Fania Oz-Salzberger a vorbit, într-un interviu acordat agenţiei News.ro, despre cum a reuşit, având dispute, aşa cum cere tradiţia, să scrie împreună cu Amos Oz o carte despre ce îi ţine pe evrei împreună - cuvintele, nu legătura de sânge - una dintre nepotriviri fiind refuzul tatălui ei de a folosi internetul. Fania Oz şi-a amintit şi despre bunicii ei veniţi din Basarabia, care i-au spus poveşti despre regele Carol, dar nu a evitat să vorbească despre conflictul dintre Israel şi Palestina care, spune ea, are o singură ieşire: un Israel mic şi democratic, vecin cu o Palestină mică şi independentă.
Fania Oz-Salzberger, fiica cea mare a lui Amos Oz şi a lui Nily Oz, s-a născut în kibbutzul Hulda, unde a şi absolvit cursurile primare şi liceul. După terminarea serviciului militar, Fania Oz a studiat Istoria şi Filosofia la Universitatea din Tel Aviv. Ulterior, şi-a susţinut lucrarea de doctorat, pe tema Iluminismului scoţian şi german, la Universitatea din Oxford, avându-l drept mentor pe filosoful Isaiah Berlin.
Din 1993, a început să predea la Universitatea din Haifa, devenind una dintre cele mai respectate personalităţi atât din sfera culturii, cât şi a spaţiului politic israelian. Articolele ei au apărut în cele mai prestigioase publicaţii israeliene şi internaţionale: Newsweek, International Herald Tribune, Wall Street Journal, Le Figaro, Frankfurter Allgemeine Zeitung, Ha’aretz.
În 2001, a publicat volumul ”Israelis in Berlin”, considerat o lucrare de referinţă pe tema dialogului isreliano-german. În 2012, Fania Oz-Salzberger a semnat împreună cu tatăl său lucrarea ”Jews and the Words” (”Evreii şi cuvintele”, Editura Humanitas Fiction). Volumul este un fascinant dialog între fiica istoric şi tatăl romancier, pornind de la cele 22 de litere ale alfabetului ebraic, descoperind noi lumi ale acestora, dar şi înţelesuri atât noi, cât şi străvechi.
Vă prezentăm interviul realizat cu Fania Oz Salzberger:
Reporter: Fania Oz Salzberger, sunteţi în Bucureşti, unde recent a apărut ediţia românească a cărţii ”Evreii şi cuvintele”, carte pe care aţi scris-o împreună cu Amos Oz, tatăl dumneavoastră. Cred că următoarea întrebare este una pe care aţi auzit-o probabil de multe ori, dar voi începe cu ea pentru a putea trece mai departe. Cum e să fii fiica lui Amos Oz?
Fania Oz-Salzberger: Răspunsul simplu este: nu am nici cea mai vagă idee. Eu am crescut într-un kibbutz, iar nu în casa părinţilor mei. Îi vedeam în fiecare zi, dar de crescut, am crescut alături de ceilalţi copii din kibbutz, şi cred că asta mi-a dat sentimentul unei copilării absolut normale, faţă de cum ar fi fost dacă aş fi crescut ca fiica unui scriitor.
Reporter: Să vorbim despre cum e să scrii o carte în formula tată-fiică. Aţi scris împreună această carte, dar de vreme ce nu v-aţi asumat ce capitole a scris fiecare, daţi-ne mai multe detalii. Cât de greu a fost să împărţiţi sau să armonizaţi ce scria fiecare? Aţi avut parte de negocieri dure?
Fania Oz-Salzberger: Iată un sfat pe care-l dau oricui vrea să scrie o carte în colaborare cu un scriitor care îi este părinte: nu faceţi asta până nu aţi împlinit 50 de ani. Abia atunci puteţi să fiţi pe pozitii de egalitate, ca parteneri. Am discutat deseori cu tatăl meu, dar nu doar acum, la scrierea acestei cărţi. De când eram mic copil, am stat şi am discutat deseori pe diverse teme, care sunt acum subiecte ale acestei cărţi. Şi pe multe alte teme din filosofie şi literatură. Se poate spune că suntem obişnuiţi să discutăm, deci suntem obişnuiţi şi să ne certăm. Sau cum se spune: nu e suficient să îţi înveţi copilul să citească, trebuie să îl înveţi şi să folosească argumente.
