Michael Hirst, creatorul şi scenaristul serialului „Vikingii/ Vikings”, al cărui al cincilea sezon a fost lansat în România pe 30 noiembrie, la History, vorbeşte într-un interviu pentru News.ro despre cele mai dificile scene pe care le-a scris pentru această producţie, despre momentul cel mai important din poveste pentru el - când trebuie să ucidă vreun personaj -, dar şi despre gloria poporului nordic.
Cel de-al cincilea sezon „Vikingii”, serial lansat în 2013 şi nominalizat în decursul anilor de 11 ori la premiile Primetime Emmy, a fost lansat la History pe 30 noiembrie şi poate fi urmărit, în fiecare joi, de la ora 21.00.
„Redăm grandoarea evenimentelor istorice fără să apelăm la efectele speciale”, spune Hirst în interviu. Creatorul şi scenaristul este ataşat de personajele sale, se documentează temeinic şi beneficiază şi de ajutorul unui istoric islandez. Aşa a descoperit oameni mânaţi de curiozitate şi un popor mult mai democratic decât altele din acea perioadă.
Spune că nu îi place conceptul de fantasy, însă „am vrut să arăt că vikingii credeau că zeii sunt printre ei şi că erau prezenţi”.
De-a lungul a zece episoade, telespectatorii vor putea urmări clădirea unor alianţe surprinzătoare, dar şi trădări neaşteptate care au loc pe măsură ce vikingii luptă să cucerească lumea.
Printre protagoniştii celui de-al cincilea sezon al serialului se află Jonathan Rhys Meyers, în rolul episcopului Heahmund, împreună cu vedetele serialului Katheryn Winnick (Lagertha), Gustaf Skarsgård (Floki), Alexander Ludwig (Bjorn), Alex Høgh Andersen (Ivar Fără Os), Jordan Smith (Ubbe) şi Marco Ilso (Hvitserk).
Prezentăm integral interviul acordat de Michael Hirst:
Care este cea mai mare provocare a creatorului şi scenaristului serialului?
Michael Hirst: Cea mai mare provocare este să iau ceea ce ştiu din punct de vedere istoric şi să fac ca producţia noastră să reflecte acele informaţii pe ecran. Încercăm să redăm grandoarea evenimentelor istorice fără să apelăm la efectele speciale, pornind de la ceea ce s-a întâmplat în realitate. Actorii noştri se luptă, vâslesc, călăresc, iar noi adăugăm apoi efecte speciale, însă rămâne întrebarea cum arătăm că serialul „Vikingii” acoperă mai multe zone? Trebuie să mergi în locuri diferite, cum ar fi Islanda, şi să convingi publicul că acele locuri sunt adevărate.
Care a fost scena cel mai dificil de scris?
Michael Hirst: Chiar câteva episoade mi s-au părut dificil de scris. „Vikingii” este despre viaţă şi moarte şi despre ceea ce se întâmplă între aceste două momente, aşa că în serial am avut destul de multe morţi importante şi numeroase momente emoţionante. Sunt singurul scenarist al acestui serial, astfel că am trăit foarte mulţi ani cu aceste personaje şi, inevitabil, m-am ataşat de ele. Dacă şi când trebuie să ucid vreun personaj acela este un moment foarte important pentru mine. Spre exemplu, Travis (Fimmel, n.r.) şi cu mine am petrecut foarte mult timp discutând pe margine morţii lui Ragnar Lothbrok. Am discutat despre ce ar spune şi cum s-ar întâmpla. Am discutat despre asta şi ne-am şi certat pe alocuri – a fost o discuţie destul de aprinsă. Însă cel mai emoţionant moment pentru mine a fost în sezonul 1 când Ragnar este pe o plajă plângând moartea fiicei lui, Gyda. Eu sunt tată de fete şi mi-am imaginat că îmi ţin mie acel discurs. Travis nu are niciun copil, cu toate acestea a fost minunat, liric şi plin de emoţii în momentul în care a spus acel discurs. Sunt ataşat din punct de vedere emoţional de toate personajele pe care le creez.
Cum a fost filmarea ultimei scene cu Travis Fimmel?
Michael Hirst: Îmi aduc aminte de Travis suspendat într-o cuşcă în munţi, în Irlanda, pe o ploaie torenţială, cu un vânt năprasnic, iarna, cu toată lumea îngheţând de frig şi cu el care lovea zăbrelele cuştii şi ţipa „Îl urăsc pe Michael Hirst!”. A fost un moment emoţionant.
Ne puteţi da mai multe detalii despre elementele de cultură şi civilizaţie cuprinse în serial?
