Fondatorul casei de avocatură Olănescu Lawyers, Alexandru Olănescu vorbeşte despre drumul său profesional, despre provocările mediului juridic şi despre felul în care avocatura penală l-a învăţat să privească oamenii dincolo de etichete. Alexandru Olănescu subliniază, într-un interviu pentru Legal Marketing, importanţa empatiei, a prieteniei autentice dintre avocat şi client şi a echilibrului legislativ bazat pe prevenţie şi reintegrare, nu doar pe sancţiune.
Cum aţi cataloga perioada pe care o traversează România din perspectiva meseriei de avocat?
Anul 2024 a fost un an plin de provocări pentru Olănescu Lawyers, atât din perspectiva numărului şi complexităţii mandatelor încredinţate, cât şi a extinderii departamentelor, astfel încât să asigurăm clienţilor noştri servicii juridice integrate, pentru a acoperi toate nevoile acestora.
Într-o perioadă destul de tumultuoasă din punct de vedere economico-social, am încercat să implementăm la nivelul Olănescu Lawyers mecanisme care să răspundă cu promptitudine şi profesionalism solicitărilor clienţilor noştri.
Ne aflăm totuşi într-o perioadă plină de instabilitate, atât pe plan legislativ, cât şi pe plan politic, economic şi social, existând tensiuni majore şi scindări în societatea românească generate inclusiv de manipularea informaţională transmisă atât în mass-media tradiţională, cât şi prin intermediul reţelelor de socializare.
Vânătoarea „vrăjitorului rus” a condus, pe întreg teritoriul Uniunii Europene, inclusiv în România, la o cenzură nepermisă a libertăţilor de gândire şi exprimare, dar şi a libertăţii de mişcare: drepturi şi libertăţi fundamentale care au fost limitate de la nivel central, fundamentul fiind protejarea binelui colectiv… bine pe care mulţi îl aşteptăm şi astăzi.
Sub apanajul unor conflicte la nivel regional sau global, am asistat la o schimbare a societăţii europene, care tinde să nu mai îmbrăţişeze valorile tradiţionale ale fiecărei naţiuni şi care, încet-încet, continuă o strategie de uitare a istoriei naţionale.
În tot acest climat, prin muncă şi dedicaţie, am reuşit să creştem şi să avem o stabilitate, graţie şi „familiei extinse” formate din clienţii noştri, vechi şi noi, care ne-au fost alături şi ne sunt în continuare de ani buni, având în vedere relaţia de colaborare personală şi profesională pe care am dezvoltat-o în timp.
Anul care va urma cu siguranţă va fi unul care va continua provocările actuale, însă cred că toţi ne dorim un singur lucru, şi anume acela de a fi pace între popoare, pentru că este de esenţa umanităţii ca aceasta să respecte viaţa şi pacea. Cine uită acest deziderat nu cunoaşte istoria, pentru că istoria ne-a demonstrat suficient pentru a gândi şi cunoaşte.
„Jucaţi rolul vieţii” şi îl jucaţi chiar foarte bine, având în vedere rezultatele obţinute în decursul carierei. Cu siguranţă aţi înţeles la ce anume ne referim. Cititorii noştri însă nu cunosc „prima dumneavoastră dragoste”. Cât este de dificil să interpretaţi diferite roluri, în funcţie de caracteristicile fiecărui caz? Care este rolul pe care îl interpretaţi cu cel mai mare drag?
Da, prima mea dragoste a fost actoria, însă viaţa mi-a oferit un alt rol: să interpretez un singur rol, cel al avocatului, pe o scenă mai mică, cea a instanţei de judecată, iar aplauzele se măsoară nu în bătăi din palme, ci în mulţumirile şi recunoştinţa spectatorilor formaţi din oamenii pe care îi reprezint.
Într-adevăr, „Dreptul” nu a fost prima mea opţiune, dar am înţeles că destinul nu-l poţi schimba, iar Dumnezeu găseşte cea mai potrivită cale pentru fiecare, chiar dacă poate la început nu înţelegem şi suntem debusolaţi pe drumul perfecţionării noastre.
