Argumente experţi în drept şi finanţe: De ce prescripţia creanţelor din fracţiile de acţiuni este esenţială pentru piaţa de capital

Asociaţia Administratorilor de Fonduri din România (AAF) salută iniţiativa mai multor recunoscuţi profesori de drept şi experţi din domeniul financiar şi legislativ de a dezbate public conceptul legat de prescriptibilita-te, subiect care face obiectul unor discuţii recente în mediul legislativ.

În cadrul dezbaterii „Imprescriptibilitatea: un pericol pentru securitatea juridică şi a investiţiilor?”, organizată ieri de Centrul pentru Studii de Drept Natural şi Analiză Normativă, împreună cu Editura Universul Juridic, la Palatul Facultăţii de Drept al Universităţii din Bucureşti,  specialiştii prezenţi au explorat dintr-o perspectivă mixtă, legislaţivă şi economică, dilema dintre prescriptibilitate şi imprescriptibilitate în dreptul privat şi public, cu accent pe impactul acestora asupra securităţii juridice şi a climatului investiţional.

„Apreciem demersul Centrului pentru Studii de Drept Natural şi Analiză Normativă de a crea un cadru de dialog între mediul academic şi specialiştii din domeniul financiar şi de a aduce în atenţia publică teme sensibile, care, odată integrate în legislaţie, pot avea efecte semnificative asupra pieţei, influenţând investiţiile şi care pot altera încrederea investitorilor. În ultimul an, subiectul prescriptibilităţii dreptului de creanţă, relevant pentru românii deveniţi acţionari în urma Programului de privatizare în masă, a fost în centrul unor modificări legislative importante, care, deşi adoptate, au fost ulterior reconsiderate în Parlament. Din perspectiva AAF, schimbările aduse anul trecut Legii nr. 24/2017, privind emitenţii, sunt necesare în contextul actual al pieţei de capital şi generează beneficii reale: oferă micilor acţionari posibilitatea de a încasa rapid contravaloarea deţinerilor, iar companiilor le permit să-şi optimizeze structura acţionariatului şi să deruleze operaţiuni esenţiale, ceea ce contribuie la creşterea atractivităţii pentru investitori, la îmbunătăţirea lichidităţii şi la atragerea de noi resurse financiare în economie. Considerăm că astfel de dezbateri sunt esenţiale şi, abordate pluridisciplinar, pot sprijini ajustarea legislaţiei în acord cu realităţile economice actuale”, a declarat Horia Gustă, preşedintele AAF.

Potrivit Legii 238/2025, care a adus modificări Legii emitenţilor 24/2017, dreptul de creanţă rezultat în urma operaţiunilor de consolidare a valorii nominale a acţiunilor, realizate de către societăţile emitente are un termen de prescripţie de trei ani. Deşi actul normativ a intrat în vigoare anul trecut, Senatul a revenit asupra lui şi propune reintroducerea regimului de imprescriptibilitate pentru sumele compensatorii, motivând că fracţiile de acţiuni ar trebui să-şi redobândească „dreptul de proprietate”.

Valeriu Stoica: „Prescripţia este regula în drept şi imprescriptibilitatea este excepţia”

Valeriu Stoica, prof. univ. dr. emerit şi fost ministru al Justiţiei, a abordat tema raportului dintre prescriptibilitate şi imprescriptibilitate dintr-o dublă perspectivă, juridică şi economică, subliniind că această analiză este esenţială pentru înţelegerea funcţionării corecte a sistemului de drept şi a economiei. „Prescripţia este regula în drept şi imprescriptibilitatea este excepţia”, a spus fostul ministru, adăugând că există în prezent o „tendinţă periculoasă” de extindere a imprescriptibilităţii, care inversează raportul firesc dintre regulă şi excepţie. El a apreciat că această abordare produce efecte economice negative, în special în mediul de afaceri şi a oferit ca exemplu situaţia în care hotărârile adunărilor generale pot fi atacate oricând, ceea ce generează o stare de incertitudine permanentă şi afectează securitatea investiţională.

„Dacă transformăm imprescriptibilitatea din excepţie în regulă, destabilizăm întregul sistem juridic. Drepturile nu mai sunt ancorate în realitatea economică şi juridică, iar securitatea raporturilor juridice este grav afectată. Imprescriptibilitatea excesivă afectează direct securitatea investiţională şi nicio economie nu poate funcţiona sănătos dacă deciziile juridice pot fi repuse în discuţie la nesfârşit, fără un orizont clar de stabilitate”, a explicat profesorul Valeriu Stoica.

