Institutul Naţional al Patrimoniului (INP) nu este de acord cu măsura prin care ar putea fi reorganizat şi comasat în Ministerul Culturii. „Avem certitudinea şi argumentele că efectul va fi unul nociv, cu grave prejudicii aduse patrimoniului cultural naţional”, au transmis reprezentanţii INP.
„Rămânem angajaţi şi deschişi, ca şi până acum, pentru a discuta şi implementa măsurile real necesare în sistem - atât în cadrul INP cât şi în cadrul MC şi al structurilor sale deconcentrate - pentru asigurarea misiunii comune de protejare a patrimoniului cultural naţional”, se arată într-un mesaj publicat pe Facebook.
INP subliniază şi care sunt principalele argumente împotriva acestui scenariu.
INP este continuator direct al primei instituţii publice de profil, Comisiunea Monumentelor Istorice, înfiinţată prin Legea de la 1892 pentru conservarea şi restaurarea monumentelor publice şi Centrului de Calcul pentru Cultură, înfiinţat în 1981 cu scopul documentării informatizate a patrimoniului cultural. Structura actuală a INP şi atribuţiile sale sunt rezultatul comasării succesiv, între anii 2009 şi 2014, a patru instituţii din subordinea Ministerului Culturii, comasarea celor patru instituţii ducând la pierderea a peste două treimi din schema de personal, cu păstrarea însă a tuturor activităţile pe care le desfăşurau la care de-a lungul timpului au fost adăugate şi unele noi.
În ultimii ani, pentru eficientizarea activităţii de protecţie şi gestiune a patrimoniului cultural, INP s-a poziţionat ca liant între principalii actori ai acestui proces, autoritatea centrală, autoritatea locală, societatea civilă, mediul academic şi mediul de afaceri, cu rezultate reale în dialogul dintre toate aceste categorii. Reorganizarea INP ar duce la estomparea identităţii instituţionale şi implicit la scăderea credibilităţii şi vizibilităţii la nivel naţional şi internaţional şi pierderea încrederii din partea partenerilor internaţionali şi a ONG-urilor culturale.
Dizolvarea prin absorbţie a singurei instituţii ce asigură protejarea, conservarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural, printr-un corp profesional independent, necesar inclusiv conform Directivei UE 2014/24, privind achiziţiile publice şi de abrogare a Directivei 2004/18/CE art. 50, care prevede că entităţile cu misiuni de protecţie a patrimoniului trebuie să aibă expertiză independentă, va compromite grav toate eforturile Ministerului Culturii şi ale INP de creştere a credibilităţii şi eficienţei sistemului public de protejare a monumentelor istorice. Rolul INP de fundamentare a deciziilor de specialitate ale MC, de formulare de opinii de specialitate, ce se bazează pe profesionalismul unui corp de experţi şi pe independenţa acestor opinii, cât şi flexibilitatea şi posibilitatea de asociere şi lucru în consorţiu, vor fi grav afectate de apartenenţa la o instituţie de tip administraţie centrală cu rigori, constrângeri şi proceduri administrative diferite, determinate sau influenţate politic. Trebuie subliniat faptul că, în majoritatea statelor europene regăsim un institut de specialitate omolog, entitate distinctă faţă de Ministerul Culturii sau alt minister tutelar.
Pentru creşterea impactului protecţiei patrimoniului cultural în raport cu nevoile de abordare a crizei climatice, INP a dezvoltat Investiţia I.4 – Economie circulară şi creşterea eficienţei energetice a clădirilor istorice din cadrul Componentei C5 - Valul renovării din PNRR, finanţată prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă prin contractul încheiat între Ministerul Culturii – Unitatea de Management a Proiectului (coordonator de reforme şi investiţii) şi Institutul Naţional al Patrimoniului (unitate de implementare/beneficiar). În vederea implementării investiţiei conform graficului asumat, fluxul de activităţi previzionat este unul continuu, acesta nu poate suferi incidente (de tipul procesului de preluare efectivă a activului şi pasivului INP) care pot antrena suspendarea sau întreruperea acestora, din cauza calendarului strict aprobat pentru îndeplinirea la termen a ţintelor şi jaloanelor asumate prin PNRR. Reorganizarea INP prin absorbţie contravine obligaţiilor pe care Ministerul Culturii, dar şi INP le-au asumat pentru derularea investiţiei prin PNRR, fiind inadmisibilă contopirea a două calităţi distincte de către o unică entitate juridică (Ministerul Culturii).
