Cinci oameni de teatru, reprezentând regiunile UNESCO – Africa, America, ţările arabe, Asia Pacific şi Europa, au transmis în acest an mesaje de Ziua Mondială a Teatrului, subliniind că teatrul poate aduce mai multă pace în lume şi că acesta deschide o arenă a ideilor şi dezbaterilor, unde oamenii pot gândi împreună o nouă ordine a lumii, cu iubire, compasiune, dar şi confruntare constructivă.
Pentru a celebra 70 de ani de activitate ai Institutului Internaţional de Teatru, consiliul executiv a selectat cinci autori care să transmită mesaje în acest an – câte unul din fiecare dintre cele cinci regiuni UNESCO – Africa, America, ţările arabe, Asia Pacific şi Europa.
Pentru regiunea Asia Pacific, mesajul a fost transmis de Ram Gopal Bajaj, regizor de teatru, actor de film şi de teatru şi academician din India, fost director al Şcolii Naţionale de Teatru din Delhi.
În mesajul său, Ram Gopal Bajaj a spus că lumea nu va supravieţui dacă bucuria colectivă a artelor spectacolului şi cunoaşterea (inclusiv în domeniul tehnologic) nu sunt emancipate, resublimate de ceea ce este lumesc, de furie, de lăcomie şi de rău.
„Mass media şi ştiinţele şi tehnologia noastră ne-au făcut puternici ca nişte demoni. (…) Trebuie să facem apel la omul care populează Pământul în prezent, să salvăm planeta şi, prin urmare, «teatrul»”, a scris el.
„Artele spectacolului live trebuie să fie puse la dispoziţia copiilor în educaţia lor primară. O generaţie educată astfel va fi mai sensibilă în respectarea vieţii şi a naturii”, a adăugat Ram Gopal Bajaj.
Pentru ţările arabe, mesajul a fost transmis de Maya Zbib, regizoare de teatru, artistă, scriitoare din Liban, şi cofondatoare a companiei de teatru Zoukak.
„Astăzi, viteza informaţiei este mai importantă decât cunoaşterea, sloganurile sunt mai valoroase decât cuvintele, iar imaginile cu cadavre sunt mai interesante decât cele cu oameni în viaţă. Teatrul este aici pentru a ne trezi toate simţurile şi să ne spună că nu trebuie să consumăm viaţa doar prin privire. Teatrul este aici să ne dea înapoi puterea şi însemnătatea cuvintelor, să ia discursul de la politicieni şi să îl readucă unde îi este locul – în arena ideilor şi dezbaterii, în spaţiul viziunii colective”, a transmis Maya Zbib.
„Prin puterea storytelling-ului şi a imaginaţiei, teatrul ne oferă noi modalităţi de a vedea lumea şi unii pe ceilalţi, deschizând un spaţiu pentru reflectare în comun, în ciuda ignoranţei şi intoleranţei. Când xenofobia, discursul instigator la ură şi supremaţia albilor au revenit, după ani de muncă dificilă şi sacrificii făcute pentru combaterea acestora de milioane de oameni din lume”, a adăugat ea.
„Când adolescenţi sunt împuşcaţi în cap sau încarceraţi pentru că refuză să accepte lipsa de justiţie sau apartheidul… Când figuri ale nebuniei şi despotismul de dreapta conduc unele dintre cele mai mari ţări din lume… Când apare ideea unui război nuclear, văzut ca un joc virtual de către bărbaţi infantili aflaţi la putere… Când mobilitatea devine din ce în ce mai restricţionată pentru anumite grupuri, în timp ce refugiaţii mor înecaţi, încercând să pătrundă în fortăreţe înalte ale unor iluzii, î vreme ce sunt construite din ce în ce mai multe ziduri… Unde ne putem contesta lumea, când cea mai mare parte din media s-a vândut? Unde, dacă nu în intimitatea teatrului? Acolo ne putem regândi condiţia umană şi ne putem imagina o nouă ordine a lumii… împreună, cu iubire şi compasiune, dar şi prin confruntare constructivă, prin inteligenţă, curaj şi putere”, a mai scris Maya Zbib.
