Regizorul şi creatorul de teatru bolivian Diego Aramburo vorbeşte într-un interviu acordat News.ro despre pasiunea şi modul de abordare şi interpretare a operelor lui William Shakespeare, aduse în contextul provocărilor prezentului, despre femeia ca personaj principal puternic, omniprezent în realizările sale, despre situaţia politică din America Latină şi despre momentele alese de politicieni şi problemele lăsate în derivă de ONG-uri pentru a manipula societatea.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Artistul bolivian a prezentat la Festivalul Tânăr de la Sibiu, care se va încheia duminică, spectacolul „Romeo şi Julieta de Aramburo/ Romeo y Julieta de Aramburo” al companiei Kiknteatr, pe care o conduce. Textul îi aparţine, bazat pe propria traducere lucrării lui William Shakespeare, iar Aramburo joacă, alături de Camila Rocha.

Spre deosebire de versiunea originală, „Romeo şi Julieta de Aramburo” nu este o operă ficţională, ci o piesă care surprinde intimităţile unui conflict între tineri îndrăgostiţi din perspectiva modernă a relativismului şi a nihilismului. Acţiunea spectacolului este plasată într-un oraş bolivian.

Condus de Diego Aramburo, Kiknteatr este un colectiv artistic ce dezvoltă o propunere scenică modernă, dramaturgie proprie, limbaj şi abordări transdisciplinare care îi permit să pună în scenă opere şi subiecte poetice în acord cu actualitatea legată de rădăcinile profunde şi specifice culturii boliviene. Kiknteatr este colectivul artistic bolivian care a participat la cele mai multe evenimente internaţionale de gen.

Diego Aramburo este performer, regizor de teatru şi film, şi scenograf bolivian. Încă de la începutul carierei sale, din 1989, a fost remarcat în lumea artistică, obţinând numeroase burse şi rezidenţe de specialitate, şi a ajuns să studieze în Brazilia, Spania, Polonia şi Franţa. În 1997, a înfiinţat compania de teatru independent Kinkteatr, alături de care a câştigat pentru prima oară, în 1998, Premiul Naţional de Teatru „Peter Travesí”, pentru spectacolul „Trei faze ale lunii/ Tres Fases de la Luna”. Treptat, în presa locală şi naţională, Diego Aramburo a fost privit ca unul dintre cei mai importanţi tineri regizori ai Boliviei.

Printre distincţiile importante pe care le-a primit se numără marele premiu pentru „cel mai bun spectacol străin”, obţinut în 2014 în Argentina, pentru „Hamlet de Los Andes”, premiul pentru întreaga carieră, obţinut la Festivalul Naţional de Teatru „Bertolt Brecht” în 2013, şi Premiul Criticii, obţinut în Canada în anul 2012 pentru spectacolul „Medea lui Euripide/ Medea de Euripides”.

Prezentăm integral interviul acordat News.ro de Diego Aramburo:

Shakespeare, Evo Morales şi Julieta

Diego Aramburo: Am lucrat ca asistent de regie la versiunea franceză a piesei „Hamlet” şi a fost un proiect deosebit, pentru că eram veneam din Bolivia, franceza mea era la nivel de bază, iar teza mea de la universitate era despre Shakespeare. Atunci am început să traduc din Shakespeare. Era nevoie de o variantă cât mai precisă. Făcusem teza, iar asta se întâmpla în 2004. Am început să studiez atunci cum să îl traduc Shakespeare. În franceză, o limbă care nu era a mea. Dar am învăţat cum să îl abordez. Studiasem versul elizabetan, dar cum să traduc asta într-o limbă latină a fost special. Asta m-a apropiat foarte mult, a careat o legătură puternică a mea cu Shakespeare. Apoi, tot în străinătate mă aflam, când Evo Morales a ajuns preşedintele Boliviei şi, deşi era şi este un moment important în istoria ţării, faptul că un reprezentant al populaţiei indigene a ajuns în funcţia de preşedinte, a divizat ţara, mai mult decât era înainte. Nu ştiu, de fapt, dacă a divizat-o, dar a făcut ca separarea să fie vizibilă, divizarea claselor sociale, nu a raselor. Asta a devenit mai evident pentru noi atunci. Şi am început să mă gândesc la „Romeo şi Julieta”, datorită celor două: Montegue şi Capulet. Am creat prima versiune gândindu-mă la asta şi la faptul că Bolivia este - cam ca orice altă ţară latină din lume - foarte patriarhală, cultura macho este foarte puternică. Versiunea actuală a fost finalizată în 2013.

