ani. Caut review-uri pe net: constat că temele sunt, ca şi în multe din textele recente, masculinitatea toxică, patriarhatul... de-astea. Mă surprind întrebându-mă: cum de m-am apucat să montez un astfel de text? Şi cum de-mi place atât de mult? Când m-am schimbat fără să-mi dau seama, de au ajuns să mă pasioneze astfel de teme? Cred că am un răspuns la întrebările astea: «Fete şi băieţi» poate vorbi pasionant despre masculinitate toxică şi patriarhat pentru că temele lui, adevăratele lui teme, sunt tot dragostea, familia şi prietenia. Ca să nu se işte confuzii: prietenia e o temă majoră nu a textului, ci a spectacolului. Mă refer la legăturile pe care cred că le pot numi aşa dintre mine şi Raluca, dintre mine şi Cristina, dintre mine şi Miki. Şi, nu în ultimul rând, dintre mine şi Teatrul Act", spune Cristi Juncu.
"În 2018, Cristi Juncu mi-a trimis mai multe piese şi m-a rugat să le citesc şi să-i spun cum mi se par. Printre ele era şi «Fete şi băieţi». Ţin minte perfect momentul când am citit-o. Ţin minte şi unde stăteam, şi cu ce eram îmbrăcată. Pare ciudat, dar îmi amintesc perfect. Citeam şi, în timp ce citeam, în cap a început să-mi sune vocea acestei femei. Cuvintele se transformau instantaneu în imagini şi, pe parcursul lecturii, am uitat ca e o piesă de teatru. L-am sunat imediat după şi i-am zis: „Cristi, povestea asta trebuie să ajungă la oameni!”. Suntem în 2022. Ne-a luat patru ani s-o facem. Dar senzaţia mea e aceeaşi: trebuie să vă spun povestea asta!", poveteşte actriţa Raluca Aprodu.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
