În contextul în care ultimele zile au readus Iranul şi întreg Orientul Mijlociu în centrul unei crize globale de o intensitate fără precedent, Editura Corint anunţă apariţia în limba română a volumului „Orientul Mijlociu de ieri şi de azi. O istorie trăită”, semnat de corespondentul BBC Jeremy Bowen.
Jeremy Bowen a relatat din Liban, Israel, Palestina, Irak, Siria, Iran, Afganistan. A vorbit cu lideri, cu militari, cu civili prinşi între fronturi. A revenit în aceleaşi locuri ani mai târziu, urmărind ce rămâne după entuziasm, după sloganuri, după intervenţii externe. Volumul său, bazat pe aclamatul podcast BBC "Our Man in the Middle East", pendulează între poveşti de la faţa locului şi analize geopolitice lucide.
Cartea urmăreşte firul istoriei recente pornind din interiorul evenimentelor: colonialismul, naţionalismele, islamismul politic, intervenţiile marilor puteri, prăbuşirea ordinii vechi fără apariţia uneia stabile. Bowen descrie jocurile de putere ca pe un „Jenga geopolitic” 2014 unde ambiţiile politice şi economice devastează populaţii civile, strat după strat, decizie după decizie.
1979, cheia pentru 2026
Revoluţia islamice din Iran este momentul pe care Bowen îl descrie drept o ruptură reală, nu un episod izolat: căderea şahului Mohammad Reza Pahlavi, naşterea regimului teocratic al lui Khomeini, ocuparea ambasadei SUA din Teheran, explozia sentimentului antiamerican, radicalizarea care a reverberat din Arabia Saudită până în Afganistan.
Bowen dezvăluie cum o „reţea de camarazi", Henry Kissinger, David Rockefeller, fostul director CIA Richard Helms şi John J. McCloy, a format „Project Eagle" pentru a aduce şahul în SUA, cu consecinţe atât de dezastruoase, încât documentele au fost ţinute clasificate până în 2017. O decizie aparent tactică, cu efecte care se simt până azi.
Citit azi, în contextul în care Ayatollahul Khamenei tocmai a fost ucis în bombardamente şi Iranul lansează rachete peste tot Golful Persic, fragmentul funcţionează ca o cheie de lectură pentru prezent. Relaţia tensionată dintre Iran şi Occident, fragilitatea alianţelor, neîncrederea adâncită în decenii, folosirea religiei ca instrument politic, toate se regăsesc în flăcările care ard acum.
Fragment
Revoluţia islamică din Iran a fost mai mult decât o schimbare pe terenul politic, religios şi cultural al Orientului Mijlociu. Produsă în 1979, un an cu consecinţe importante la nivel mondial, evenimentul a schimbat complet întregul peisaj. Revoluţionarii au arătat că islamiştii pot da jos un regim de la putere şi, în decurs de câteva luni, pot transforma Iranul dintr-un prieten al Occidentului într-un duşman. Islamiştii iranieni au fost cei care i-au inspirat pe fanaticii saudiţi care au ocupat moscheea din Mecca, iar până la sfârşitul anului, afganii au răspuns la invazia sovietică prin declanşarea unui război sfânt. În plus, noii stăpâni ai Iranului le-au provocat americanilor o serie umilinţe atât de traumatizante, încât efectele lor încă se mai resimt şi după 40 de ani.
Lipsit de titlurile, de palatele şi de puterea sa, fostul şah, Mohammad Reza Pahlavi, a făcut o figură tristă în exil. Jimmy Carter i-a oferit imediat azil politic în SUA aliatului Americii, dar Pahlavi a decis că cea mai bună şansă de a se întoarce era să rămână în Orientul Mijlociu, mai întâi în Egipt, apoi în Maroc. În tot acest timp, în Iran, Khomeini şi susţinătorii lui îşi consolidau controlul asupra ţării. Şahul acordase drept de vot femeilor, aşa că studentele de la Universitatea din Teheran au mărşăluit prin noroiul iernii pentru a protesta împotriva noilor reguli, care le impuneau să poarte haine islamice, dar fără niciun succes. Clericii au rămas neclintiţi, şi a durat ceva timp până când foştii prieteni occidentali ai Iranului au reuşit să înţeleagă enormitatea celor care se întâmplaseră.
Sentimentele antiamericane s-au dezlănţuit. La câteva săptămâni după reîntoarcerea lui Khomeini, unii dintre susţinătorii lui au pătruns cu forţa în ambasada SUA din Teheran şi au luat ostatici mai mulţi diplomaţi. Guvernul iranian încă mai avea în compunere miniştri care negociaseră cu americanii, iar ei au fost cei care i-au convins pe radicali să renunţe la asediu. Dându-şi seama că oferind refugiu detestatului Pahlavi îi va inflama şi mai mult pe revoluţionarii din Teheran, Jimmy Carter şi-a retras oferta de azil, însă unii dintre cei mai puternici oameni în America considerau că şahul merita mai mult. Printre ei se numărau Henry Kissinger, care a deţinut multă vreme funcţia de secretar de stat şi care încă era cel mai faimos diplomat din lume, David Rockefeller, preşedintele Chase Manhattan Bank, Richard Helms, fostul ambasador al SUA în Iran, şi John J. McCloy, care avea atât de multe relaţii, încât era cunoscut drept „preşedintele stabilimentului” . Împreună, cei patru au format o „reţea de camarazi” pe care au numit-o Project Eagle [„Proiectul Vulturul” – n. tr.], cu scopul de a-l aduce pe şah în SUA. Ce au vrut, au reuşit, dar cu consecinţe atât de dezastruoase pentru ţara lor, încât documentele au fost ţinute clasificate până în 2017, când jurnalişti de la The New York Times le-au văzut după moartea lui David Rockefeller, ajuns la vârsta de 101 ani.
Lumea nu înţelege Orientul Mijlociu pentru că îl priveşte în episoade. Bowen îl priveşte în continuităţi. El arată cum decizii luate la Washington în 1979, sau la Londra în 1953, după lovitura de stat împotriva lui Mossadegh, produc unde de şoc pe care le trăim azi: în ţărmurile Golfului bombardate, în ambasadele evacuate de urgenţă, în preţul petrolului care a explodat, în Strâmtoarea Hormuz închisă.
Jeremy Bowen este corespondent de război şi editor BBC, cu o carieră de peste trei decenii în prima linie a conflictelor care au definit lumea contemporană. A acoperit 20 de războaie. A vorbit cu Yasser Arafat şi cu generalii israelieni. A fost în Bagdad când au căzut bombele americane. A intrat în Siria când alţii ieşeau. Volumul său nu este al unui analist care priveşte hărţile — este al unui om care a mirosit fumul.
Medikatv.ro
