După o reţetă de mărturisiri din volumul „Şi eu am trăit în comunism”, o antologie realizată de Ioana Pârvulescu, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu a avut loc, joi seară, proiecţia filmului „Cadoul de Crăciun”, recent premiat cu Gopo la categoria "cel mai bun scurtmetraj", şi o dezbatere despre viaţa de dinainte de 21 decembrie 1989.
„Filmul îţi arată cu toate ingredientele ceea ce a însemnat comunismul şi ceea ce este gheara care pe unii ne ţine ţintuiţi”, a arătat scriitorul Radu Paraschivescu după vizionarea filmului regizat de Bogdan Mureşanu, cu un foarte tânăr operator de imagine, Tudor Platon, şi cu Ioana Flora şi Adrian Văncică în rolurile principale. „Este preferabil să ai o formă de raportare prin intermediul artei. Oamenii de aici sunt oameni care au amintiri foarte vagi despre comunism, ceea ce nu i-a împiedicat să facă un film excelent pentru că nu vârsta este un criteriu”, a adăugat Radu Paraschivescu.
Volumul Ioanei Pârvulescu „Şi eu am trăit în comunism” este format din 350 de texte scrise de 95 de oameni care s-au semnat cu iniţiale şi care au pus în pagini „felii de viaţă scurte, expresive”, criteriul cerut autorilor fiind acela de a nu literaturiza.
„Sunt din ce în ce mai puţini cei care au trăit comunismul pe toată întinderea lui şi ştiu despre asta”, a evidenţiat Ioana Pârvulescu, amintind de câteva autoare care nu mai sunt printre noi, precum Irina Cornea, traducătoarea Antoaneta Ralian, care fac parte din antologie. „Acestei cărţi îi creşte valoarea pe măsură ce trece timpul”.
Bogdan Mureşanu, regizorul, s-a inspirat din carte: „Am citit cartea în timp ce lucram la producţia filmului”. „Cu Adrian Văncică am amintiri comune legate de imaginea tatălui în familie, cu Ioana Flora a fost un alt fel de raportare la comunism întrucât ea a copilărit în Novi Sad, iar directorul de imagine nu a copilărit deloc în comunism, fiind pentru el o provocare să redea imaginea de atunci”, a povestit regizorul. „Camera a devenit un martor şi decupează personajele”, a explicat Mureşanu.
Actorul principal, Adrian Văncică, cunoscut publicului larg din serialul „Las Fierbinţi”, face un rol dramatic în „Cadoul de Crăciun”, al unui tatăl care află că fiul său i-a trimis o scrisoare lui Moş Gerilă în care îi spunea ce-şi doreşte: “pentru mama - o geacă, tatăl - să moară Nea Nicu”.
„Este prima dată când văd şi eu filmul acesta cu multă lume. Niciodată nu m-am gândit că se va râde atât de mult la acest film. Am crezut că sunt actor de tragedie, n-a ieşit. Pe perioada filmărilor, mi-am adus aminte de tata care toată copilăria m-a bătut la cap să învăţ matematică şi fizică. N-a nimerit-o”, a mărturisit actorul.
„Stăteam într-un apartament, undeva la etajul 4, pe colţ, ştiu ce este acela frig. Mama era croitoreasă şi ne făcuse halate de monton, mamaia ne făcuse ciorapi de lână, cred că e banal să vă spun că am făcut şi temele la lampă. La Revoluţie aveam 14 ani”, a povestit Adrian Văncică.
El a relatat şi câteva emoţii ale trecutului: „Ceasul pe care îl am la mână l-am cumpărat emoţional. Când eram mic, aveam un ceas din ăsta căruia îi sărea capacul din spate, l-am purtat şi stricat şi Casio a scos acum vreo doi ani o ediţie retro. Mi-am adus aminte de copilărie. Cred că dacă s-ar face Brifcor, aş bea. Undeva în capul meu au rămas lucrurile astea”, a spus Văncică.
Radu Paraschivescu i-a amintit de „conservele de peşte ruseşti - Cernobîl”. "După Cernobîl ştiu că ne-au dat nişte pastile să le punem sub limbă", a precizat Adrian Văncică.
Despre lucrul la film, Ioana Flora a spus: „Ne-am simţit stingheri în acel apartament, pentru că aduce aminte de acea atmosferă. Lucrul la film a fost o încântare”.
Dacă acum ni s-ar propune o călătorie în timp în perioada comunistă, ar fi o aventură şi am putea să o suportăm, dar ce nu am putea suporta este “gândul că nimic din toate astea nu avea un sfârşit, că va trebui zi de zi şi urmaşii noştri să trăiască într-o asemenea lume”, a afirmat Ioana Pârvulescu, justificând bucuria tuturor oamenilor în decembrie 1989.
Alte amintiri din comunism: apa caldă
“În blocul în care am trăit, evident că erau zile când nu aveam apă caldă. Tata, ca să facem baie, lua apă din calorifer, care nici aia nu era caldă. Şi era şi maro”, a spus Văncică.
Două noţiuni se desprind: cea de libertate, „percepută de tineri ca ceva normal”, şi nostalgia - „care este practicată intens în ultimii ani şi nu ştim exact după ce suntem nostalgici: singura captivitate pe care o au nostalgicii, în afara secretarilor pe judeţ şi a foştilor miniştri şi securişti, este nostalgia vârstei”, a spus Paraschivescu.
“Dominanta cărţii mi se pare absurdul şi grotescul. Absurdul mi se pare că este aproape în fiecare fragment”, a fost părerea Ioanei Pârvulescu, în contradicţie cu cea a lui Radu Paraschivescu, care vede latura comică a textelor “contizanţilor” din antologie.
“Cadoul de Craciun”, unul dintre cele mai premiate filme româneşti ale anului trecut, propus pe lista lungă a premiilor Academiei Europene de Film, este câştigător al Marelui Premiu la două festivaluri importante, unul dintre ele fiind Festivalul de Film Clermont-Ferrand 2019, ceea ce îl califică pentru nominalizarea la Oscar. Tot în 2019, “Cadoul de Crăciun” a câştigat trei premii la Tampere Film Festival din Finlanda: Cel mai bun film de ficţiune, Premiul publicului şi Premiul Tampere pentru Premiile Filmului European 2019.
În fiecare lună, editura Humanitas organizează dezbateri despre 30 de ani de la evenimentele din decembrie 1989 în care se va discuta despre cărţi-cheie pentru înţelegerea comunismului.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
