Bogdan Marcu, un tânăr din Bucureşti, îşi trăieşte de aproape cinci luni visul de a străbate Africa pe bicicletă. A parcurs deja şapte ţări din cele zece aflate pe traseul său, iar între timp şi munceşte de la mii de kilometri distanţă, fiind administrator de servere. Călătoria a început în Egipt şi se va încheia în Africa de Sud, acolo unde temerarul va vedea Oceanul Indian şi Oceanul Pacific ”în acelaşi loc”.
”Să traversez Africa a fost întotdeauna cel mai mare vis al meu. O expediţie singur, din Cairo şi până la Cape Town, pe bicicletă, distanţa fiind de vreo 14.000 de kilometri, în opt luni”, aşa îşi începea, în toamna lui 2016, Bogdan Gabriel Marcu, planul de a traversa Africa pe bicicletă.
Un aventurier din Bucureşti, în vârstă de 33 de ani, specialist în computere şi telecomunicaţii, care iubeşte drumurile pe două roţi şi a avut parte deja de mai multe expediţii în lume, dar cu motocicleta. Deşertul Sahara, Dakar, Chinguetti în Mauritania sau alte destinaţii exotice au fost bifate de Bogdan în ultimii 11 ani.
A avut parte însă şi de două accidente cu motorul, în 2008 şi 2013, iar în urma acestora s-a ales cu o ruptură de ligamente şi o fractură la piciorul stâng, astfel că a redescoperit bicicleta şi aşa a încolţit visul de a traversa Africa pe două roţi ”nemotorizate”.
”După o fractură de platou tibial nu te mai recuperezi sută la sută niciodată. Dar pentru piciorul meu e chiar recomandat mersul pe bicicletă. Când pedalez mă simt extraordinar, normal şi uit de durere. O astfel de călătorie este mai mult personală, nu e nevoie de sume de bani ridicol de mari, de complicaţii cu actele etc. Călătoria pe bicicletă este doar despre tine şi visul tău”, povestea Bogdan înaintea plecării spre Africa.
În 22 octombrie 2016, Bogdan a ajuns la Cairo, după un zbor cu avionul via Atena. Aventurile au început chiar de la punctul de plecare, unde a ajuns după miezul nopţii şi, după asamblarea bicicletei, a făcut pană şi a avut de furcă până în zori. Era prea devreme să caute hotelul unde avea rezervare, aşa că şi-a tras sufletul pe o bancă, sub un pod, unde a adormit până au sosit poliţiştii şi l-au gonit.
A ajuns într-un final la hotel, iar după un somn bun a pornit să viziteze Muzeul Naţional şi piramidele, unde nu a avut însă acces cu bicicleta şi a revenit a doua zi. Apoi, a început adevărata provocare.
Fiecare pas al călătoriei sale este povestit şi ilustrat cu fotografii pe site-ul său, bikeinafrica.com, iar itinerariul este flexibil, pentru că-şi doreşte să vadă cât mai multe şi să trăiască la cote maxime această experienţă.
Prima etapă a călătoriei este de 150 de kilometri, spre Beni Suef, şi i-a parcurs într-o singură zi. Din ţară îl ajută Loredana, prietena lui, care îi mai rezervă cazările pe traseu, caută informaţii şi menţine legătura cu ambasadele României din ţările prin care îşi făcuse Bogdan traseul, adică 10: Egipt, Sudan, Uganda, Kenya, Tanzania, Malawi, Zambia, Botswana, Namibia şi Africa de Sud.
”Eu sunt la Bucureşti acum. El a plecat deja de luni bune, iar în 20 ianuarie am ajuns şi eu la Bogdan, în Tanzania, pentru două săptămâni. Nu avea rost să duc o bicicletă din ţară, era prea complicat şi scump pentru atât de puţin timp, dar am cumpărat de acolo una şi ne-am descurcat aşa. A costat cam 70 de dolari şi am vândut-o la plecare cu 35 de dolari, nu am făcut profit (râde – n.r.). Am făcut vreo 320 de kilometri împreună atunci”, povesteşte Loredana, pentru News.ro.
Bogdan ar urma să-şi încheie aventura africană în iunie sau iulie.
”Viza de Namibia o are până în 20 mai, deci atunci e obligat să iasă din ţară şi să se îndrepte spre finalul călătoriei. Este visul lui, mă bucur că şi-l îndeplineşte şi chiar dacă e greu, pentru că e departe, este ceva fantastic. A avut şi experienţe emoţionante, de exemplu în Sudan a rămas fără apă şi a fost găsit şi găzduit de oameni din zonă, care s-au rugat pentru el şi călătoria lui într-un fel special, fiind musulmani. Ei au mare respect pentru călători, iar pe Bogdan l-au salvat atunci. A fost şi o întâmplare mai nefericită, în Malawi, într-o zonă cu relief dur, unde i se rupsese janta, avea probleme cu bicicleta, bagajul, ploua torenţial, iar oamenii au fost răi cu el, aruncau cu diverse obiecte după el şi abia a aşteptat să părăsească zona. În general însă, oamenii de acolo sunt buni la suflet, zâmbitori, plini de viaţă, săritori, rămâi uimit să vezi colibele masailor şi cât sunt de raportaţi la noua tehnologie. Nu e cum spune lumea, că vor să facă rău”, explică Loredana.
