Cătălina Buzoianu a fost "o binefacere pentru teatrul românesc", spunea actriţa Mariana Mihuţ la Festivalul Naţional de Teatru, a cărui ediţie din 2018 i-a fost dedicată.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

"Cătălina Buzoianu este o minune. Combinaţia de talent, inteligenţă, vulnerabilitate şi forţă, imaginaţie, bun gust rafinat, cultură imensă fac din ea unul dintre cei mai reprezentativi regizori români. Mă consider foarte norocoasă că am avut ocazia să lucrez cu ea sau din sală să-i admir operele, de-a lungul timpului. Aş dori ca toţi tinerii actori, care nu au apucat să lucreze cu ea, nu au apucat să-i vadă spectacolele, să ştie ce înseamnă Cătălina Buzoianu. Menţionez aici „Maestrul şi Margareta”, „Dimineaţa pierdută” şi alte minuni pe care le-a făcut ea de-a lungul anilor, dar şi spectacole în care am jucat eu: „Interviu”, „Copilul îngropat”, „Petru”… Sunt absolut minunate, sunt nişte capodopere. Ea este unul dintre cei mai reprezentativi regizori. A acoperit o perioadă de zeci de ani cu spectacolele ei, adică a fost chiar o binefacere pentru teatrul românesc… Au existat regizori aşa de mari, cu o cultură ca ei, cu un gust rafinat pe care nu ştiu de câte ori îl mai poţi întâlni astăzi", a spus atunci Mariana Mihuţ, citată pe site-ul fnt.ro. 

Horaţiu Mălăele mărturisea: "Pentru prietenia ei blândă şi constantă, pentru risipirea ei voluntară, generoasă şi dezinteresată, pentru spectacolele ei nepereche, care au devenit repere şi mândria teatrului românesc – pentru toate acestea – o îmbrăţişez cuminte şi îi sărut mâna".

"Personalitatea ei m-a copleşit, m-a influenţat, zic eu, pozitiv, în felul de a gândi şi în seriozitatea de a percepe şi de a face lucrurile. Îmi rămâne doar să-i mulţumesc pentru această „întâlnire” rară, care m-a făcut ceea ce sunt!", au fost cuvintele scenografei Lia Manţoc. 

Maia Morgenstern spunea că a avut privilegiul de a o cunoaşte de foarte tânără.

"Îndrăznesc să spun că m-a format, mi-a format gustul pentru teatru şi percepţia asupra acestei arte. Am urmărit, din adolescenţă, spectacolele ei de la Teatrul Mic. Apoi am avut şansa să urmăresc unul, poate dintre primele spectacole realizate de doamna Cătălina Buzoianu, alături de doamna Valeria Seciu, în ceea ce a însemnat teatrul independent în jurul anilor ‘90. Apoi am avut ocazia să lucrez cu doamna Cătălina Buzoianu „Teatru descompus”. E un spectacol la care m-aş referi cu mare bucurie, aşa cum aş vorbi despre multe alte spectacole de la Teatrul Bulandra, cum ar fi „Patul lui Procust”, bunăoară".  

Tot anul trecut, pe 31 august, Cătălina Buzoianu a fost decorată de preşedintele României cu Ordinul Naţional "Serviciul Credincios" în grad de Comandor. Decretul a fost în semn „de apreciere deosebită a prestigioasei cariere artistice în care, timp de peste 50 de ani, prin talent şi abnegaţie, a regizat spectacole marcante atât în ţară, cât şi în străinătate, pregătind cu exigenţă şi, în acelaşi timp, cu multă căldură umană generaţii de regizori". 

Cătălina Buzoianu, un reper al teatrului românesc, a regizat unul dintre cele mai mari spectacole - "Dimineaţa pierdută", un spectacol-manifest, montat în toamna anului 1986. "A fost cel mai bun din viaţa mea", mărturisea anul trecut regizoarea.

Distribuţia spectacolului "Dimineaţa pierdută" a cuprins nume mari ale teatrului românesc: Gina Patrichi, Tamara Buciuceanu, Victor Rebengiuc, Valentin Uritescu, Ion Besoiu, Rodica Tapalagă, Tora Vasilescu, Irina Petrescu, Mihai Constantin, Lucia Mora, Ina Apostol, Răzvan Ionescu, Eugenia Balaure.

Tot în cadrul FNT, în cadrul evenimentului "Vorbind despre Cătălina", marea regizoare şi-a exprimat mulţumirea: "Îmi cer scuze că mâ prezint într-o formă atât de puţin plăcută (…); vedeţi ceea ce s-a întâmplat: neputinţa - acest nimic, care urmează unei vieţi, dar am vrut să fiu prezentă până la sfârşit. Sfârşitul însă e atât de comic încât râd tot timpul. Şi pentru asta, iarăşi, vă rog să mă scuzaţi". Cătălina Buzoianu a făcut o plecăciune în faţa unor "oameni a căror viaţă s-a împletit cu a mea şi care mi-au dat putere să ajung până la acest capăt atât de comic".

Cătălina Buzoianu, născută la 13 aprilie 1938, la Brăila, a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică "I. L. Caragiale" din Bucureşti (1965 - 1970), la clasa de regie a profesorului Ion Olteanu. A participat, în paralel, la atelierele de creaţie ale profesorilor Radu Penciulescu şi David Esrig. 

După absolvirea institutului a fost repartizată la Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri" din Iaşi, unde a pus în scenă spectacolele "Pescăruşul" de A. P. Cehov (1970), "Bolnavul închipuit" de Moliere (1970), "Poveste de iarnă" de William Shakespeare (1973).

A fost regizor la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, până în 1973. Aici a montat spectacolul "Peer Gynt", de Ibsen (1972), potrivit site-ului teatrul-azi.ro.

Cătălina Buzoianu a fost prim-regizor permanent la Teatrul Mic din Bucureşti în perioada 1979 - 1985.

Dintre spectacolele pe care le-a regizat aici se numără: "Efectul razelor gamma asupra anemonelor", de Paul Zindel (1978), "Să-i îmbrăcăm pe cei goi", de Luigi Pirandello (1979), "Maestrul şi Margareta", după Mihail Bulgakov (1980), "Nişte ţărani", de Dinu Săraru (1981), "Trovarsi", de Luigi Pirandello (1992), "Pescăruşul", de A. P. Cehov (1993), "Sonata fantomelor", de August Strindberg (1999), "Spirit", de Margaret Edson (2001), "Lolita", de Vladimir Nabokov (2002), "Cum gândeşte Amy", de David Hare (2005), "Furtuna" de William Shakespeare (2009).

A fost regizor permanent la Teatrul "Lucia Sturdza Bulandra" din Bucureşti între anii 1985 şi 2006, unde a regizat  "Interviu", de Ecaterina Oproiu (1975); "O dimineaţă pierdută", de Gabriela Adameşteanu (adaptare proprie, 1986), "Uriaşii munţilor", de Luigi Pirandello (1988), "Merlin", de Tancred Dorst (1991), "Patul lui Procust", după Camil Petrescu (1995), "Şase personaje în căutarea unui autor" de Luigi Pirandello (1995), "Copilul îngropat" de Sam Shepard (1996), "Petru", de Vlad Zografi (1998), "Mutter Courage", de Bertolt Brecht (1999), "Turandot", de Carlo Gozzi (2000), "Tatăl", de August Stindberg (2004), "Richard al III-lea se interzice", de Matei Vişniec (2006).

viewscnt

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.