Competiţia din acest an a festivalului One World Romania 2022 cuprinde unsprezece dintre cele mai provocatoare filme ale selecţiei, ce vor fi evaluate de două jurii: unul format din profesionişti din industria internaţională de film, şi celălalt din adolescenţi din toată ţara.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Filmele competiţiei se angajează într-un dialog complex cu diverse subiecte legate de drepturile omului şi de aceea sunt răspândite în aproape toate secţiunile ediţiei. Ele aparţin unor cineaşti aflaţi la începutul carierei lor, care ne-au fermecat cu viziunile lor proaspete şi pline de curaj, ce împing limitele genului documentar către un necunoscut plin de promisiune.

„Copii în ceaţă/ Children of the Mist”, regia Diem Ha Le - Secţiunea Grădina tuturor florilor

Debutul în lungmetraj al lui Diem Ha Le este o misivă venită dintr-un teritoriu care se impune mult prea rar privirii spectatorului occidental, exceptând scurta explozie de manifeste cinematografice produse în perioada războiului din Vietnam. Contextul ţării întregi, sfâşiată între tradiţie şi mai multe forme contradictorii de modernitate, este încapsulat în destinul protagonistei Di, o fată de 12 ani dintr-un sat din nordul Vietnamului, unde o tradiţie ancestrală - furatul fetei de către pretendentul ei în noaptea festivităţilor noului an lunar pentru a forţa familiile să accepte căsătoria - pare pe cale să îi pecetluiască soarta. (Liri Chapelan)

„Cronici din acele vremuri/ Chronicles of that Time”, regia Maria Iorio, Raphaël Cuomo - Secţiunea Unde fugim când pământul ne fuge de sub picioare

Uneori trebuie să treacă multă vreme până să înţelegem că, poate, kilometrii care ne despart de casă nu pot fi parcurşi pe o autostradă, şi nici în aer sau pe apă. Dimensiunile reale ale dezrădăcinării s-ar putea să nu stea numai în distanţa fizică, ci să plutească, volatile şi de neînţeles, în substanţa alunecoasă a timpului. Substanţă din care-şi trag seva şi „Cronicile” Mariei Iorio şi ale lui Raphaël Cuomo, un drum înainte şi înapoi pe firul sălbatic al memoriei - altfel spus, o respiraţie trecută şi viitoare, singura de care ne mai putem agăţa înainte să fie prea târziu. (Andreea Chiper) 

„Chermet”, regia Nikolay N. Viktorov - Secţiunea Roadele muncii

Sunt rare şi valoroase documentele - fie ele cinematografice sau de alt fel - care să dea acces la intimitatea şi interioritatea unor tirani, aceştia fiind caracterizaţi cel mai adesea de intransigenţa cu care păzesc mitul clădit în jurul figurii lor. Nu toţi tiranii ajung însă să deţină puterea necesară pentru a dicta soarta unor naţii şi a impune naraţiuni istorice; cei mai mulţi dintre ei îşi consumă violenţa în cercul lor restrâns, într-o luptă pentru supravieţuire ce se deosebeşte prea puţin de cea dusă de fiecare dintre semenii lor. Un astfel de tiran fără glorie este Ilya, protagonistul debutului lui Nikolay N. Viktorov: un tânăr hotărât să facă bani din piatră seacă în nordul îndepărtat al Rusiei. (Liri Chapelan)

„Mesaje în sticlă 1-2/ Bottled Songs 1-2”, regia Chloé Galibert-Laîné, Kevin B. Lee - Secţiunea Originea speciilor - cum povestim istoria

„Bottled Songs” îşi afirmă cu tărie interesul pentru anumite elemente disparate ale războiului, în căutarea nuanţelor şi detaliilor care tind să se piardă în malaxorul viziunilor totalizante. De la biografia unui reporter de pe front care navighează în ape tulburi şi până la analiza producţiei vizuale a Statului Islamic, filmul se construieşte ca o corespondenţă digitală în care, pe baza mijloacelor computerului personal, două puncte de vedere se completează şi se întâmpină la jumătatea drumului, într-un exemplu de camaraderie întru aflarea adevărului. (Victor Morozov)

„Tată/Father”, regia Wei Deng - Secţiunea Roadele muncii

Există o doză implicită de violenţă în a filma un nevăzător, care depăşeşte obişnuitul dezechilibru dintre cel privit şi cel care priveşte; în acest caz, nu i se poate sub nicio formă întoarce obiectivului privirea neclintită. Cineastul Wei Deng pare conştient de acest dezechilibru când urmăreşte târşâitul bunicului său orb, un prezicător aflat în mod manifest la capătul puterilor, eşuat într-o China de nerecunoscut, unde credinţele şi tradiţiile sunt măturate de cultul îndoielnic al succesului material la care aderă cu patimă inclusiv propriul său fiu, dezvoltator imobiliar de succes. (Liri Chapelan)

„Sunt liber/ I am free”, regia Laure Portier - Secţiunea Acasă în sălbăticie

Cineasta Laure Portier documentează maturizarea fratelui său mai mic, începând din anii tumultuoşi ai adolescenţei şi culminând cu procesul de introspecţie care-l determină pe acesta să-şi reconsidere întreaga viaţă. Filmul parcurge astfel, purtat de curentul unor mari salturi temporale, diferite spaţii – de la casa părintească la colinele peruviene – pe urmele acestui aventurier autodidact, care duce o luptă corp la corp cu anii tinereţii, în încercarea de a-şi găsi drumul propriu. (Victor Morozov)