În opinia sa, acordarea unei compensaţii financiare pentru fracţiile de acţiuni este o soluţie logică, la fel ca transformarea dreptului de proprietate într-un drept de creanţă. Problema apare însă acolo unde legiuitorul susţine că aceste creanţe ar fi imprescriptibile. „Această anomalie a fost corectată prin Legea nr. 238/2025, care a stabilit un termen general de prescripţie de trei ani pentru aceste sume. Totuşi, pe fondul unei inerţii de gândire moştenite din sistemul totalitar comunist s-a generat o reacţie puternică, fiind invocat faptul că această reglementare ar afecta interesele acţionarilor proveniţi din Programul de privatizare în masă”, a mai spus profesorul.

În concluzie, Valeriu Stoica a susţinut necesitatea unei regândiri a cadrului legislativ, prin limitarea imprescriptibilităţii la cazuri excepţionale, eliminarea unor concepte juridice depăşite şi introducerea unor termene de prescripţie adecvate, scopul acestor schimbări fiind restabilirea echilibrului între securitatea juridică şi dinamica economică, esenţial pentru funcţionarea unei economii moderne.

Termenele de prescripţie, adaptate climatului economic actual

La rândul său, cel mai bun specialist din România în domeniul prescripţiei extinctive, singurul autor al unui tratat de prescripţie din România, profesorul universitar dr. Marian Nicolae de la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti, fondator al Revistei Române de Drept Privat, a abordat tema imprescriptibilităţii din perspectivă juridică, evidenţiind rolul prescripţiei ca instituţie fundamentală de drept pozitiv, menită să asigure stabilitatea şi securitatea raporturilor juridice. El a explicat evoluţia termenelor de prescripţie, de la perioada în care acestea erau de 30 de ani, până la reducerea lor semnificativă în contextul dinamismului economic modern, prescripţia fiind nu doar un mecanism tehnic, ci şi unul care sancţionează lipsa de diligenţă şi contribuie la consolidarea raporturilor juridice.

„Problema nu este existenţa imprescriptibilităţii în sine, care este justificată în anumite situaţii excepţionale, ci tendinţa de a o extinde dincolo de aceste limite. O astfel de extindere dezechilibrează raportul dintre interesul general şi cel individual şi reflectă, în parte, o inerţie a unor concepţii juridice depăşite, care nu mai corespund realităţilor economice actuale. Invocarea dreptului de proprietate pentru a justifica imprescriptibilitatea în cazul acţiunilor sau creanţelor creează o confuzie conceptuală importantă între bunurile corporale şi cele incorporale. În dreptul clasic, dreptul de proprietate are anumite trăsături specifice, iar extinderea sa nejustificată asupra altor categorii de drepturi generează consecinţe juridice şi economice care trebuie atent analizate”, a subliniat profesorul Marian Nicolae.

Alexandra Smedoiu, partener Deloitte România şi vicepreşedinte CFA România, expert financiar cu o vastă experienţă în piaţă, a subliniat importanţa predictibilităţii legislative şi coerenţei dintre legislaţie şi practică, precizând că piaţa de capital trebuie să funcţioneze „datorită cadrului legislativ, nu în ciuda lui”, iar interpretările juridice pot avea efecte directe asupra situaţiilor financiare şi asupra funcţionării pieţei. Ea a abordat tema din perspectiva pieţei de capital, explicând rolul operaţiunilor corporative de tip reverse stock split (consolidarea valorii nominale a acţiunilor). Totodată, Alexandra Smedoiu a amintit şi de impactul acestora asupra percepţiei investitorilor, în condiţiile în care companiile cu acţiuni foarte ieftine pot fi percepute ca „penny stocks”, ceea ce le afectează atractivitatea, iar consolidarea poate corecta această percepţie şi poate atrage investitori instituţionali, care au criterii mai stricte.

„Operaţiunile de consolidare a valorii nominale a acţiunilor, cunoscute ca «reverse stock split», sunt instrumente uzuale în piaţa de capital, mai ales în economii care au trecut prin perioade de inflaţie sau denominare şi unde valorile nominale au devenit foarte mici. Aceste operaţiuni nu modifică valoarea companiei, ci au rolul de a ajusta structura capitalului astfel încât aceasta să reflecte mai bine realitatea economică şi să fie mai uşor de înţeles şi evaluat de investitori. Atunci când o companie are un număr foarte mare de acţiuni cu o valoare foarte mică, apare o percepţie de tip «penny stock», adică de acţiune lipsită de valoare, chiar dacă, în realitate, compania poate avea fundamente solide. Consolidarea acţiunilor poate corecta această percepţie şi poate contribui la atragerea unor investitori de calibru mai mare, în special investitori instituţionali, care au criterii mai riguroase de selecţie. Este esenţial de înţeles că aceste operaţiuni corporative nu modifică valoarea economică a companiei, nu cresc capitalizarea şi nu generează valoare în sine. Ele sunt neutre din punct de vedere economic, dar pot influenţa percepţia, lichiditatea şi accesibilitatea acţiunii. De aceea, cadrul legislativ şi modul în care este interpretat au un impact direct asupra funcţionării pieţei de capital, care trebuie să opereze datorită legislaţiei, nu în ciuda ei”, a apreciat Smedoiu.

