Radu Umbreş, doctor în antropologie socială la University College London, cu master în sociologie la Universitatea din Oxford, a analizat într-un interviu pentru News.ro rezultatele unui studiu comandat de History, din care a reieşit că personalităţile cu cea mai mare influenţă asupra românilor au fost regele Mihai şi Nicolae Ceauşescu. Potrivit aceluiaşi studiu, românii cred că perioada interbelică a fost cea mai benefică din ultimii 100 de ani. Antropologul afirmă că politica de azi seamănă izbitor în anumite privinţe cu politica din Interbelic: corupţie, neîncredere generalizată în oamenii politici, tribalism, relaţii de patron-client de la vârful politicii până la talpa ţării.
Aproape jumătate dintre români consideră că perioada interbelică (1918-1938) a fost cea mai benefică din ultimii 100 de ani pentru România, arată un studiu realizat pentru postul de televiziune History. În ceea ce priveşte personalitatea cu cel mai mare impact pozitiv asupra românilor în ultimii 100 de ani, cei mai mulţi respondenţi l-au indicat pe pe Regele Mihai, urmat de fostul dictator comunist Nicolae Ceauşescu.
Potrivit participanţilor la studiu, cele mai benefice perioade din istoria României sunt perioada interbelică (42% dintre respondeţi) şi cea comunistă din 1968 şi până la Revoluţia din decembrie 1989 (18,2%). Doar 11,6% dintre români consideră perioada 2007 şi până în prezent ca fiind cea mai benefică, iar procentul este şi mai mic pentru perioada de pre-aderare la Uniunea Europeană, 1989-2007 (7,8%).
Peste o cincime (21,3%) dintre români sunt de părere că migraţia în UE este evenimentul economic din ultimii 100 de ani cu cel mai mare impact pozitiv asupra societăţii româneşti.
Prezentăm integral interviul acordat de Radu Umbreş pentru News.ro
Regele Mihai şi Nicolae Ceauşescu au fost alese personalităţile cu cel mai mare impact asupra românilor în studiul comandat de History. Ce spune acest lucru despre români, după părerea dumneavoastră?
Radu Umbreş: Spune ceva despre modul în care oamenii, în general, îşi aleg personalităţile marcante din istorie. Proeminenţa regelui Mihai a fost cu siguranţă creată de recenta sa moarte. Dacă studiul avea loc acum doi ani, nu cred că ar fi fost în primii trei menţionaţi. Mai mult, dispariţia acestuia a venit într-un moment în care societatea şi lumea politică sunt divizate în tabere aparent lipsite de puncte comune, de dialog, de colaborare sau măcar fair-play. În aceste condiţii, o figura tragică din istoria recentă, chiar şi fără să fi avut vreun impact semnificativ asupra istoriei României (cu adevărat un om sub vremuri), propune o variantă neutră, ideală şi idealizată, non-conflictuală, cu demnitatea şi inocenţa unui actor neimportant în istoria României. Nominalizarea lui Nicolae Ceauşescu, conducătorul României timp de un sfert de secol, este puţin surprinzătoare. Dacă în cazul regelui Mihai putem vorbi de o evaluare pozitivă cvasi-universală, cei care l-au nominalizat pe Ceauşescu includ atât nostalgici ai comunismului dar şi pe cei cu poziţii radical opuse - dar care văd impactul imens pe care acesta l-a avut asupra ţării.
Cum vedeţi evoluţia în aceşti 100 de ani a mentalităţii românilor cu privire la evenimentele care le-au marcat istoria?
R.U.: Mentalitate e un cuvânt fie periculos, fie complet inutil din punct de vedere ştiinţific. Putem discuta de nişte reprezentări ale istoriei care au evoluat de-a lungul timpului. În primul rând, acum 100 de ani puţini români îşi cunoşteau istoria, dat fiind accesul redus la educaţie şi lipsa de interes a oamenilor de rând pentru realităţi trecute dată fiind greutatea vieţii cotidiene. Probabil cea mai importantă schimbare a fost apariţia şi consolidarea mitologiei naţionale predată în şcoli, declamată de la înălţimea forurilor academice, şi aservită intereselor politice contextuale. Rând pe rând, dictaturile interbelice, comunismul de inspiraţie sovietic-bolşevică, naţionalist-comunismul lui Ceauşescu şi neo-naţionalismul post-decembrist sau europenismul contemporan au propus noi interpretări ale istoriei. Fiecare dintre acestea au încercat să împingă, dacă nu chiar să manipuleze, cetăţenii spre ideologiile politice legitimate de o viziune sau altă asupra istoriei naţionale.