„Cioburi/ Splinters”, regia Natalia Garayalde - Secţiunea Corpul vânăt al planetei

Cineasta Natalia Garayalde avea 12 ani când fabrica de armament şi muniţie din oraşul său Río Tercero a explodat, provocând un dezastru de proporţii epice în comunitate. După mai bine de douăzeci de ani, cineasta se întoarce în oraşul natal, redescoperă arhivele familiei şi se porneşte să investigheze traumele trecutului care merg dincolo de un simplu accident, revelând iţele încâlcite ale unor interese politice obscure şi un caz de corupţie de o amploare colosală. Filmul este o mărturie cinematografică unică a inseparabilităţii dintre personal şi politic, dintre banal şi excepţional, dintre trecutul corupt şi prezentul dureros. (Monica Stan)

„Idilă/Idyll”, regia Tatyana Lushnikova - Secţiunea Acasă în sălbăticie

În lumina actualului conflict militar din Ucraina, delirul războinic al protagonistului debutului Tatianei Luşnikova, cu care începe filmul, este o introducere cu atât mai brutală în mentalitatea încleiată de propagandă şi de panslavism găunos a unui luptător rus. Dar departe de a se vrea o analiză psihologică ori politică a acestei denaturări belicoase a „spiritului rus”, Idyll dejoacă cu inteligenţă aşteptările pe care le crează prin această intrare în temă. Urmează o elipsă de trei ani, în urma căreia decorul se schimbă: de la un câmp de luptă trecem la o mânăstire, iar în locul fanaticului descoperim un om vulnerabil şi rătăcit, şi mai apoi un suflet poetic care-şi examinează lucid impulsurile, sentimentele şi neputinţele. (Liri Chapelan)

„În căutarea cailor/Looking for Horses”, regia Stefan Pavlović - Secţiunea Acasă în sălbăticie

O barcă şi o cameră. Un pescar şi un regizor în mijlocul unui lac pustiu. Vorbele sunt de prisos. Pescarul şi-a pierdut auzul în Războiul Bosniac. Cineastul, şi el de origine bosniacă, dar născut şi crescut în Olanda, şi-a pierdut limba maternă datorită unei deficienţe de vorbire ce i-a marcat copilăria. Limba îi desparte, vulnerabilităţile îi apropie. Camera mediază cu sensibilitate şi curiozitate această legătură neobişnuită înfiripată în peisaje misterioase, undeva la limita dintre vis şi realitate, dintre amintire şi prezent. (Monica Stan)

„Ce va aduce vara/ What will summer bring”, regia Ignacio Ceroi - Secţiunea Acasă în sălbăticie

În cinema, întâlnirile cele mai memorabile nu sunt niciodată întâmplătoare. Tot aşa, ciocnirea lui Ignacio Ceroi de un francez misterios pare să ţină de domeniul providenţei: cumpărând o cameră sh din dorinţa de a filma tot ce respiră în jurul lui, regizorul descoperă urmele unei vieţi fabuloase, scoasă parcă din ficţiune şi îngrămădită în memoria unui handycam. Ceroi intră cu arme şi bagaje în povestea lui Charles, pătrunzând în cotidianul animat de prietenii şi câinii francezului, retrăind alături de el marile iubiri şi marile dezamăgiri, apoi urmându-l în Camerun, într-o aventură neaşteptată pe alt continent şi în sânul altor pasiuni mistuitoare. (Andreea Chiper)

„Ţara/ The Country”, regia Aleksey Lapin - Secţiunea Originea speciilor - cum povestim istoria

Oricât de problematic ar fi din punct de vedere etic, o metodă eficientă pentru a găsi adevărul este de a începe cu o minciună. Iar când se doreşte capturarea adevărului insesizabil şi fugitiv al unei fiinţe umane cu un aparat nevoit să rămână la suprafaţa vizibilă a lucrurilor precum este camera de filmat, o doză de ficţiune este adesea nepreţuită. Pe acest principiu porneşte Alexei Lapin, cineast de origine rusă trăind şi lucrând în Europa de Vest şi care se întoarce în satul bunicilor săi, unde şi-a petrecut verile copilăriei, pentru a-şi realiza primul lungmetraj. (Liri Chapelan)

Juriul adolescenţilor OWR#15 este format din Şerban Mark Pop (Cluj-Napoca), Ana Radu (Bacău), Beatrice Baciu (Bucureşti), Cosmin Cristian Doandeş (Drobeta-Turnu Severin), Ecaterina Popescu (Bacău), Miriam Dragomir (localitate)

Juriu internaţional OWR#15 este format din curatoarea Cintia Gil, cineasta Lotte Mik-Meyer şi regizoarea de teatru Gianina Cărbunariu.  

Cea de-a 15a ediţie a Festivalului One World Romania se va desfăşura în perioada 13 - 22 mai 2022 iar online în perioada 23-31 mai.

viewscnt

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.