Incapacitatea României de a-şi fi asumat păcatele din istorie, fie că este vorba despre derapajul legionar din perioada interbelică ori despre adaptarea la delaţiunile din comunism este şi o problemă a generaţiei copiilor, cei care ar fi trebuit, aşa cum au făcut-o germanii, să îşi confrunte părinţii, este convingerea exprimată de Norman Manea, într-un dialog purtat cu agenţia de presă News.ro. Deşi nu îi plac caracterizările colective, pentru că oamenii pot fi de calitate bună or, din contra, îndoielnică, indiferent de poporul din care fac parte, scriitorul a amintit una dintre carateristicile românilor, observată şi de Mihail Sebastian: imposibilitatea de a fi incompatibili sau adaptabilitatea.
”Gena naţională este adaptabilitatea, cum probabil ştii. Erau 1.000 de membri în 1944, în 1989 erau aproape patru milioane, dar nu mai găseai 1.000 de comunişti reali, găseai oameni care au avut nevoie de un salariu mai bun, de un spital mai bun, de o casă mai bună şi care s-au adaptat unei anumite situaţii care depindea de carnetul acela roşu de partid. Nu era o schimbare fundamentală, cred eu, de viziune. Era o adaptabilitate ciclică, cum s-a mai întâmplat la noi, sub diverse ocupaţii, când lumea s-a aranjat, s-a acomodat. Asta ţine de omenesc, mie nu mi se pare foarte rău, nici ideea că noi suntem întotdeauna la mijloc de bine şi de rău. La mijloc de bine şi de rău înseamnă şi la mijloc de bine, nu doar de rău. Dar înseamnă la mijloc: înseamnă o duplicitate care ţine, trebuie să o spun foarte deschis, de natura ţării şi a poporului”, a spus Norman Manea.
Cu toate că evită judecăţile colective, scriitorul, care a emigrat din România în anul 1986, observă că există anumite trăsături care definesc un popor sau altul, unul dintre criteriile de diferenţiere fiind şi contextul istoric prin care fiecare naţiune a trecut: ”Să uităm de români acum: dacă am compara un neamţ cu un franţuz, e o deosebire. Dacă am compara un grec cu un turc, tot e o deosebire. Sigur, asta depinde de condiţii istorice...Ştiu foarte bine că există români de foarte bună calitate şi români de o calitate îndoielnică, cum sunt şi ruşi, şi americani, şi francezi”.
Norman Manea a povestit, în dialogul purtat cu agenţia de presă, despre imaginea pe care România a lăsat-o unui scriitor străin: ”relaţia între bun şi rău, nicăieri nu am întâlnit acest tip de relaţie, acest amestec, această adecvare, să zicem. Te las pe tine să judeci, pentru că eşti din locul acesta…”.
Mai mult, scriitorul observă că această caracteristică era şi cea care îl supăra cel mai adesea pe Mihail Sebastian: adaptabilitatea românului, compatibilitatea.
În ceea ce priveşte asumarea trecutului şi a vinilor din trecut, Norman Manea spune că este şi problema generaţiei copiilor, nu doar a părinţilor care au trăit şi s-au adaptat în comunism: ”Dacă vă uitaţi la istoria Germaniei de după război, a fost o istorie foarte ambiguă, cu multe porcării, cu mulţi judecători de la Tribunalul Suprem care fuseseră nazişti şi care rămăseseră în posturile lor. Treptat, şi anume în 1968, o nouă generaţie a apărut şi care s-a adresat bunicilor şi părinţilor, cu întrebarea: ”Voi ce aţi făcut în timpul acela?”. În toate familiile germane a fost o teribilă tulburare”.
Vineri, la ora 14.00, agenţia de presă News.ro va publica integral interviul (şi în format video) cu Norman Manea.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