Reprezentant al Europei este britanicul Simon McBurney, actor, scenarist, regizor şi cofondator al Théâtre de Complicité.
„Trăim într-o perioadă în care ne este dificil să vedem cu claritate. Suntem înconjuraţi de mai multă ficţiune decât în orice altă perioadă din istorie sau preistorie. (…) Există o ficţiune, în special, care ne înconjoară continuu. Aceea care caută să ne despartă – de adevăr şi unii de ceilalţi (…) De asemenea, trăim într-un timp al migrării. Mai mult ca oricând, oamenii se află în mişcare – fugind, migrând, în toată lumea. Şi acesta este doar începutul. Răspunsul, după cum ştim, a fost să închidem graniţele. Să construim ziduri. Să ne închidem. Să ne izolăm. Trăim într-o lume cu o ordine tiranică, unde moneda este diferenţa, iar speranţa este contrabandă. Parte a acestei tiranii este controlarea nu numai a spaţiului, dar şi a timpului”, a scris Simon McBurney.
„La teatru, râdem în acelaşi moment, suntem emoţionaţi, suspinăm sau suntem şocaţi şi reduşi la tăcere. Şi în acel moment, prin teatru, descoperim cel mai profund adevăr: că ceea ce credeam că reprezintă separarea de ceilalţi, limita propriei noastre simţiri individuale, este, de asemenea, fără frontiere. Este ceva ce avem în comun”, a adăugat el.
Sabina Berman, scriitoare, dramaturg şi jurnalist din Mexic, a transmis mesajul, reprezentând America.
„Să îndepărtăm tot ce este superfluu din teatru. Cu cât este mai simplu, teatrul este cu atât mai capabil să ne amintească singurul lucru care nu poate fi negat – că suntem, în perioada în care trăim, că suntem doar atât timp cât existăm în carne şi oase, cu inimi care ne bat în piept, că noi suntem aici şi acum, nimic mai mult. Trăiască teatrul, cea mai veche artă, arta de a fi în prezent, cea mai minunată artă”, a scris Berman.
Artista Were Were Liking din Coasta de Fildeş, reprezentată a Africii, a transmis un mesaj în versuri.
În versurile ei, Liking spune că teatrul are puterea de a face toţi spectatorii să râdă şi să plângă, scăzând nivelul ignoranţei şi crescându-l pe cel al cunoaşterii.
„Într-o zi, un om a decis să îşi pună întrebări în faţa unei oglinzi (un public spectator)/ Să îşi inventeze răspunzuri în faţa aceleiaşi oglinzi/ Să se critice pe el însuşi, să îşi ironizeze propriile întrebări şi răspunsuri/ Să râdă sau să plângă, pentru ca în final/ Să îşi salute şi să îşi binecuvânteze oglinda (publicul)/ Pentru că i-a oferit acest moment/ Face o plecăciune în semn de recunoştinţă şi respect pentru public/ În sinea lui, el căuta pace/ Pace cu el însuşi şi cu oglinda:/ El făcea teatru”, şi-a început Liking mesajul, subliniind, apoi, că teatrele au puterea de a aduce mai multă pace în lume.
Ziua Mondială a Teatrului, sărbătorită pe 27 martie, a fost organizată pentru prima dată la Viena, în 1961, în timpul celui de-al IX-lea Congres mondial al Institutului Internaţional de Teatru. În 1962, a devenit un eveniment anual, organizat de Centrele naţionale ale Institutului Internaţional de Teatru.
În fiecare an, o personalitate recunoscută la nivel internaţional este invitată să transmită un mesaj întregii comunităţi de artişti. Mesajul este tradus apoi în peste 50 de limbi, citit spectatorilor înaintea reprezentaţiei din 27 martie, publicat în ziare şi reviste, difuzat la radio şi televiziune.
Mesajul a fost transmis până în prezent de personalităţi precum Jean Cocteau (1962), Arthur Miller (1963), Richard Burton (1974), Ellen Stewart (1975), Eugen Ionesco (1976), Radu Beligan (1977), Peter Brook (1988), Augusto Boal (2009) şi John Malkovich (2012). Anul trecut, mesajul a fost transmis de actriţa Isabelle Huppert.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
