Casa Ilie Niculescu-Dorobanţu din Bucureşti, zona Victoriei, este scoasă la vânzare pentru 4,5 milioane de euro, potrivit site-ului Artmark.
Construită în stil neogotic francez, proiectată de arhitectul Grigore Cerchez, valoarea ei este estimată la 5 - 5,5 milioane de euro.
Casa a fost construită între anii 1896 şi 1911. Imobilul din strada Verde 9 (astăzi, strada Gheorghe Manu) a venit la iniţiativa Taţianei Niculescu-Dorobanţu. Una dintre cele patru fiice ale lui Ion C. Brătianu, Taţiana (1870-1940) s-a căsătorit în 1900 cu Ilie I. Niculescu-Dorobanţu (1873-1943), om politic liberal şi prefect de Ilfov. Printre proprietăţile lor se va număra şi conacul Darvari, din apropierea Bucureştiului.
Planurile semnate de arhitectul Grigore Cerchez (Cerkez) specificau „un corp de clădire cu 2, 3 şi 4 caturi, de zid masiv, acoperit cu ţiglă”, având o suprafaţă de 668,29 mp. Într-o scrisoare din 9 mai 1910 către sora ei, Măriuţa Pillat, aflată pe atunci la Paris, Taţiana mărturisea: „cred că vom avea o casă foarte frumoasă în stil Louis XII, cu piatră sculptată şi brique aparentă”. Pe 25 septembrie 1913, Taţiana îi scria din Franţa Sabinei Cantacuzino: „De castelele de pe Loire nu îţi mai vorbesc, sunt orbită de atâtea frumuseţi şi foarte mândră am constatat că, fără comparaţie posibilă cu acestea, casa mea este foarte frumoasă. Din păcate, din cauza străzii înguste, palatul pare înghesuit”. Pentru a mobila interiorul casei, Taţiana a ales obiecte de artă tradiţională românească şi piese cumpărate din anticariatele din Paris şi München. Din Spania a adus piese de mobilier şi tapiserii. Taţiana voia ca totul să fie perfect şi le spunea apropiaţilor: „O să vă arăt cutare cameră când o să fie complet mobilată.”
Clădirea impozantă se distinge prin elementele constructive şi decorative: zidăria de cărămidă aparentă, în nuanţe variate de roşu, siluetele turnurilor, portalul intrării, ferestrele impunătoare cu menouri sculptate în piatră, în stil Neogotic francez, detaliile traforate ale teraselor şi ferestrelor, cornişele, garguiele, vitraliile şi arcele frânte ce marchează exteriorul şi interiorul.
În testamentul său, Ilie I. Niculescu-Dorobanţu a donat imobilul Aşezământului Ion C. Brătianu, cu condiţia ca acesta să devină Muzeul „Ilie, Taţiana şi Ion Niculescu-Dorobanţu”. Între 1948-1957, imobilul a găzduit cantina salariaţilor Ministerului Industriei Metalurgice şi Construcţiei de Maşini. În 1956, în urma insistenţelor Direcţiei Monumentelor Istorice, care considera imobilul a fi „unul dintre cele mai valoroase ale Capitalei din punctul de vedere al artei arhitecturale”, clădirea a fost trecută în patrimoniul Ministerului Culturii şi Învăţământului, realizându-se lucrări de consolidare. Din 1958, a găzduit Şcoala medie tehnică de coregrafie, unde învăţau 300 de elevi.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