De ce credeţi că pentru români, potrivit sondajului 3,8%, comunismul a fost benefic? La ce se raportează când spun asta?
R.U.: Probabil că cei mai mulţi se raportează la dezamăgirile vieţii contemporane, mai ales când sunt înconjuraţi de anumite realizări economice sau sociale din perioada comunismului - alte costuri rămân ascunse celor din prezent.
De ce sunt aleşi, ca reprezentativi pentru ei, lideri din trecut?
R.U.: Liderii mai recenţi aduc încă în memorie atât efectele pozitive cât şi cele negative, iar istoria (sau mai bine zis istoriografia) nu au avut încă timp să le igienizeze imaginea.
Cum credeţi că îşi prefigurează viitorul cei intervievaţi?
R.U.: Un posibil răspuns ar putea veni de la evenimentul văzut ca având cel mai mare impact pozitiv asupra economiei: migraţia spre Uniunea Europeană.
Rezultatele arată cumva implicarea redusă cetăţenilor în societate în prezent şi chiar la urnele de vot?
R.U.: Nu trebuie să fie neapărat o legătură. Dar este oarecum grăitor faptul că primele două personalităţi cu impact asupra istoriei recente nu au fost politicieni aleşi democratic, ci un monarh şi un dictator.
Ce rol credeţi că a avut mass-media în cultură politică în acest secol de Românie Mare?
R.U.: Mass media a avut un rol din ce în ce mai important în cultura politică naţională. Alfabetizarea cetăţenilor a dus la accesul mai ridicat la ziare în perioada interbelică (însă mult mai redus decât consumul comparativ din ţările Europei apusene). Apariţia radioului şi a televiziunii, şi apoi cea a internetului au oferit probabil principala sursă de informare a publicului în probleme politice. Din păcate, mass media a suplinit sau a înlocuit dezvoltarea unei culturi politice bazată pe educaţie, pe lectură, pe participarea la viaţă publică.
Interbelicul rămâne perioada de glorie la care se raportează românii. De ce se refugiază în Interbelic? Sunt politicienii de azi mai huliţi decât cei dintre Războaie?
R.U.: Sunt mai multe explicaţii. În primul rând, interbelicul este îndeajuns de îndepărtat că aproape nimeni să nu aibă experienţa directă a vieţii în acea perioadă. O altă explicaţie este rezultatul unei duble negaţii. Dacă plecăm de la ideea că perioada comunistă a fost deosebit de rea, atunci cu siguranţă ceea ce a fost înainte trebuie să fi fost bun. O eroare logică, dar totuşi una intuitivă, ajutată fiind şi de mitologia anti-comunismului promovat de mulţi intelectuali. O varianta la fel de plauzibilă, dar mult mai puţin luată în considerare, este că perioada interbelică a fost la fel de bună şi de rea precum perioada comunistă, dar în alte feluri. Politica de azi seamănă izbitor în anumite privinţe cu politica din Interbelic. Corupţie, neîncredere generalizată în oamenii politici, tribalism, relaţii de patron-client de la vârful politicii până la talpa ţării. Însă oamenii îşi aduc aminte doar de câţiva oameni politici din interbelic, ale căror realizări pozitive rămân în memorie însă erorile, defectele sau cupiditatea le sunt uitate. Ionel Brătianu este un exemplar pentru această amnezie structurată şi edulcorare a memoriei.
Studiul a fost realizat pe un eşantion de 1.051 de respondenţi din mediul urban. Care credeţi că ar fi fost rezultatele dacă ar fi fost realizat în mediul rural?
R.U.: Nu cred că ar fi fost modificări majore. Este posibil ca Ion Iliescu sau restituirea proprietăţilor agrare să fi primit mai multă importanţă. Chiar şi Gheorghe Gheorghiu Dej este posibil să fi fost mai des menţionat, în special dacă eşantionul ar fi cuprins mai multe persoane în vârstă.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
