Cu ocazia împlinirii la 8 aprilie a 50 de ani de la moartea sa, Pablo Picasso (1881-1973) este celebrat prin intermediul a patruzeci de expoziţii în întreaga lume, care promit să-i exploreze toate faţetele, anunţă AFP.
„Picasso se mănâncă cu de toate şi se pare că încă ne este foame”, a spus amuzat Olivier Widmaier-Picasso, nepotul său, intervievat de AFP. El spune că este „fascinat de numărul de curatori de muzee, istorici şi cercetători care continuă să găsească unghiuri de studiu”.
"Ceramicile lui Picasso", "Picasso şi feminismul", "Albul la Picasso", "Picasso sub privirea unor fotografi celebri", "Tânărul Picasso la Paris", "Picasso sculptor"... Artistul este analizat din toate punctele de vedere în cadrul „anului său”, celebrat în Franţa şi Spania.
El rămâne „mai presus de toate”, consideră Bernard Blistene, preşedintele de onoare al Centrului Pompidou din Paris, lăudând, ca şi alţi specialişti, în unanimitate, „geniul” părintelui operelor „Guernica” şi al „Demoiselles d’ „Avignon”.
„Puterea devastatoare a operei lui Picasso în comparaţie cu cea a altora, invenţia permanentă, încrucişarea tuturor marilor curente ale modernităţii, experimentarea de mai bine de 80 de ani (Picasso a pictat până la moartea sa la 91 de ani), dorinţa de a plăcea şi de a displăcea... Toate acestea sunt de neegalat', a adăugat el pentru AFP.
După sute de expoziţii dedicate lui, rămâne o resursă muzeală „inepuizabilă”, adaugă Emmanuel Guigon, directorul Muzeului Picasso din Barcelona.
Odată cu mişcarea #MeToo, imaginea acestui monument al picturii a fost totuşi pătată de acuzaţii de misoginie şi violenţă la adresa foştilor săi însoţitori.
Fostul curator al Muzeului Picasso, Emilie Bouvard speră ca această aniversare să marcheze „începutul unui proces salutar” în modul în care abordăm acest artist „popular”, care „a întruchipat un angajament despre care continuăm să vorbim şi s-a prezentat ca un om apropiat tuturor".
Picasso, „fiinţă tiranică, superstiţioasă şi egoistă"
„Trebuie să nu mai vorbim despre femeile care i-au traversat viaţa ca 'muze'. Unele s-au sinucis, altele au înnebunit. Singura care a scăpat de asta a fost Françoise Gilot, care a fost şi singura care l-a părăsit", adaugă ea.
Pictoriţă stabilită acum în Statele Unite, ea l-a descris pe Picasso drept o „fiinţă tiranică, superstiţioasă şi egoistă”, într-o carte de succes „Vivre avec Picasso”, publicată în 1964.
„Dincolo de machismul său, Picasso este cineva care şi-a însuşit lucruri, fiinţe, le-a posedat cu sentimente paroxistice de suferinţă, de durere. S-a interesat de întrebările arhaice ale sinelui şi de violenţa aferentă cu un oarecare curaj. A aborda această întrebare înseamnă a vorbi diferit, dar cu acurateţe despre Picasso", continuă Bouvard.
„Violenţa” şi „sexualitatea în artă” sunt teme abordate în timpul unui ciclu de prelegeri la Paris, în timp ce o expoziţie despre Picasso şi feminism va fi deschisă în iunie la Muzeul Brooklyn din New York, cu expoziţie curatoriată de actriţa Hannah Gadsby, deosebit de virulentă împotriva Picasso într-un program de succes pe Netflix.
Mai puţin controversat şi mai festiv, la Paris, muzeul care îi poartă numele a fost transformat de designerul britanic Paul Smith.
„Un pariu” pentru directorul muzeului, Cécile Debray, a cărei instituţie conduce comemorările în Franţa şi care „nu se doreşte a fi un mausoleu”.
Dimpotrivă, obiectivul este „deschiderea către dezbateri şi reflecţie asupra lui Picasso pentru a reciti opera şi a arăta vitalitatea acesteia”, subliniază ea.
Pe lângă expoziţii, în acest an sunt planificate numeroase conferinţe, precum şi inaugurarea în toamnă la Paris a unui centru de cercetare, în apropiere de Muzeul "Picasso" şi un simpozion internaţional în acelaşi timp la UNESCO.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