Reporter: Şi să-şi pună întrebări.
Fania Oz-Salzberger: Cu siguranţă, este important să îl înveţi să pună întrebări grele. Deci da, au fost multe dispute pe parcursul scrierii cărţii şi o să vă dau un exemplu: eu obişnuiam să scriu la laptop, iar tatăl meu mi-a reproşat că toate computerele astea sunt invenţia diavolului, iar Internetul este cu siguranţă o invenţie malefică.
Reporter: El însuşi scrie doar de mână?
Fania Oz-Salzberger: Câteodată foloseşte un computer, dar doar pe post de maşină de scris, nu înţelege şi nu vrea să folosească internetul, de exemplu. Deci în privinţa asta am avut foarte multe certuri.
Reporter: Puneţi în relaţie evreii şi cuvintele. Citez: „Ceea ce ne leagă pe noi nu sunt relaţiile de sânge, ci textele”. Urmându-vă logica, cineva ar putea trage concluzia că orice cititor, orice iubitor de literatură ar putea deveni evreu. Bineînţeles, vă referiţi la scrieri precum Biblia Vechiului Testament sau Talmudul.
Fania Oz-Salzberger: Şi nu doar Biblia şi Talmudul. În cartea mea vorbesc şi despre filosofii greci, şi despre Shakespeare. Literatura este un bun universal, însă conversaţiile pe teme literare pe care părinţii le au cu copiii sunt acel lucru special pe care îl fac evreii şi un exemplu pe care îl oferă lumii secolului al XXI-lea.
Reporter: Totuşi, mulţi israelieni definesc iudaismul destul de diferit faţă de dumneavoastră, şi anume susţin că este o chestiune de relaţii de rudenie.
Fania Oz-Salzberger : Sunt trei moduri principale prin care oamenii pot înţelege iudaismul. Ca pe un grup etnic, ca pe o religie – credinţa în Dumnezeul iudeilor aşa cum apare în Biblie, dar şi în felul în care o facem noi, ca pe o naţiune culturală, ca pe o apartenenţă la o serie de scrieri, la o bibliotecă specială. Personal, nu cred în Dumnezeu, ci în această bibliotecă de care vă vorbesc şi care se scrie de 3.000 de ani. Şi precum o Arcă lui Noe pe valurile istoriei, noi am supravieţuit în interiorul acestei biblioteci. Aceasta a fost diferenţa dintre evrei şi grecii antici sau romanii: cărţile ne-au învăţat datoria de a le transmite copiilor noştri. Şi asta am făcut. Nu este obligatoriu să fii o persoană religioasă – eu nu sunt, tatăl meu nu este -, nu trebuie să fii naţionalist, nu trebuie să te raportezi la moşteniri genetice pentru a înţelege că noi suntem evrei prin felul în care ne raportăm la cărţile noastre şi că biblioteca noastră nu conţine doar cărţi evreieşti, ci include şi scrieri universale.
Reporter: Puteţi explica cum interacţionează aceşti trei termeni: iudaism, Israel şi evrei?Sunt ei identici?
Fania Oz-Salzberger: Nu uitaţi că avem şi cuvântul ”ebraic”. Deci este un pic confuz. Ebraica e limba veche pe care noi,în mod miraculos,am regăsit-o în secolul al XX-lea. ”Ebraic ” este numele vechi pentru evrei, după care aceştia au devenit israelieni, pe teritoriul Israelului.
Reporter: Când devin evreii israelieni? În Biblie se spune că Dumnezeu i-a schimbat numele lui Iacov..
Fania Oz-Salzberger: Potrivit poveştii biblice, care este o alegorie, când Iacov a trecut apa Iordanului, îl aştepta un bărbat pentru a se lupta, dar el nu se aştepta ca acest bărbat să fie, de fapt, îngerul lui Dumnezeu. Nu vă gândiţi la îngerul creştin, cu aripi şi altele. Iacov a devenit astfel, învingându-l, o nouă persoană, primind şi numele de Israel. Israel, cuvântul acesta înseamnă ”cel care luptă cu Dumnezeu”. De aceea evreii, până în ziua de azi, continuă să se certe cu Dumnezeu,cu Biblia, unul cu celălalt.
