Într-un fotbal care tinde să se alinieze întru totul tendinţelor de marketizare şi consumism ale lumii moderne e nevoie de antrenori "nebuni" ca Simeone sau Şumudică. Pentru a putea vedea în continuare pe teren fotbalişti, nu doar sume de bani.
"Simeone e ţigan" - "Şumudică e ţigan" e şlagărul la modă şi cei doi urmează a fi crucificaţi pentru metodele lor deloc ortodoxe de a acţiona în timpul meciurilor şi nu numai. Aceşti "nimeni" ai fotbalului european şi românesc sunt nişte diavoli pogorâţi în lumea plină de apostoli, martiri şi mucenici.
Pentru că nu-i aşa, Diego Simeone îşi bruschează colaboratorul care nu-l ascultă şi ratează o schimbare de jucători de care tehnicianul argentinian avea nevoie fix în acel moment. E un golan agresiv Simeone ăsta, pentru că îşi doreşte să câştige un meci în care echipa sa se dovedea a fi inferioară Bayernului. Ar fi trebuit să se ducă la delegatul echipei şi, ca un gentleman desăvârşit, să-i spună pe un ton calm că a greşit, pentru că nu-i aşa, noi, toţi cei care îl criticăm pe Simeone, ne comportăm întocmai. Noi propovăduim bunătatea.
"Golanul" Şumudică a strigat în cor, fix în ziua de Paşti, live la televiziune, împreună cu toţi jucătorii săi, ceea ce spune pupăza din pădurea cu alune, unde casă au doi pitici. Ce mai vaiet, ce mai zbucium, arhanghelii bunei-creşteri şi ai dialogului civilizat l-au pus la zid pe cel ce se bucura cu fularul Rapidului la gât când Astra câştiga titlul. Ce a arătat Şumudică în afară de "proastă creştere"?
Păi Marius Şumudică a demonstrat că e om şi nu sfânt, că îi place să câştige şi a făcut-o în condiţiile în care cel mai bun om i-a plecat în China în iarnă, iar al doilea ca valoare, la Steaua. Şi el a câştigat titlul cu o echipă de foşti jucători la Concordia Chiajna. A câştigat titlul pentru că a reuşit să-l înveţe pe Lovin, fotbalistul care încheia meciul Rapid-Steaua mai devreme decât a făcut-o arbitrul "Brichetă", cântecul cu pupăza, transformând ura în succes pentru echipa sa.
Diego Simeone şi Marius Şumudică sunt doi fanatici ai succesului, "golani" ai fotbalului păstorit de organizaţii de misionari creştini ce vor să ne convingă că jocul este mai frumos când evoluează doar banii. Dar Simeone şi Şumudică, cei care ne amintesc că fotbalul nu este sportul gentlemanilor pentru că s-ar fi numit în continuare rugby, arată că voinţa, credinţa, chiar dacă nu în sensul biblic, şi chiar ura pot duce spectacolul mai departe, depăşindu-şi condiţia de învinşi dinaintea meciului cu banul, ochiul întregului bine din Univers.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
