Muzeul Abandonului împlineşte doi ani de la lansare şi, pentru prima oară, acest proiect muzeal digital şi-a testat capacitatea de existenţă în plan fizic. Pentru o lună, proiectul „Unboxing Muzeul Abandonului” a fost găzduit de spaţiul Cartierului Creativ, unde a testat interacţiunea directă cu publicul. A fost un experiment de tip „muzeul la vedere”, în care laboratorul de lucru al arhivei, proiectele de cercetare, expoziţia fizică şi VR, echipa de lucru, toate au fost expuse cu transparenţă prin geamurile spaţiului din Amzei 13. În acest răstimp, aproape 1.500 de vizitatori ne-au trecut pragul.
Muzeul Abandonului a reuşit să aducă în centrul oraşului un subiect care a fost ascuns timp de decenii la periferia conştiinţei noastre colective. Peste jumătate de milion de copii au fost abandonaţi între 1966, o dată cu Decretul care interzicea avortul, şi 1997, începutul presiunii europene care condiţiona aderarea României la Uniunea Europeană cu reforma sistemului de protecţie a copilului.
„În România nu se discută încă despre aceste crime, aşa cum se discută despre Holocaust, de exemplu, în Germania. Din acest motiv Muzeul Abandonului şi activitatea sa devin elementele esenţiale ale memoriei acestui popor”, a spus Pierre-Alain Fridez, parlamentar elveţian şi raportor al Consiliului Europei, aflat la Bucureşti cu o delegaţie a Comisiei Europene ce investighează abuzurile asupra copiilor în instituţiile de protecţie în timpul regimul comunist. Agenda oficială din România s-a încheiat marţi, 5 septembrie, cu o vizită la Muzeul Abandonului şi cu o sesiune de interviuri cu supravieţuitori ai sistemului chiar în mijlocul expoziţiei.
#Sighet. Cămin-Spital.
Expoziţia „Sighet. Cămin-Spital”, ce oferă vizitatorului o experienţă virtuală imersivă într-o clădire şi o istorie deliberat reduse la tăcere, a avut timp de o lună o oglindă în spaţiul fizic, iar vizitatorii au putut vedea şi atinge o selecţie de obiecte şi documente colectate de echipa muzeului din Căminul-Spital pentru Copii Nerecuperabili de la Sighet. Haine sfâşiate şi însemnate cu numele secţiei de care aparţineau copiii, cămăşi de forţă şi jucării mâncate - în absenţa imaginilor violente cu copii aflaţi în situaţii vulnerabile, vizitatorii au fost invitaţi să-şi folosească empatia, raţiunea şi imaginaţia pentru a asculta poveştile pe care căminul-spital le-a tăcut în ultima jumătate de secol.
#Lumina din întuneric
Muzeul Abandonului nu a expus la Amzei doar banalitatea răului din sistemul de protecţie a copilului din perioada comunistă şi postcomunistă, ci a pus pe masa muzeului şi frânturi de lumină care traversează această bucată din istoria recentă a României.
Timp de o lună, vizitatorii au fost martorii inventarierii obiectelor şi documentelor colectate în cea mai recentă expediţie de cercetare a echipei muzeului la Castelul Ugron, de la Zau de Câmpie, jud.Mureş pentru a construi un nou etaj în aplicaţia imersivă a muzeului.
După ce au trecut printr-un tratament cu radiaţii ionizante la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului, ca măsură de conservare preventivă, obiectele colectate de la căminul de fete care a funcţionat în perioada 1963-2012 au primit număr de inventar chiar sub ochii vizitatorilor şi au spus povestea unui loc în care speranţa şi-a făcut loc chiar şi în anii grei ai comunismului. În perspectiva viitoarei expoziţii MA, Muzeul Abandonului se pregăteşte de lansare unei noi campanii participative - #luminadinîntuneric - ce va aduce noi perspective personale ale comunităţii MA asupra fenomenului abandonului.