Reporter: Biblia nu are, remarcaţi, un cuvânt pentru religie, dar are mai multe cuvinte pentru lege. Este Biblia sau poate fi astfel privită ca un Cod civil, un cod de legi?
Fania Oz-Salzberger: Da, Biblia are de toate, de la mituri, poveşti istorice, filosofie, poezie, poveşti de dragoste şi de război, un cod de legi. Iubesc Codul de legi din Biblie. Bineînţeles, nu tot ce e scrie acolo, unele lucruri de acolo nu le mai vreau: cele contra homosexualilor, cele contra femeilor. Esenţa acestui Cod de legi este dreptatea socială şi în special dreptatea pentru cei slabi. Nu e vorba atât despre religie, cât despre o societate civilă.
Reporter: Spuneţi-mi despre naţiunea israeliană – spuneţi că naţionalitatea israeliană, apartenenţa naţională se întemeiază pe două tipuri de relaţii: cea tată – fiu şi cea profesor – elev.
Fania Oz-Salzberger: Relaţia tată – fiu, dar de asemenea şi relaţia tată – fiică este despre a transmite cultura textuală la masa familiei. Relaţia profesor –elev e de întânit în toate civilizaţiile, dar diferit. În alte civilizaţii antice, când băiatul cel mai strălucitor se duce să studieze, cu Socrate în Atena, cu mandarinii la Pekin, cu înţelepţii din Egiptul antic sau cu cei din Biserica Catolică, el nu se întoarce niciodată acasă. Băiatul evreu, la finalul zilei, se va întoarce acasă, pentru a-şi definitiva formarea şi cunoaşterea alături de familie. E un cu totul alt mod de formare. Aţi întrebat despre apartenenţa naţională a evreilor. În Israel, există două feluri de a gândi această apartenenţă naţională: una este cea similară secolului al XIX-lea, cu naţiunea – stat, armata, războiul, noi şi toţi ceilalţi, lumea e împotriva noastră. Eu numesc asta naţionalism. Dar mai există o formă de apartenenţă naţională, mai aproape de ceea ce eu şi tatăl meu, dar şi alte persoane credem: este înţelegerea noastră, a legăturii dintre noi prin textualitate şi memorie comună, prin limbă comună. Cu acest fel de a aparţine unei culturii vechi, ne relaţionăm cu alte culturi.Nu suntem o naţiune singuratică, ci una care aparţine dialogului global, astăzi.
Reporter: Cum pot textele să unească familii şi generaţii? Care este mecanismul?
Fania Oz-Salzberger: Trebuie să captivezi copiii când sunt mici. Trebuie să îi faci să iubească cărţile, poveştile, desigur, şi muzica , înainte de a deveni prea târziu. Evreii, în toate comunităţile, şi cele din diaspora, au acelaşi obicei: când copilul la trei ani merge la şcoală, pentru a fi învăţat de rabin,când învaţă primul alfabet, pe literele alfabetului mama îi pune ceva dulce, zahăr sau miere.
Reporter: Relaţia dintre carte şi mâncare.
Fania Oz-Salzberger: Exact! Şi va fi dulce şi gustoasă. Astăzi, le spun băieţilor mei, care sunt mari şi, din fericire, iubesc cărţile, că atunci când vor avea copii, chiar dacă vor fi computere şi tablete în loc de cărţi, să pună miere pe tabletă, pentru a continua tradiţia. Eu cred, şi azi, că iubirea timpurie pentru poveşti, pentru artă este crucială pentru supravieţuirea inter-culturală de astăzi, în epoca internetului.
Reporter: Le permiteţi băieţilor dumneavoastră să citească când mănâncă?
Fania Oz-Salzberger: De când erau mici, le-am spus să aducă o carte la masă. Din nefericire, au început să îşi aducă la masă computerele.
Reporter: Menţionaţi alte culturi textuale – a propos, care sunt celelalte culturi textuale?
Fania Oz-Salzberger: Culturile antice, cea egipteană, cea babiloniană. Cu excepţia culturii chineze vechi, cred că această cultură ebraică interacţionează cu toate celelalte. Ebraica a împrumutat cuvinte din toate aceste culturi.
Reporter: Care sunt cuvintele esenţiale care lipsesc din Biblie, dar sunt indispensabile vocabularului unei naţiuni?
