Expoziţia de referinţă „Caravaggio 2025”, care reuneşte 24 de tablouri ale îndrăgitului pictor baroc, este organizată la Galeria Naţională de Artă Veche din Roma de la Palazzo Barberini. Aceasta a numit expoziţia „unul dintre cele mai importante şi ambiţioase proiecte expoziţionale”, afirmând că oferă „o ocazie unică de a redescoperi arta lui Caravaggio într-o lumină nouă”.
„Caravaggio 2025” a primit mai mult de 400.000 de vizitatori în primele trei luni ale unei runde care a fost acum prelungită până la 20 iulie din cauza cererii excesive.
Vizitatorii sunt atraşi atât de legenda lui Caravaggio, băiatul rău atât de des descris în filme şi cărţi, cât şi de măiestria pictorului în materie de compoziţie şi clar-obscur. Cu toate acestea, expoziţia este o reuşită rară şi impresionantă doar prin prisma organizării ei. Douăzeci dintre tablouri sunt împrumutate, nouă provenind din împrumuturi din străinătate, dintre care cinci din Statele Unite.
Există, de asemenea, şi câteva prime imagini. „The Martyrdom of St. Ursula” (1610), care a fost unul dintre ultimele tablouri ale lui Caravaggio (a murit înainte ca lacul să se usuce), a fost complet restaurat cu ajutorul unor tehnici noi de imagistică cu raze X, iar acum se prezintă mai curat şi mai clar decât a fost în secole.
Un altul este un portret al lui Maffeo Barberini, un patron devotat al artelor şi viitorul papă Urban al VIII-lea. Abia recent s-a confirmat că este un Caravaggio, după ce a stat secole întregi în mâini private, iar Barberini este un loc potrivit pentru o restituire publică, având în vedere că el l-a însărcinat pe Gian Lorenzo Bernini să construiască palatul în anii 1620.

Expoziţia este organizată cronologic, ghidând vizitatorii prin viaţa turbulentă şi trunchiată a lui Caravaggio. Pornind de la începuturile sale dificile la Roma în anii 1590, expoziţia urmăreşte ascensiunea fulminantă a artistului milanez şi patronarea sa de către bancheri şi clerici; ea îl urmăreşte în anii de exil, când a cerut iertare Papei Paul al V-lea după ce a ucis un om în circumstanţe ambigue.
În consecinţă, expoziţia este împărţită în patru săli, fiecare având un titlu dramatic: Debutul roman, Revigorarea umbrelor întunecate, Sacrul şi tragicul între Roma şi Napoli şi Sfârşitul jocului.

Prima sală celebrează patronajul cardinalului Francesco Maria del Monte, un prieten apropiat al lui Ferdinando de Medici, şi reuneşte picturi care au aparţinut primului susţinător al lui Caravaggio: „The Cardsharps” (1596-97), „The Fortune Teller” (1596-97), and „The Musicians” (1597). A doua sală prezintă portretul recent atribuit lui Maffeo Barberini, alături de un al doilea portret.

Sala a treia oferă scenele biblice dramatice ale lui Caravaggio, redate, ca întotdeauna, cu lumina crudă şi încadrarea meticuloasă a unui regizor de film. Este vorba despre „Saint John the Baptist in the Wilderness” (1602-04), „The Taking of Christ” (1603) şi „Ecce Homo” (1606-09). În ultima încăpere, Caravaggio încearcă să picteze pentru a se întoarce la Roma, trimiţând pânze unor personalităţi influente. Aici, vizitatorii găsesc „Portrait of a Knight of Malta” (1607-08) şi eforturile sale finale din Napoli cu „Saint John the Baptist” (1609-10) şi „The Martyrdom of St. Ursula”.
Dincolo de pereţii expoziţiei, organizatorii oferă o a 25-a lucrare sub forma lui Jupiter, Neptun şi Pluto (cca. 1597), singura pictură pe tavan a maestrului, aflată la mică distanţă, la Villa Aurora.
Expoziţia „Caravaggio 2025” este deschisă pe Via delle Quattro Fontane, 13, Roma, până la 20 iulie.

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.