Rolul pe care îl interpretez cu cel mai mare drag este acela al omului care aduce alinare sufletească, mai ales pe tărâmul dreptului penal, în care ne izbim zi de zi de oameni care au în suflet o mare amărăciune: unii nevinovaţi, alţii care poate au comis o greşeală de moment sau s-au aflat într-o conjunctură defavorabilă.
Noi, cei privilegiaţi, trebuie să îi înţelegem pe cei care poate nu au avut norocul nostru în viaţă, iar poate cea mai importantă lecţie pe care mi-a oferit-o „Penalul” a fost să nu judec niciodată o carte după copertă. Aceasta deoarece am întâlnit nenumăraţi oameni din toate clasele sociale, de la care am învăţat şi cu care am legat prietenii pe viaţă.
Privind în retrospectivă, nu cred – sunt sigur – că drumul pe care l-am ales este cel care mă defineşte, cel la care nu aş renunţa şi cel care îmi aduce cele mai mari mulţumiri şi împliniri.
Aţi început cariera în cadrul unei societăţi de avocatură de renume. Fără îndoială, o experienţă complexă. Cât este de important ca un tânăr aflat la început de drum să se expună unui mediu motivant? Sesizaţi această deschidere de ambele părţi?
Da, începuturile carierei de avocat au fost – şi poate că sunt puţin subiectiv pentru ce voi urma să afirm, dar de fiecare dată am fost sincer şi am spus ce am crezut – în cadrul celei mai mari şi importante societăţi de avocatură din România. Pentru mine aşa a fost, aşa este şi aşa rămâne: o şcoală care va rămâne în istoria avocaturii şi care a modelat avocatura de business din 1990 şi până în prezent.
Chiar şi astăzi, în portofel, port prima carte de vizită pe care am primit-o de la această societate, pentru a-mi aminti şi a fi recunoscător omului care a condus şi conduce cu mână de fier această societate, iar pentru mine este unul dintre oamenii-reper pe care i-am stimat şi apreciat pentru munca şi pasiunea pentru avocatură.
Este destul de important, mai ales ca avocat stagiar, să lucrezi într-un mediu prietenos şi care să îţi ofere perspective de dezvoltare şi în care să existe o anumită cultură organizaţională. Clar trebuie să existe înţelegere faţă de cei la început de drum, iar din moment ce îţi iei rolul de maestru – ca tot discutăm de roluri – trebuie să îi oferi avocatului stagiar cheia către cunoaştere, cunoaştere care se transpune în prezentarea modului de redactare a unei lucrări, în modul de concepere a unei pledoarii, precum şi în deschiderea şi evaluarea unui dosar.
Experienţa fiecărui avocat la început de drum este complexă, clar – dacă vrei să faci performanţă şi nu doar să obţii un venit lunar, nu va fi uşor. Este momentul în care trebuie să decizi ce sacrificii vrei să faci, la ce vrei să renunţi şi la ce nu şi dacă merită efortul.
Eu, în anul 2014, la 23 de ani, am ales. Am ales cariera în detrimentul vieţii personale, am pus avocatura pe primul loc, cariera de asistent pe al doilea, iar pe ultimul loc… familia şi prietenii. Dacă a meritat? La mai bine de 11 ani de avocatură, aş tinde să spun că da, însă, odată cu maturizarea, poate o să îmi ofer un alt răspuns.
Mediul de business este vizibil afectat de anumite decizii. Încă se simte în aer o luptă a privatului de a se susţine şi, implicit, de a susţine economia României. Care este concluzia dumneavoastră, privită din unghiul avocaţial?
Din păcate, privatul românesc, aşa cum foarte bine aţi afirmat, se află într-o luptă – o luptă inegală şi discriminatorie, atât din punct de vedere legislativ, cât şi din punct de vedere birocratic şi economic.
Societăţile româneşti sunt împovărate an de an de taxe suplimentare şi în creştere, în timp ce companiile străine, multinaţionale, sunt gratificate cu beneficii fiscale acordate de stat.
Birocraţia este un alt factor cu care ne luptăm toţi cei din privat, fiind necesar să fie tăiaţi mii de copaci pentru a depune tot felul de cereri şi documente, când, în era tehnologiei şi comunicaţiei informaţionale, totul s-ar putea realiza doar la un click distanţă.
