Japonezul Arata Isozaki, în vârstă de 87 de ani, este laureatul premiului Pritzker pentru arhitectură pe 2019, urbanistul fiind recompensat pentru "cunoaşterea aprofundată a istoriei şi teoriei arhitecturale, rămânând în acelaşi timp apropiat de avangardă", scrie Le Monde.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Arhitectul, urbanistul, designerul şi teoreticianul Arata Isozaki a obţinut Pritzker Prize 2019, a anunţat, marţi, de la Chicago, Fundaţia Hyatt care a creat în 1979 această distincţie devenită echivalentul unui "Nobel pentru arhitectură". 

După Kenzo Tange (1987), Fumihiko Maki (1993), Tadao Ando (1995), Kazuyo Sejima şi Ryue Nishizawa (2010), Toyo Ito (2013) şi Shigeru Ban (2014), japonezul este onorat pentru a şaptea oară. Japonia se află pe locul secund între naţiunile cele mai premiate, după Statele Unite care numără opt laureaţi. 

Juriul, prezidat de judecătorul Stephen Breyer, membru al Curţii Supreme din Statele Unite, a subliniat "cunoaşterea aprofundată a istoriei şi teoriei arhitecturale, rămânând în acelaşi timp apropiat de avangardă". 

De-a lungul unei cariere de mai bine de şase decenii şi după ce a creat 100 de clădiri, Arata Isozaki a sfidat clasificările stilistice reînnoind fără încetare propunerile sale constructive. Fidel formelor geometrice simple, el a excelat în arta jocului de lumini şi umbre. 

Arata Isozaki s-a născut pe 23 iulie 1931 la Oita, un oraş din sudul Japoniei pe insula subtropicală Kyushu. Foarte devreme, viaţa sa a fost marcată de dezastrele celui de-al Doilea Război Mondial. "Când am avut vârsta la care puteam să înţeleg lumea, oraşul meu natal a fost incendiat, totul era doar ruină, şi nicio arhitectură, nicio clădire, nici chiar oraş. Prima mea experienţă în arhitectură a fost vidul de arhitectură. Am început să reflectez la felul în care oamenii şi-ar putea reconstrui casele şi oraşele". 

Palatul Saint Jordi (Palau Sant Jordi), 1990 (Barcelona - Spania)
Palatul Saint Jordi (Palau Sant Jordi), 1990 (Barcelona - Spania)

Arata Isozaki este absolvent al Facultăţii de inginerie din cadrul Universităţii Tokyo în 1954. El şi-a început cariera cu un curs de ucenicie sub îndrumarea lui Kenzo Tange, figură majoră a arhitecturii japoneze, care a avut o influenţă considerabilă în formarea sa. 

Domus, 1995 (La Corogne - Spania)
Domus, 1995 (La Corogne - Spania)

În Europa, el a realizat mai multe proiecte. Astfel, sediul Daimler Benz din Berlin în 1998, în Germania; complexul Domus pentru Jocurile Olimpice de la Barcelona în 1990, Muzeul Omului din La Coruna în 1995 şi blocurile turn din Bilbao în 2005, în Spania; turnul Alianz din Milano în 2014, Palatul sporturilor olimpice din Torino în 2006 şi proiecte în curs în Bologna şi Maranello, în Italia.

În Statele Unite, el este autorul a două opere notabile: Muzeul de artă contemporană din Los Angeles, realizat în 1986, şi, în 1991, sediul administrativ al Walt Disney World Resort din Florida. 

viewscnt
Urmărește-ne și pe Google News

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.