Din 15 iunie 1990, ziua în care „minerii” lui Iliescu s-au retras la vatră, nu cred că România a fost într-o situaţie atât de dificilă ca azi.
Un condamnat penal dirijează Guvernul, Parlamentul, majoritatea judecătorilor din Curtea Constituţională, precum şi Curtea de Conturi. Ministerul de Interne - inclusiv Jandarmeria şi direcţia de informţii a acestui minister - în loc să apere cetăţenii, a devenit bâta PSD. ANAF-ul hăituieşte puţinele publicaţii care îşi menţin independenţa. Cu ajutorul Parlamentului, suntem în plin proces de distrugere a legislaţiei anti-corupţie şi de trecere a procurorilor în subordinea ministrului Justiţiei – post deţinut de Tudorel Toader, omul de casă al altui puşcăriaş celebru, Relu Fenechiu. Se pregăteşte asaltul asupra serviciilor speciale: valul de bârfe despre SPP are drept scop pregătirea unei legislaţii care să aducă atât această structură, cât şi SRI, SIE şi STS, în zona de influenţă a PSD. Printr-o politică externă otrăvită, regimul Dragnea se îndepărtează de UE, de NATO şi Statele Unite şi construieşte punţi – via Budapesta lui Viktor Orban – spre Moscova şi China comunistă.
În iunie 1990, în fruntea opoziţiei erau o serie de politicieni adevăraţi, care nu se temeau de Iliescu şi de securitatea lui. Oameni care fuseseră supuşi unui regim de exterminare, în anii 50, precum Corneliu Coposu. Oameni care înţelegeau democraţia şi credeau în valorile ei, precum Ion Raţiu. Oameni cu care nici unul din actualii lideri ai opoziţiei nu se pot compara.
Cine i se opune azi lui Liviu Dragnea? Preşedintele PNL, Ludovic Orban, este prins într-un proces de corupţie şi confruntat cu ofensiva internă a taberei useliste – Alina Gorghiu, Daniel Zamfir sau Adriana Săftoiu. Zilnic, Zamfir aruncă după Orban cu coji de banane, dar liderul PNL nu îndrăzneşte să-i facă nimic.
Dan Barna? USR este rupt în bătălii interne între tabăra „Nicuşor Dan” – care a atacat în instanţă rezultatele ultimului congres – şi tabăra care ar vrea să dea partidul pe mâna lui Cioloş (iar acesta refuză constant).
Preşedintele Iohannis? Dânsul tocmai a numit un nou premier PSD, deşi putea face un gest minim: să o respingă pe doamna Dăncilă – aşa cum a făcut în ianuarie 2017 cu Sevil Shhaideh – şi să ceară o nouă propunere, o persoană care să fi demonstrat o minimă competenţă profesională. De pornirea unor negocieri care să izoleze PSD şi să-l scoată de la putere, aşa cum s-a întâmplat în 2004, nici nu mai discutăm.
Acesta este tabloul zilei de 7 februarie, 2018: un regim infracţional ocupă, zi de zi, câte o bucată din România, iar cei care ar trebui să i se opună se dovedesc a fi nişte oameni mici, preocupaţi doar de interesul lor sau de mici feude, generate de orgolii stupide. Dacă sute de mii de oameni n-ar fi ieşit în stradă ca să apere ţara, până şi eu, un optimist fără limite, aş fi gândit că situaţia e fără speranţă.
Mai sunt 15 luni până la alegerile pentru Parlamentul European, circa 21 de luni până la prezidenţiale şi sub trei ani până la setul de alegeri decisive din 2020, dar nu văd nici o pregătire serioasă pentru a înlătura definitiv de la putere gruparea infracţională condusă de Dragnea. Opoziţia instituţionalizată, plătită din bani publici, crede că dacă din când în când strigă – cu mai multă sau mai puţină convingere – “Jos Dragnea”, îi va convinge pe alegători să iasă la vot şi să pună ştampila pe partidele lor. Este greşit. E foarte bine că ies în piaţă, dar alegătorii nu vor fi convinşi că e suficient, mai ales când văd că această piesă e jucată de nişte inşi care par a fi înţeleşi pe sub masă cu mafia din jurul lui Dragnea.
Eu cred că cheia pentru a-i aduce pe alegători la vot, pentru a-i mobiliza şi poate chiar pentru a disloca o parte din nucleul pesedist, este să oferi o serie de proiecte simple, clare şi curajoase.
Sănătate: atac la sistemul de stat, ultra-corupt şi ineficient şi spargerea monopolului CNAS.
Educaţie: vouchere pentru elevi, pentru a putea studia în afara sistemului de stat, care a eşuat.
Reformă fiscală care să presupună în primul rând simplificarea radicală a relaţiei dintre contribuabil şi ANAF.
Flexibilizarea pieţei muncii!
Sunt chestiuni simple şi mai mult decât necesare pentru a descătuşa România. Românii s-au săturat de partide şi de politicieni care nu fac decât să cosmetizeze, să pună niţel ruj, peste sistemul securist-etatist construit în 1990 de Ion Iliescu şi bine păzit până azi, de către demnii săi urmaşi. Dacă, printr-un mare noroc, după Dragnea vin la putere nişte amatori zăpăciţi, printre care se amestecă şi nişte corupţi mediocri, nu am făcut nimic…
Conținutul acestui comunicat de presă este în întregime responsabilitatea autorului său. News.ro nu își asumă în niciun fel responsabilitatea pentru acuratețea informațiilor prezentate sau a modului de redactare a comunicatului.