Privatul românesc rămâne principalul inamic al instituţiilor statului, obiectivul controalelor fiind acela de a găsi şi cea mai mică neregulă pentru a aplica sancţiuni – fără însă a ne gândi că doar cine nu munceşte nu greşeşte. Chiar şi o simplă eroare în contabilitate nu trebuie să constituie apanajul infracţiunii de evaziune fiscală şi să genereze încătuşarea privatului românesc.
Ca avocat, te străduieşti să găseşti soluţii atât în prevenirea, cât şi în rezolvarea tuturor acestor probleme, însă, ca tot privatul românesc, te izbeşti deseori de aceeaşi birocraţie şi reticenţă inter-instituţională. Totuşi, trebuie să fim optimişti şi să privim cu încredere spre viitor şi cu speranţe de schimbare.
Este „White Collar Crime” regina ariilor de practică în continuare? Nu vi s-a arătat până acum gândul: „Poate că ar fi cazul să îmi acord mai mult timp, să rescriu alte pagini într-o altă arie”?
Clar, pentru mine „regina” ariilor de practică o reprezintă dreptul penal. White-collar crime este doar o secţiune din acest domeniu extrem de vast şi diversificat. Dedicarea şi profesionalismul cu care tratez fiecare cauză încredinţată de către client îşi are izvorul în faptul că fac ceea ce îmi place.
Nu mă văd activând sau rescriind pagini într-o altă arie, întrucât acesta este domeniul în care m-am consacrat şi în care, prin soluţiile pe care le-am obţinut până în prezent, am scris istorie.
Sunt adeptul ultraspecializării avocatului şi cred cu toată convingerea că nu poţi performa în mai multe arii de practică. Tocmai de aceea, în cadrul Olănescu Lawyers, fiecare dintre noi suntem pe aria noastră de specializare, fiecare activând în domeniul care îl pasionează.
Care este lecţia pe care 2024 v-a oferit-o?
Anul 2024 mi-a oferit lecţia prieteniei adevărate – a prieteniei dintre avocat şi client, care a depăşit limitele contractului de asistenţă juridică, a ajutorului pe care să îl primeşti la nevoie, necondiţionat. Nu pentru că eşti avocatul Olănescu, ci pentru că eşti Alex sau Vladimir, şi pentru că nişte oameni ţin la omul Olănescu, iar apoi acordă respectul cuvenit avocatului Olănescu.
Am întâlnit, în activitatea profesională, oameni în situaţii extrem de dificile – oameni care au rămas fără nimic şi care erau renegaţi chiar şi de propriile lor familii. Oameni în care am crezut, i-am ajutat, s-au pus pe picioare, inclusiv din punct de vedere juridic. Le-am oferit sprijin la greu, iar ulterior am dezvoltat prietenii care dăinuie şi în prezent.
Avocatura de penal are un farmec aparte: cunoşti oameni şi lucrezi cu oameni – oameni pe care poate societatea îi cataloghează şi îi împarte în buni şi răi, însă am întâlnit „oameni răi” cu suflete de aur şi care au devenit parte din familia mea.
Ce noi proiecte se arată la orizont şi cum consideraţi că vor susţine anumite sisteme echilibrul legislativ?
Sistemul legislativ trebuie să fie guvernat de predictibilitate şi de stabilitate. Din păcate, desele modificări legislative – mai ales în materie penală şi fiscală – vin cu provocări atât pentru mediul de afaceri, cât şi pentru cetăţeanul de rând.
În materia normativului penal ne vom găsi într-un echilibru legislativ doar când vom înţelege că sistemul represiv nu va conduce la o stopare a activităţilor antisociale ce cad sub incidenţa litisconsorţiului penal, dacă nu ne concentrăm pe prevenţie şi reintegrare.
În plus, ne vom regăsi echilibrul – inclusiv în dosarele penale aflate pe rolurile instanţelor de judecată – atunci când vom înţelege umanitatea dreptului penal şi scopul esenţial al restabilirii ordinii sociale încălcate, cu dreptul fiecărei persoane care a greşit la o a doua şansă.
Conținutul acestui comunicat de presă este în întregime responsabilitatea autorului său. News.ro nu își asumă în niciun fel responsabilitatea pentru acuratețea informațiilor prezentate sau a modului de redactare a comunicatului.