Imprescriptibilitatea ca factor de risc în deciziile de investiţii

La rândul său, conferenţiarul univ. dr. Mihail Buşu de la Academia de Studii Economice (ASE) a abordat tema imprescriptibilităţii ca factor de risc în deciziile de investiţii, subliniind că principala problemă pe care aceasta o generează nu este existenţa riscului, ci imposibilitatea de a-l limita şi controla. În mod obişnuit, investiţiile sunt construite pe modele de evaluare a riscurilor care presupun identificarea, cuantificarea şi limitarea lor în timp. Prescripţia joacă un rol esenţial în acest mecanism, deoarece creează un orizont finit al riscului şi asigură stabilitatea şi predictibilitatea tranzacţiilor. În absenţa acestui cadru temporal, economia ar funcţiona într-un regim de incertitudine permanentă. Extinderea imprescriptibilităţii transformă riscurile gestionabile în riscuri structurale, nelimitate în timp, care nu pot fi integrate eficient în deciziile de investiţii. Acest tip de risc creşte costul capitalului, reduce profitabilitatea proiectelor şi poate duce la amânarea sau abandonarea investiţiilor.

„Orice investiţie se bazează pe capacitatea de a identifica, probabiliza şi cuantifica riscurile, iar toate aceste procese presupun implicit existenţa unei limite temporale. Imprescriptibilitatea elimină exact această limită şi transformă riscul într-o incertitudine permanentă, ceea ce face ca multe proiecte să fie fie amânate, fie abandonate, pentru că nu mai pot fi evaluate în mod realist. Atunci când riscul devine nelimitat în timp, investitorii reacţionează prin creşterea primei de risc, ceea ce duce direct la creşterea costului capitalului. În lanţ, acest lucru afectează profitabilitatea proiectelor, reduce numărul investiţiilor şi încetineşte creşterea economică. Practic, imprescriptibilitatea excesivă nu este doar o problemă juridică, ci un factor care influenţează direct dinamica economiei”, a explicat Mihai Buşu.

În opinia sa, imprescriptibilitatea afectează funcţionarea pieţelor prin creşterea complexităţii contractelor, dificultăţi în realizarea analizelor de tip due diligence şi blocaje în tranzacţii, iar impactul este deosebit de puternic în sectoare precum energia, imobiliarele şi infrastructura. În concluzie, Mihai Buşu a subliniat că investitorii nu cer eliminarea riscului, ci predictibilitate, iar imprescriptibilitatea excesivă poate deveni o barieră economică majoră, afectând investiţiile, concurenţa şi creşterea economică.

Avocatul Dragoş Bogdan, Managing Partener Stoica&Asociaţii, a analizat tema imprescriptibilităţii din perspectivă juridică, punând accent pe efectele practice şi dezechilibrele pe care le poate genera. El a subliniat şi problemele legate de securitatea juridică în România, inclusiv instabilitatea legislativă şi practica judiciară neunitară, aspecte care afectează predictibilitatea şi încrederea în sistem. Pe baza jurisprudenţei europene (CEDO şi CJUE), Bogdan a arătat că imprescriptibilitatea nu este exclusă, dar trebuie să fie strict justificată, proporţională şi, ideal, însoţită de mecanisme de echilibrare. În absenţa acestor condiţii, ea poate deveni un factor de risc pentru mediul juridic şi economic.

„Jurisprudenţa europeană nu interzice imprescriptibilitatea, dar o supune unui test foarte strict: trebuie să existe motive imperioase, măsura trebuie să fie proporţională şi, ideal, să existe mecanisme de contrabalansare. În absenţa acestor elemente, imprescriptibilitatea riscă să devină un factor de instabilitate, afectând securitatea juridică şi încrederea în sistem”, a apreciat Dragoş Bogdan.

Potrivit acestuia, din opt ţări analizate, între care Franţa, Italia, Spania, Elveţia, SUA sau Japonia, adică unele dintre cele mai puternice economii ale lumii, în toate există diverse intervale de timp de prescripţie a drepturilor de creanţă provenite din fracţiile de acţiuni, ceea ce conferă predictibilitate şi stabilitate şi permite investiţii consistente pe piaţa de capital.

Despre AAF:

Asociaţia Administratorilor de Fonduri din România este organizaţia profesională neguvernamentală a operatorilor din industria Organismelor de Plasament Colectiv din România, care reuneşte 23 societăţi de administrare a investiţiilor (SAI) și administratori de fonduri de investiții alternative (AFIA), Fondul Proprietatea și patru bănci depozitare. Din anul 2007, AAF este membră a European Fund and Asset Management Association (EFAMA).