#ArhivaMA - Harta Abandonului
În mijlocul spaţiului de lucru al expoziţiei-laborator a „trăit” o hartă vie pe care vizitatorii şi-au lipit propriile amintiri despre una dintre cele peste 700 de instituţii de protecţie a copilului din România. Harta abandonului este o încercare de cartografiere a tuturor fostelor instituţii de protecţie a copilului. Echipa de cercetători şi voluntari MA documentează, treptat, fiecare dintre aceste spaţii, cuplându-le cu imagini de arhivă, mărturii, amintiri, date statistice sau arhitecturale.
„Până în acest moment noi am trecut prin documentarea a aproximativ 100 de instituţii, cu o echipă multidisciplinară care implică istorici, arhivişti, antropologi, jurnalişti plus studenţi voluntari. Harta Abandonului se construieşte din frânturi. Când am început Muzeul Abandonului, cu doi ani în urmă, nu am găsit nicio listă care să cuprindă toate instituţiile de protecţie a copilului din România socialistă, sau măcar numărul lor exact. Ne-am dat seama că trebuie să pornim noi această listă”, declară Iris Şerban, coordonator arhiva MA.
„Au fost musafiri care ne-au povestit cum au făcut voluntariat în liceu la căminul de la Păstrăveni, foşti angajaţi ai sistemului care ne-au spus să ne aplecăm şi asupra căminului din Odobeşti, Vrancea. Jurnalişti care încă îşi amintesc viu terenul pe care l-au făcut în Huşi. Arhitecţi care au lipit noi locuri pe această hartă vie care pare că se extinde infinit. Oameni care leagă locurile natale de proximitatea unei astfel de instituţii au împărtăşit poveşti despre căminele din apropierea copilăriei lor”, afirmă Ana Maria Ciobanu, jurnalist, membru al echipei MA.
#conferinţeleMA
În cadrul expoziţiei au avut loc cinci conferinţe care au iniţiat publicul în munca nevăzută din diferitele departamente ale muzeului.
Echipa Augmented Space Agency, condusă de Ciprian Făcăeru, arhitectul şi scenograful sediului imersiv al Muzeului Abandonului, a povestit despre cum au construit experienţa imersivă Sighet. Cămin Spital, una dintre cele mai elaborate producţii VR din Europa de Est, anticipând viitorul potenţial al instituţiilor muzeale în metavers.
Echipa arhivei MA a prezentat depozitele virtuale ale muzeului ce păstrează astăzi aproape 20.000 de artefacte: obiecte, mărturii, documente scrise, fotografii şi înregistrări audio-vizuale.
În cadrul uneia dintre conferinţele MA, vizitatorii Muzeului Abandonului au avut ocazia de a-l întâlni şi asculta pe Izidor Ruckel, supravieţuitor al Căminului-Spital pentru Minori Deficienţi Nerecuperabili de la Sighet.
„Nu vorbesc egoist pentru că vreau să rememorez acele lucruri”, spune Izidor. „Sunt momente pe care nu le pot povesti fără să mă emoţionez, e ceva ce nu pot controla şi nu-mi place. Dar o fac pentru că unele lucruri nu s-au schimbat şi pentru că ştiu că povestea spusă cu acest scop poate schimba mentalităţi. Activitatea mea în public speaking nu este despre mine ca victimă, nu e despre furia şi suferinţa mea. A trebuit să iert şi să mă vindec ca să pot vorbi cu scopul de a schimba ceva”, a declarat Izidor Ruckel, supravieţuitor al Căminului Spital Sighet.
Muzeul Abandonului. Muzeu-forum digital şi participativ este un proiect independent ce şi-a propus maparea culturii abandonului şi redarea unei naraţiuni istorice a fenomenului abandonului copiilor în România.
Muzeul Abandonului a fost distins în anul 2022 la Gala Premiilor Administraţiei Fondului Cultural Naţional (AFCN) cu Premiul pentru Incluziune Socială şi Dialog Intercultural şi la Gala Societăţii Civile cu trei Premii I la secţiunile: Artă şi Cultură, Impact social, Campanii de comunicare pe teme sociale.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