Fania Oz-Salzberger: Cuvinte care lipsesc din Biblie? E o întrebare interesantă. Să începem cu acest cuvânt, Internet, care poate fi un lucru oribil, dar poate fi şi un instrument minunat pentru dialogul global. A propos, Biblia vorbeşte despre globalizare, despre valori universale. Biblia nu ştie despre Australia, Biblia nu ştie despre Canada, despre Argentina, dar este o bună pregătire, pe de o parte, pentru naţionalism şi şovinism, dar şi pentru un nou universalism şi asta e Biblia pe care vreau să o ţin în viaţă.
Reporter: Tatăl dumneavoastră, Amos Oz, scrie, dar citez din memorie, că nu există în ebraica biblică un cuvânt pentru fericire. De ce credeţi că nu există acest cuvânt?
Fania Oz-Salzberger: De fapt, aşa e, are dreptate, trebuie să recunosc. Nu există cuvânt pentru fericire, aşa cum este cuvântul înţeles în culturile creştine. Oamenii din antichitate nu vizau atât de mult fericirea, ci bucuria, pentru care Biblia are mai multe cuvinte. Dar bucuria nu e un sentiment pe care îl ai mereu: câteodată eşti trist, altădată eşti nefericit, uneori eşti ocupat să creezi, să scrii. Apoi vine bucuria. Sunt de acord cu asta, că nu trebuie să trăieşti pe un platou al fericirii, o fiinţă umană trăieşte în urcuşurile şi coborâşurile vieţii şi creativităţii.
Reporter: Sunteţi pentru prima dată în România, dar nu e prima dată când auziţi limba română.
Fania Oz-Salzberger: Dragii mei bunici, părinţii mamei mele, care erau pionieri în kibbutz-ul în care am crescut, au venit din Basarabia, dintr-un mic oraş de acolo, astăzi situat în Ucraina. Am crescut auzind de regele Carol, unchiul meu a fost numit aşa, după regele Carol şi vorbeau între ei româna, astfel încât noi nu înţelegeam. Venind aici şi auzind româna, este atât de familiar, la fel ca expresiile, chipurile oamenilor, mă simt puţin într-un loc familiar.
Reporter: Este Israel un loc în care se poate trăi bine?
Fania Oz-Salzberger: Răspunsul scurt este ”da”, răspunsul lung este ”da, dar”. În multe feluri, oameni trăiesc fericiţi în Israel, e o prosperitate relativă. Tel Aviv e un oraş minunat. Dar Israelul este prins într-unul dintre cele mai lungi războaie din istoria modernă şi mulţi israelieni devin ultranaţionalişti până la fanatici. Aşa că există şi un ”dar”: prosperitatea nu va rămîne, dacă nu rezolvăm şi chestiunile politice.
Reporter: Va fi singura întrebare politică, mai degrabă geopolitică: vedeţi o soluţie realistă pentru a pune punct acestui conflict, dintre israelieni şi palestinieni?
Fania Oz-Salzberger: Am venit la Bucureşti din Oslo, unde am participat la o dezbatere, în panel cu palestinieni, unde eram singurul israelian, vorbind despre acest conflict. Încă putem să avansăm soluţia celor două state, un Israel mic şi democrat, alături de o Palestină mică, independentă.
Reporter: Spuneţi că această carte, ”Evreii şi cuvintele” ar putea fi numită ”Palestinienii şi cuvintele”, daca se va găsi cineva să o scrie.
Fania Oz-Salzberger: Sper ca palestienii să îşi scrie propria carte, ”Palestinienii şi cuvintele”, dar sper ca atât evreii, cât şi palestinienii, să înlăture dezacordurile şi să vorbească, să dialogheze.
Reporter: Este Israelul pregătit să asume în propriul narativ elemente din povestea palestiniană?
Fania Oz-Salzberger: Da, cred că israelienii şi palestienii îşi citesc reciproc poveştile.
Reporter: În ceea ce priveşte statutul scriitorului, este în regulă ca el să fie angajat politic? În România, e mai degrabă blamabil.
Fania Oz-Salzberger: Daţi-mi voie să o spun aşa: este în regulă să nu fie angajat politic. Implicarea nu este o datorie a mea, ca scriitor, ci una a mea, în calitate de cetăţean.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