Femeia, personaj principal puternic

Diego Aramburo: Julieta este personajul principal. Aproape că joacă singură. Este practic un solo. În cazul piesei lui Shakespeare, chiar dacă ea este puternică şi dominantă în modul în care este dezvoltată povestea, personajul principal este bărbatul. Ca în toate operele lui Shakespeare. Şi am vrut să schimb asta. Am lucrat aproape de fiecare dată din punct de vedere feminin. În piesele şi spectacolele mele, personajul principal este şi va fi cel feminin. Dacă este un bărbat, prezenţa feminină va fi mai puternică decât a lui. Am nevoie de asta. Chiar vreau să fac un statement prin asta, poate datorită poveştii mele personale. Mama mea deţine rolul principal în familia noastră, dar nu din cauza unei absenţe sau a slăbiciunii figurii paterne, ci pentru felul în care este ea şi în care s-a dezvoltat relaţia femeie-bărbat, foarte diferit decât a unui cuplu obişnuit din Bolivia. Aşa că pentru mine a fost natural şi din acest motiv am ajuns să creez în felul ăsta. Totul este mereu legat.

Camila Rocha, în rolul Julieta
Camila Rocha, în rolul Julieta

Trilogie marca Aramburo 

Diego Aramburo: După prima versiune a „Romeo şi Julieta”, am creat un „Hamlet” pentru o companie de teatru contemporan din Bolivia, apoi, pe la jumătatea turneului acestui spectacol, am făcut un „Richard III” tot acolo, dar a fost o abordare mai clasică. Va exista o altă versiune a lui „Hamlet” - lucrăm cu aceeaşi actriţă (din „Romeo şi Julieta”, n.r.), Camila Rocha. Nu este o continuare a „Romeo şi Julieta”, dar este în acelaşi spirit. „Romeo şi Julieta” este o reflecţie asupra felului în care percepem foarte subiectiv totul. Este, cumva, foarte metalingvistic. Pune mai multe întrebări: „Ce este realitate şi ce este ficţiune?”, „Care este percepţia noastră asupra lucrurilor în aceste vremuri ale ştirilor false?”. Vom continua această abordare. Ne întrebăm şi dacă Shakespeare a fost real, dacă a scris cu adevărat, dacă nu cumva a existat, dar a fost ficţionalizat. La un moment dat, am fost invitat să montez în Republica Dominicană o versiune clasică a piesei „Hamlet”, un spectacol de aproape 3 ore, care a avut succes. Această obsesie a mea a făcut ca „Hamlet” să fie jucat de o actriţă. Călătorind şi participând la festivaluri, oamenii mă întrebau despre asta. Turneul „Romeo y Julieta” va continua anul viitor, în Spania şi în America de Sud, iar în România vom reveni cu un proiect la Teatrul Gong.

Adolescenţă şi exces

Adaptarea regizorului bolivian „Romeo y Julieta by Aramburo” prezintă situaţia copiilor şi adolescenţilor abuzaţi în caminele lor - 83% dintre ei sunt bătuţi acasă, 35% au fost victime ale violenţei sexuale acasă sau la şcoală. Majoritatea fug de acasă şi ajung pe stradă. La vârsta de 10 ani, deja au încercat droguri, iar 40% dintre ei consumă alcool. 90% dintre aceşti copii provin din familii formate tradiţional.

Diego Aramburo: Lucrurile s-au schimbat puţin în Bolivia. Guvernul şi ONG-urile lucrează în sensul acesta - legat de situaţia copiilor şi adolescenţilor şi a femeilor. Dar foarte încet. Este o problemă structurală. Eu sunt sceptic privind politica. Cred că asta nu se întâmplă doar în Bolivia. Oamenii nu vor să schimbe lucrurile. Este trist să spun, dar, iată, Trump conduce lumea acum, aripa de extremă drapta devine din ce în ce mai puternică. În Italia, în Brazilia, peste tot. Citesc ce scriu diverşi oameni progresişti în gândire, iar ei încep să devină fundamentalişti în legătură cu orice. Chiar şi în lupta pentru identitate au devenit extremişti cumva. Şi nu ştiu de ce. Poate din cauza vremurilor pe care le trăim. Dar totul devine înspăimântător. Cred că este o consecinţă a modului în care lucrurile sunt înţelese. ONG-urile din Bolivia au făcut o treabă importantă, însă oamenii care lucrează în cadrul lor au învăţat cum să facă bani din programe. Aşa că dacă există probleme, ei au bani. Asta este trist şi împiedică lupta pentru rezolvarea problemelor. Legat de natalitate, la fel. Copiii sunt un produs, noi suntem un produs. Ştiu că familia tradiţională a devenit o problemă, ca parte a felului în care capitalismul a ajuns să reproducă sistemul. Nu cred că e necesar să eliminăm familia tradiţională, dar cred că trebuie să fim deschişi faţă de orice mod în care există o familie, un grup. I-aş spune mai degrabă o celulă de solidaritate. Dacă există solidaritate între doi bărbaţi, foarte bine, dacă există dragoste între două femei, la fel de bine. Dacă ei vor să îngrijească împreună o viaţă, este bine. Familia tradiţională a ajuns la punctul în care doar urmează tradiţia, primeşte moştenirea, aşa că există un interes economic. Şi atât. Este nevoie să fim deschişi către noi moduri care sunt mai... umane.