INP elaborează şi gestionează Programul naţional de restaurare a monumentelor istorice [PNR] - principalul instrument prin care statul asigură finanţarea lucrărilor de protejare, restaurare şi punere în valoare a patrimoniului imobil şi colectează şi gestionează Timbrul monumentelor istorice [TMI] - instrument de finanţare care a facilitat intervenţii exact în acele zone critice unde nu există capacitate financiară, vizând atât monumente istorice aflate în proprietatea statului, a UAT-urilor sau a cultelor religioase, cât şi monumente istorice aflate în proprietate privată a unor persoane fizice sau juridice. Desfiinţarea INP nu ar anula capacitatea generală de investiţii a Ministerului Culturii, însă ar paraliza aproape complet capacitatea sa de a realiza investiţii legale şi fundamentate profesional în domeniul restaurării şi protejării monumentelor istorice. Totodată, ar crea un vid legislativ şi de expertiză cu consecinţe dezastruoase pentru patrimoniul naţional, necesitând o restructurare majoră a întregului sistem.
INP este principala instituţie centrală care pune în aplicare politicile publice în domeniul protejării patrimoniului cultural în România, elaborate în principal de Ministerul Culturii, şi funcţionează ca instituţie unică cu personalitate juridică, specializată în protecţia şi valorificarea patrimoniului din punct de vedere ştiinţific, tehnic şi cultural. Prin activitatea curentă, INP gestionează inventarele oficiale ale patrimoniului cultural - Lista monumentelor istorice, Repertoriul arheologic naţional, Inventarul patrimoniului cultural naţional mobil, Registrul naţional al patrimoniului cultural imaterial, instrumente pentru care există personal de specialitate dedicat. De asemenea, personalul de specialitate din INP, oferă sprijin constant Direcţiei Patrimoniu Cultural din cadrul Ministerului Culturii în îndeplinirea atribuţiilor (avizare, interpelări, solicitări ale petenţilor etc.). Deşi preluarea în MC a gestiunii inventarelor nu ar anula această activitate, trebuie menţionat că o eventuală redirecţionare a resurselor umane necesare desfăşurării acesteia (deja insuficiente), către alte activităţi MC poate avea consecinţe grave chiar şi în contextul actualizării sistemelor informatice, personalul de specialitate fiind necesar pentru asigurarea corectitudinii şi calităţii informaţiei.
INP are printre atribuţiile sale principalele responsabilităţi pe care statul Român şi le-a asumat, la nivel internaţional, în relaţie cu ratificarea şi implementarea Convenţiei privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural. În ultimii ani, după o lungă perioadă de hiatus, România prin INP, a reuşit repornirea activităţilor asumate prin convenţie, mai ales în sensul realizării primilor paşi în alinierea protecţiei şi gestiunii desfăşurate la nivel naţional cu standardele şi recomandările UNESCO, punându-se astfel bazele unui proces amplu, dar necesar de eficientizare a managementului Patrimoniului Mondial. De asemenea au fost înregistrate 3 înscrieri în LPM în ultimii 4 ani, o performanţă fără precedent chiar în state cu resurse ample dedicate acestui domeniu. Dizolvarea INP sau reducerea personalului deja insuficient ar compromite una dintre activităţile cheie ale României în raport convenţiile internaţionale ratificate, privind protecţia patrimoniului cultural, cu greu repornită în ultimii ani prin crearea în acest scop a unui colectiv supraspecializat în managementul Patrimoniului Mondial.
INP are în desfăşurare o serie de proiecte cu finanţare europeană şi naţională, precum şi contracte pentru realizarea unor studii (realizate în baza prevederilor legale potrivit cărora INP realizează venituri proprii). Părăsirea de către INP a consorţiilor de implementare a proiectelor ar afecta contractele de finanţare deja semnate, ce vor trebui renegociate, afectându-se astfel implementarea proiectelor şi implicit imaginea externă a INP şi Ministerului Culturii. De asemenea, se pot produce conflicte de interese, deoarece MC nu poate să fie şi finanţator şi implementator/avizator sau şi autor de studii şi documentaţii de intervenţii etc.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