Michael Hirst: Personal, asta este ceea ce mă motivează şi mă interesează, astfel, nu mă oboseşte niciodată să scriu acest serial. Am alături un romanicer şi istoric islandez care mă ajută cu această saga, însă îmi place să citesc şi să mă documentez şi singur. La şcoală eram bun doar la două materii, istorie şi limba engleză, aşa că am găsit o metodă ingenioasă prin care să le combin. Îmi place să citesc notele de subsol ale cărţilor; mi se pare că acolo găsesc cele mai interesante informaţii, acolo se regăsesc cele mai multe detalii despre persoanele respective. Caut mereu acele lucruri care contrazic presupunerile sau prejudecăţile. Întreaga idee pe care am avut-o cu toţii despre vikingi era doar un clişeu. Nu ştiam foarte multe lucruri despre vikingi pentru că toate informaţiile despre ai au fost cumva stabilite şi transmise de către inamicii lor din lumea occidentală. Pentru a face lucrurile şi mai rele, vikingii nu au scris nimic despre ei, astfel că nu avem nicio documentare la nivel personal despre ei şi cultura lor. De fiecare dacă când ne gândim la ei, ne apar în minte imagini cu hipioţi neîngrijiţi şi murdari care erau interesaţi doar să jefuiască. Realizând serialul „Vikingii” am vrut să arăt, prin intermediul lui Ragnar, că erau oameni mânaţi de curiozitate şi că aveau tehnologia necesară, bărci şi pietre preţioase, precum Piatra Soarelui (Sunstone), să îşi satisfacă curiozitatea şi să ajungă în diverse locuri. Iar lucrurile merg şi mai departe de curiozitate şi aventură, spre exemplu atitudinea lor cu privire la femei era mult mai deschisă faţă de popoarele care îi înconjurau – Anglia, Franţa, Spania – şi erau mult mai democratici decât multe alte societăţi. Fără a pretinde că educ, pentru că nu-mi doresc să învăţ oamenii astfel, pot să includ în serial acele subiecte care pun sub semnul întrebării presupunerile şi prejudecăţile noastre.
Provocarea este să îi fac pe aceşti oameni interesanţi şi complecşi, acest lucru fiind o parte a brief-ului pe care mi l-am dat singur. Cealaltă parte a acestui brief a fost să încerc să nu explic, ci să pun în scenă şi să arăt ce era de fapt păgânismul, cum anume a avut loc confruntarea dintre păgânism şi creştinism şi cât de reale au fost acele lucruri. Francii şi saxonii erau conştienţi că existau lupte neîntrerupte între diferite idei şi ideologii religioase – vikingii erau ultimii păgâni. Creştinismul era mai mult o idee intelectuală – ascetică şi am vrut ca oamenii să înţeleagă că aceasta era o mare parte a realităţilor acelor vremuri. Creştinii au împrumutat atât de multe de la păgâni; multe dintre ceremoniile noastre sunt bazate pe ceremonii păgâne. Solstiţiul de vară şi de iarnă reprezintă o altă idee păgână. Faptul că am putut să fac documentări amănunţite este un alt lucru care mi-a plăcut la acest serial.
Partea supranaurală este destul de prezentă în serial, dar nu exagerată. A fost dificil să ajungeţi la acest echilibru?
Michael Hirst: Da, a fost destul de greu pentru că nu îmi place conceptul de fantasy, însă am vrut să arăt că vikingii credeau că zeii sunt printre ei şi că erau prezenţi. Când îl arătăm pe Odin pe câmpul de luptă, în primul episod, o facem pentru că aceasta era credinţa vikingilor; ei credeau că Odin este împreună cu ei pe câmpul de luptă. Însă nu am vrut să insist pe acest aspect pentru că mi-am dorit ca ceea ce face să fie real. Am avut avantajul că zeii sunt nişte entităţi care îşi schimbă forma, cu toate că şi aici există o linie subţire. În sezonul 5, când Floki se duce în Islanda şi vede zeii, telespectatorii văd acest lucru pentru că asta este ceea ce credea el, credea că a găsit o lume în care trăiesc zeii. Daca vezi o cioară sau un corb, e posibil să fie un zeu. Părerea mea este că vikingii văd peisajele drept lucruri vii, mai mult decât o facem noi, astfel ei văd mai multe semne decât o putem face noi. Însă atunci când Floki se duce în Islanda, este posibil ca el să vadă acele lucruri şi pentru că este nebun, fiind afectat de moartea tuturor persoanelor pe care le-a iubit. Este o scenă minunată atunci când îşi ia la revedere de la Ragnar şi Helga – poţi crede foarte uşor că totul se întâmplă doar în mintea lui.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