Prietena lui Bogdan mai povesteşte şi despre faptul că traseul acestuia nu a putut fi respectat întotdeauna şi a fost obligat să folosească alte mijloace de transport: ”Nu a primit viza de Etiopia, de exemplu, şi a fost obligat să meargă cu trenul, pentru că nu avea altă variantă. Eşti obligat să foloseşti şi alte mijloace de transport. Dar, cel puţin la nivelul ambasadelor noastre din Africa, am fost ajutaţi foarte mult şi le mulţumim”.
Călătoria lui Bogdan nu este unică doar prin prisma experienţelor pe care le trăieşte şi a efortului de a pedala mii de kilometri, ci şi pentru că el lucrează de acolo pentru firmele cu care are contracte pentru administrare de servere.
”Uneori lucrează zilnic, alteori la două zile, depinde şi ce probleme sunt cu reţelele de acolo. Are cu el tot ce îi trebuie, dar nu întotdeauna se poate conecta şi trebuie să se mai oprească. Îmi amintesc ce fericit era la o oprire în Deşertul Sahara, când îmi spunea că e aşa de bine că nu e nimeni prin zonă şi netul e maxim”, povesteşte râzând Loredana.
Bugetul călătoriei lui Bogdan în Africa nu e deloc mare, undeva între 2.000-3.000 de dolari, având în vedere anvergura proiectului său. Sigur că la această sumă se adaugă biletele de avion dus-întors, asigurări, posibile cheltuieli neprevăzute etc, însă costurile cu traiul zilnic în zonele africane parcurse sunt relativ mici.
”Cel mai puţin a cheltuit în Sudan, cam 200 de dolari, în zilele cât a stat acolo. Îl primeau oamenii, îi dădeau de mâncare, cazare, nu avea pe ce să cheltuie. Într-adevăr, în Tanzania a fost cel mai scump, de exemplu doar camera de hotel era vreo 20 de dolari, e o ţară scumpă în Africa”, explică Loredana.
Egiptul, neprietenos cu bicicliştii; Sudan – o minune
Bogdan se află acum în Zambia. A parcurs deja şapte ţări din cele zece înscrise în traseu şi a avut parte de experienţe de vis.
Despre fiecare dintre acestea a scris. Egiptul, cu minunăţiile pe care le-a vizitat - Templele Karnak, Amon Ra, Luxor, sau Valea Regilor - nu a avut parte însă de un review prea bun din partea lui Bogdan.
”În primul rând nu este o destinaţie prietenoasă cu bicicliştii. Din 900 şi ceva de kilometri cât aveam în plan aici nu am putut pedala decat 500, restul fiind obligat să iau trenul. Din aceşti 500, doar cam 300 au fost pe cont propriu, 200 de km fiind urmărit de poliţie. Da, din cauza poliţiei m-am simţit în siguranţă şi cred că este o destinaţie relativ sigură, însă nu am putut face tot ce am dorit, m-am simţit întotdeauna îngrădit. Şi totuşi, ţara este frumoasă. Mă uit în timp ce scriu aceste lucruri de pe terasa unde stau. Am o vedere directă către primele cataracte ale Nilului şi am impresia că totul este pictat în jurul meu. Şi nu doar aici, de multe ori pe drum am văzut peisaje care îţi iau răsuflarea. Egiptul are şi istorie şi se vede acest lucru. Monumentele şi muzeele sunt impresionante. Începând de la Cairo şi până la Aswan ţara este presărată de ele”.
A trecut cu vaporul în Sudan, unde a făcut planul de călătorie spre Khartoum (1.200 kilometri), cea mai mare ”bătălie” fiind cu vântul puternic şi temperaturile, chiar şi de 42 de grade Celsius. A compensat însă ospitalitatea sudanezilor simpli, oameni care aşează mâncarea pe covoraşul de jos şi te cheamă alături de ei fără a cere nimic în schimb.
”Este ora rugăciunii. Mă uit ce frumos se aşeaza tatăl în faţă şi cei trei fii în spate, toţi cu faţa spre Mecca. El recită cu un glas melodios Sfânta Fatha şi apoi cad toţi în genunchi şi se închină. Eu nu pot decât să rămân în spatele lor şi să-i admir. La final, îmi mulţumeşte că le respect religia şi mă invită să iau loc lângă el pe covoraş. Îmi oferă o mâncărică de cartofi cu ceapă, plus curmale şi o cană mare de Karkades. Vreau, în schimb, să-mi împart şi eu puţinul pe care-l am cu ei”, povesteşte emoţionat Bogdan.
