Istoricii şi-au exprimat scepticismul cu privire la o carte care a identificat un notar evreu drept principalul suspect pentru trădarea Annei Frank şi a familiei ei către nazişti, potrivit The Guardian.
Cartea „The Betrayal of Anne Frank”, de Rosemary Sullivan, bazată pe cercetări adunate de detectivul FBI Vince Pankoke, a fost lansată marţi de HarperCollins.
Emisiunea de duminică de la CBS „60 Minutes” a evidenţiat descoperirile provizorii din carte, care au fost relatate în mass-media din toată lumea.
Dar cercetătorii au ridicat semne de întrebare cu privire la teoria centrală că Arnold van den Bergh, care a murit de cancer la gât în 1950, ar fi fost cel care a condus Poliţia la ascunzătoarea familiei Frank din Amsterdam pe 4 august 1944.
Cartea pretinde că un membru al Conciliului evreiesc din Amsterdam, un organism administrativ al autorităţilor germane pe care naziştii i-au obligat pe evrei să-l constituie pentru a organiza deportările, Van den Bergh ar fi avut acces la locurile în care evreii se ascundeau.
Dar David Barnouw, autorul olandez al cărţii „Who Betrayed Anne Frank?” din 2003, a spus că nu a fost convins.
El a afirmat: „Cercetătorii îşi supun descoperirile la tot felul de avertismente. Cu toate acestea, ei sunt foarte ferm convinşi de acel biet notar. În timp ce mă întrebam dacă el ar fi avut acces la lista locurilor în care se ascund evrei. Consiliul evreiesc era mult prea respectuos ca să facă această listă, cred”.
Cartea, rezultatul unei investigaţii de şase ani, sugerează că Van den Bergh, care a fost notar pentru vânzarea forţată de opere de artă unor nazişti proeminenţi precum Hermann Göring, a fost forţat să folosească adrese de ascunzători ca formă de asigurare de viaţă pentru familia sa. Nici el, nici fiica lui nu au fost deportaţi în lagărele naziste.
Anchetatorii au spus că au găsit referiri la adrese păstrate de Consiliul evreiesc.
O altă dovadă cheie ar fi fost o scrisoare anonimă livrată după război tatălui Annei, Otto Frank, singurul supravieţuitor din familie, în care apare numele notarului.
Ronald Leopold, directorul Muzeului „Anne Frank”, a lăudat ancheta, dar a subliniat ca acestea să nu fie considerate drept concluzii definitive.
„Apreciez mult munca impresionantă a echipei, cercetarea a fost realizată cu atenţie. Au fost găsite o mulţime de informaţii noi, motiv suficient pentru a continua pe urmele notarului Van den Bergh. Cea mai specială descoperire este copia scrisorii. Dar au rămas multe piese din puzzle care nu se potrivesc. Despre listele care ar fi fost la Consiliul evreiesc, despre scrisoare şi chiar despre notar. Toate acestea sunt lucruri care trebuie investigate pentru a consolida credibilitatea acestei teorii”.
În ciuda unei serii de investigaţii, inclusiv două efectuate de poliţia olandeză, misterul asupra persoanei care i-a condus pe nazişti la anexă rămâne nerezolvat. Otto Frank, care a murit în 1980, ar fi avut bănuieli despre identitatea acelei persoane dar nu le-a divulgat public.
Hanco Jürgens, asistent de cercetare la Institutul German din Amsterdam, a spus: „Este mult mai probabil că arestarea să fi fost o coincidenţă. Până la urmă, cu cinci luni mai devreme, doi angajaţi fuseseră arestaţi pentru comerţul clandestin cu cupoane. Prin urmare, ar putea fi în egală măsură o verificare regulată care a dus la descoperirea ascunzătoarei”.
Anne Frank, în vârstă de 15 ani, cunoscută în întreaga lume după publicarea jurnalului ei intim scris între 1942 şi 1944, atunci când ea şi familie ei se ascundeau într-un apartament clandestin din Amsterdam, a fost arestată în 1944 şi a murit în anul următor în lagărul de concentrare Bergen-Belsen. Diferite teorii au circulat mult timp despre raidul care le-a deconspirat anexa secretă unde se ascundea familia.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
