Lansarea cărţii "La început a fost sfârşitul", de Adriana Georgescu, prima mărturie a unui deţinut politic dintr-o ţară aflată dincolo de Cortina de Fier, şi proiecţia unui fragment din filmul "Binecuvântată fii, închisoare", regizat de Nicolae Mărgineanu, vor avea loc marţi, 16 aprilie, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu.
Despre literatura concentraţionară vor vorbi scriitorii Ana Blandiana şi Dan C. Mihăilescu, regizorul Nicolae Mărgineanu şi Lidia Bodea, directorul editurii Humanitas.
Evenimentul va cuprinde proiecţia unui fragment din filmul "Binecuvântată fii, închisoare", regizat de Nicolae Mărgineanu.
Accesul este gratuit pe baza unei rezervări prin Eventbook.
Adriana Georgescu avea 25 de ani în 1945, când a fost arestată de comunişti şi supusă torturii. Era şefa de cabinet a generalului Rădescu, ultimul prim-ministru dinainte de instaurarea regimului impus de sovietici. A devenit victima primului proces politic orchestrat de omul-şobolan, Nicolski. Volumul său de memorii "La început a fost sfârşitul. Dictatura roşie la Bucureşti" este prima mărturie a experienţei carcerale dintr-o ţară aflată dincolo de Cortina de Fier.
Deşi scrisă în limba română, cartea a apărut mai întâi la Paris, în traducerea Monicăi Lovinescu, care a semnat-o cu pseudonimul Claude Pascal: "Au commencement était la fin: La dictature rouge à Bucarest", Editions Hachette, 1951. Alte traduceri ale cărţii: "In the Beginning Was the End", traducere de Dan Golopenţia, Aspera Romanian Educational Foundation, Boston, 2003; "Al principio fue el fin", traducere şi note de Joaquín Garrigós, Ediciones Xorki, 2018.
În anul 2000 Adriana Georgescu a fost decorată cu Ordinul Naţional "Serviciul Credincios", în grad de Comandor. S-a stins din viaţă pe 29 octombrie 2005, în oraşul Stevenage din Marea Britanie. Volumul de faţă preia textul primei ediţii în limba română a cărţii Adrianei Georgescu, apărută la editura Humanitas în 1992, în traducerea Micaelei Ghiţescu, cu un cuvânt înainte semnat de Monica Lovinescu.
"Stilul Adrianei Georgescu este însufleţit, casant, rapid şi direct. Fără falduri digresive, paranteze explicative, volute stilistice şi amplitudine confesivă. Totul e narat iute şi precis, ca într-un jurnal de front. Pe măsură ce înaintezi şi te laşi în voia stilului, secvenţele capătă rol de secure", spune Dan C. Mihăilescu.
"Ajunsă la primele experienţe de închisoare şi tortură, Adriana punea stiloul jos. Era ca un prag peste care nu putea trece. Începea să tremure. Din tot corpul. Îi clănţăneau dinţii. (Tremuratul acesta o va însoţi de-a lungul vieţii, e prezentul ei veşnic.) Îi mai dădeam un ceai. Deschideam fereastra ce dădea pe acoperişurile Parisului. Dar ea se afla, mai departe, în bezna bucureşteană a gratiilor. Înainte de a relua scrisul, povestea, tremurând mai departe, tot ce nu putea să aştearnă pe hârtie. Apoi, încetul cu încetul, se potolea şi scria chinuit, zgârcită cu epitetele, aluziv, inomabilul. Filele acelea, imediat ce le transcrisesem în franceză, le arunca direct în foc, parcă în arderea lor s-ar fi putut consuma şi trecutul. Hârtia se prefăcea în scrum, nu însă şi povara", Monica Lovinescu
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