În 21 noiembrie, intră în Khartoum, unde are neplăcuta surpriză să nu primească viza de Etiopia, iar explicaţia este seacă: ”Nu, nu dăm vize la români”. Este obligat astfel să-şi schimbe traseul şi ajunge în Uganda, la Entebbe, cu avionul.
Somn cu capul în emisfera nordică şi cu picioarele în cea sudică
”Îmi place în Uganda. Atmosfera este relaxată, dar deja îmi e dor de Sudan. M-a cucerit acea ţară. Poate nu au cea mai mare diversitate a reliefului, poate nu au multe monumente sau palate, însă oamenii sunt o comoară rară”, scrie tânărul în jurnalul de călătorie.
Călătoria continuă prin Kampala, iar de Ziua Naţională a României se ”reîntâlneşte” cu Nilul, dar nu uită de tricolor. ”Astazi este Ziua Naţională a României. La mulţi ani! Arborez tricolorul la bicicletă şi cu oricine vorbesc îi spun acest lucru”.
Ajunge la Busia, oraş aflat jumătate în Uganda şi jumătate în Kenya, astfel că după obţinerea ştampilei de ieşire din Uganda, la doar doi metri distanţă e ghişeul pentru primirea celei de intrare în Kenya. Drumul continuă prin Ugunja, unde vine şi ploaia turnată cu găleata, prin Yala şi Luanda, la altitudini de circa 1.400 de metri, iar oprirea de la Maselo are o conotaţie aparte.
”Mă opresc în Maselo, fix pe linia Ecuatorului. Este un mic hotel aici şi decid să dorm cu capul în emisfera de nord, iar cu picioarele în cea de sud”, se amuză Bogdan.
La Kisumu găseşte salam, ”de porc şi de vită”, pentru prima dată de când se află în Africa, dar nu mai zăboveşte, ci continuă pedalând spre Kericho, 85 de kilometri, drumul fiind foarte dificil, spre altitudine de 1.800 de metri, cu o diferenţă de nivel de 1.000 de metri. Urmează Nakuru, Naivasha, vizitarea Parcului Naţional Hell’s Gate, a Cheilor Njorova, aflate pe proprietatea poporului Masai, şi apoi drumul de 110 kilometri spre Nairobi. Totul pigmentat cu tratament contra malariei şi o ”păcătoasă” de răceală.
În 21 decembrie e momentul unei scurte aniversări. ”Azi se împlinesc exact două luni de când am plecat de acasă. Am pedalat până acum aproximativ 2.700 km, din care 500 km în Egipt, 1.200 km în Sudan, 300 în Uganda şi 700 km în Kenya. Am mers în Egipt cu trenul 400 km, am plutit alţi 400km pe Lacul Nasser cu feribotul şi am zburat din Khartoum până în Entebbe, cu escală în Addis Abeba. Am fost lovit de un TIR (l-a lovit cu remorca, rănindu-l la braţul stâng – n.r.) şi am văzut piramidele din Sudan cu ambulanţa”.
În Tanzania, de Crăciun, mulţumiri lui Ceauşescu
Trece în Tanzania la fel de simplu ca din Uganda în Kenya, chiar în pragul Crăciunului: ” După ce prezint carnetul de febră galbenă primesc o hârtiuţă pe care o completez şi mă prezint cu ea la ofiţerul de la ghişeu. Multumită tovarăşului Nicolae Ceauşescu, bugetul călătoriei rămâne neatins: datorită unui tratat bilateral din anii `70, cetăţenii români nu au nevoie de viză. După ce mă ampretează şi mi se pune ştampila în paşaport sunt liber să explorez Tanzania”.
Noaptea de Crăciun o petrece dormind în hamac, iar la ivirea zorilor se minunează de măreţia Muntelui Kilimanjaro în drumul spre Arusha. Petrece Crăciunul cu o familie de localnici, toţi vorbitori de swahili, iar prima zi din 2017 îl găseşte din nou la drum spre Dar Es Salaam, unde în 20 ianuarie urma să ajungă prietena lui, Loredana.
O scurtă oprire pe traseu la malul Oceanului Indian, un cauciuc explodat, Parcul Naţional Saadani, iar reîntâlnirea cu Loredana înseamnă şi cadouri de acasă: pionioane, lanţ nou, cauciucuri noi, dar şi salamuri şi cârnaţi.