„În dragostea noastră de oameni bătrâni nu se mai poate crede”

Diego Aramburo: „Romeo şi Julieta” este o poveste extremă. Începe cu avem 40 şi 30 de ani şi încă iubim. Şi se încheie cu „În dragostea noastră de bătrâni nu se mai poate crede”. Întreaga montare invită publicul să aibă o poziţie personală. Vorbim despre felul în care am ajuns să iubim şi despre faptul că aşteptăm prea mult de la iubirea romantică, de la celălalt. Avem mai multe şanse să protejăm dragostea, să creăm poveşti de dragoste mai constructive. Dacă am fi mai sceptici, am putea spune că avem mai multe şanse să supravieţuim, ca specie. Avem prea multe certitudini. Credem că avem. Credem în lucruri care nu sunt chiar reale. În aceste vremuri, cu reţelele de socializare, cred că ar fi mai bine să aprofundăm înainte de a accepta ceva.

Politica şi economia, de la mesaje adveroriale la crearea de momente

Diego Aramburo: Trăim vremuri foarte periculoase. Anul acesta, am fost pentru prima dată în El Salvador, a fost şi prima dată când am ajuns în America Centrală. După încercarea de a face o revoluţie, acolo există arme peste tot. Ştim, a fost dovedit, că CIA a fost implicată foarte mult, pentru că sunt interese. Societatea de acolo este foarte violentă. Se încearcă stoparea violenţei, dar este foarte dificil. Oamenii au o situaţie foarte fragilă. Înţeleg faptul că încearcă să îşi părăsească ţara şi că e posibil să creadă în utopia „visului american”. Dar sunt suspicios legat de momentul ales. Am început să fiu suspicios legat de sincronizările de peste tot. De exemplu, momentul acestui marş spre graniţa SUA este foarte legat de alegerile care au avut loc acolo. Deci, care a fost ideea acestei mişcări? Ştiu că ceva se întâmpla în Honduras, dar nu plecau atât de mulţi. În Nicaragua au fost mari probleme în prima jumătate a anului, dar ei ar fi plecat mult mai devreme. Însă în cazul ăsta mi-e greu să am încredere. Am avut în Bolivia un consultant american pentru alegeri. Preşedintele de dinaintea lui Morales, Gonzalo Sánchez de Lozada, a avut un consultant din partea unei companii. A fost realizat un documentar despre cum au lucrat. Cunosc oameni care au apărut în documentar, pentru că ştiu mulţi din publicitate în Bolivia, şi aşa este. În zilele noastre, să faci o campanie politică nu mai are legătură cu lansarea de advertoriale, nici de ştiri false ori sloganuri, ci cu crearea de impulsuri, de momente, pentru a putea face sloganuri. Aşa că acest marş din Honduras este un moment, pentru ca Trump să spună „oprim imigranţii”. Dacă s-a întâmplat în Bolivia, se întâmplă peste tot. Ştim asta. Este oribil. Astfel, felul meu de a crea teatru este foarte legat de asta: ce este ficţiune, ce este realitate? Din când în când, îmi place să fac obiecte teatrale aproape clasice, şi îmi place, dar în cele mai recente proiecte ale mele încerc să distrug - nu aş spune dărâma, pentru că este prea franţuzesc - încrederea în realitate. Încerc să fac un proiect despre distrugerea încrederii în bănci, pentru că sistemul bancare este oribil. Da, avem nevoie să avem bani în bancă, ca să avem un card, pentru că totul este plastic acum. Am un cont, dar nu am încredere în acest sistem. Am trei proiecte pentru anul viitor, următorul Shakespeare, cu Kiknteatr, proiectul de aici, de la Sibiu, şi voi continua această idee legat de economie.

viewscnt

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.