Călătoria lui Bogdan continuă prin Morogoro, Mikumi, Iringa, iar în ultimul oraş a găsit şi o biserică ortodoxă greacă. A urmat Mafinga, la 80 de kilometri distanţă, cu traseu parcurs şi la 2.000 de metri altitudine, alţi 85 de kilometri până la Makambako, iar în 18 februarie ajunge la Mbeya, oraş cu peste 300.000 de locuitori, ultimul înainte de intrarea în Malawi.
Malawi, o experienţă mai puţin fericită
”În Malawi nimic nu pare organizat şi nu găsesc să cumpăr o cartelă SIM. Şoseaua este aproape lipsită de maşini, rar vezi câte una trecând, cam la 20 minute una de alta. În schimb, este multă lume cu bicicletele, pe jos, lucrând câmpul sau stând la birtul comunal, pierzând timpul, strigând după muzungii (oameni albi – n.r.) pe bicicletă care trec prin faţa lor. Diferenţa faţă de Tanzania este foarte mare. Este o ţară care în statistici este cam de cinci ori mai săracă şi se vede”, este prima impresie a lui Bogdan.
Aventura africană duce mai apoi prin Karonga, staţiunea Chitimba Beach Lodge, Mzuzu, Chintenche, Nkhotakota si Salima, unele nişte ”sate mai mari”, cum le spune Bogdan, iar trecerea prin aceste orăşele nu este cea mai fericită întotdeauna, fiind gonit sau agasat de cerşetori: ”Aş vrea să zic că îmi place să pedalez pe aici, însă extrem de des văd cum fug copii după mine şi muzungu se transformă în azunga (om neprietenos – n.r.), şi de mii de ori mi se cer bani. Câteodată mă simt obosit, dar sunt oameni care cer peste tot şi cu greu găsesc câte un loc de popas. Câteodată vin micii doritori de cadouri şi mă gonesc. Hotelurile sunt mult mai scumpe ca în Tanzania, însă nu şi mai curate. De fapt, câteodată prefer să folosesc sacul de dormit. De aer condiţionat nu vorbesc, iar nelipsitul ventilator din ţara vecină aici este de negăsit. Şi totul se petrece cu ameninţarea veşnicelor ploi”.
S-a declarat dezamăgit de capitala Lilongwe, unde ”nu sunt blocuri”, iar clădirea Parlamentului este mai mică decât ”Ateneul nostru”. Iar când un copil nemulţumit că nu a primit nimic i-a lovit jenţile, Bogdan a decis s-o apuce spre Zambia.
Blocat în Zambia, cu gândul la Botswana, Namibia şi Africa de Sud
Janta de la roata din spate era însă fisurată complet, astfel că drumul până la Chipata, în Zambia, a stat sub semnul spaimei că va rămâne în pană. E nevoit să urce în autobuzul spre capitala Lusaka, unde a ajuns la începutul acestei luni, dar moralul său nu este prea ridicat.
”Să mergi pe bicicletă peste munţi şi peste dealuri, câteodată înconjurat de oameni prietenoşi, alteori mai ostili, indiferent de vreme sau de oră, este foarte greu. Frumos, dar greu. Însă când îţi cedează partenerul de drum, atunci te simţi complet neajutorat. Aşa sunt şi eu. Roata cedează, cric nu mai am şi portbagajul e rupt. Din fericire, la baza lui are un cot care se odihneşte pe cadru şi cu viteză scăzută parcurg restul de drum până la hotel”, a scris Bogdan în ultima postare din jurnal.
Este blocat de câteva zile în Lusaka, în aşteptarea piesei de care are nevoie, iar între timp îşi rezolvă viza de Namibia. Participă şi la o slujbă ortodoxă, tot la o biserică elenă, iar astfel, de ziua sa de naştere, simte cumva ”parfumul Europei”.
Luni, la Lusaka, i-a sosit janta mult-aşteptată, comandată în străinătate, iar acum mai are de primit viza de Africa de Sud. Nu mai are mult din vis. Botswana, Namibia şi punctul final, Africa de Sud. Bogdan spune că de câte ori s-a gândit la călătoria în Africa, a văzut un singur final: Capul Agulhas. Asta îşi doreşte: să vadă Oceanul Indian şi Oceanul Pacific în acelaşi timp.
Până atunci mai are de parcurs ceva drum, vreo 6.000 de kilometri, iar Deşertul Namib, parcurile naţionale unice de pe traseu, cascadele faimoase, triburile pe care îşi doreşte să le viziteze, sunt toate în calea sa. În cele patru luni şi jumătate trecute de când a pornit în această aventură, Bogdan şi-a îmbogăţit viaţa cu noi oameni, culturi, experienţe de tot felul, dar a avut parte şi de minunăţiile Africii văzute într-un mod inedit: pe Rih, bicicleta care îi este tovarăş în această fascinantă călătorie.
Foto: bikeinafrica.com
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
