Nadia Comăneci a vorbit, la Prima News, într-un dialog special la Podcastul „Pe drept cuvânt” realizat de Florentin Ţuca, despre celebritate, performanţă şi viitorul sportului. Ea a rememorat momentul 10-lui perfect, cele 17 secunde care au făcut-o nemuritoare în sport.
Nadia a vorbit şi despre plecarea din România, în noiembrie 1989, întoarcerea din 1994, întâmplările din culisele competiţiilor de la Praga şi Moscova, dar şi momentul retragerii din sport şi misiunea pe care şi-a asumat-o ulterior.
Celebritatea nu este o povară
"Nu o văd ca o povară. Nu a fost ceva ce s-a întâmplat peste noapte, ceea ce am construit. A fost multă muncă. Am avut acea performanţă la momentul potrivit, iar apoi a venit această celebritate, care atunci nu însemna nimic, la 14 ani. Pentru mine a fost o curiozitate de ce este interesată toată lumea să vină să cunoască fetiţa, însă eu mi-am văzut de treabă mai departe", spune Nadia.
Ce spune despre influencerii de acum
"Nu ştiu dacă vor rămâne în Wikipedia 100-200 de ani, influencerii de acum. E o fază de a-ţi câştiga notorietate şi a face ceva bani, dar nu ştiu cât..."
Premiul pentru întreaga activitate la Gala Laureus
Pentru marea sportivă, premiul pentru întreaga activitate, de la Gala Laureus, a fost o surpriză. Extrem de emoţionantă a fost, în urmă cu mai mulţi ani, şi întâlnirea cu Nelson Mandela.
"Pentru mine premiul Laureus de anul trecut a fost extrem de onorant. A fost o surpriză pentru mine şi mi-a fost acordat de legende ale sportului.
Întâlnirea cu Nelson Mandela, din urmă cu mai mulţi ani, a fost o surpriză, era şi Ilie Năstase în cameră. Când mi-a strâns mâna am fost împietrită, şocată. M-a surprins că ştia foarte mult din viaţa mea. M-a impresionat.
Acum sunt într-o zonă a vieţii mele în care acasă înseamnă unde ai familia, este şi aici şi Oklahoma".
Atuurile care au dus-o la performanţă
"Disciplina, curiozitatea, curajul. Nu e vorba de talent, e vorba despre oamenii care prin sport îşi găsesc o abilitate. Curiozitatea de a descoperi de ce nu merge ceva ce ar trebui să meargă".
17 secunde care i-au schimbat viaţa
Nadia Comăneci a vorbit despre semnificaţia celor 17 secunde care au făcut-o nemuritoare în sport, atunci când tabela de la Montreal nu a putut afişa nota 10.
"Ca un fulger a fost. Exerciţiul de la paralele este al doilea cel mai scurt după sărituri. Cei de la Omega au spus că ei au sunat înainte de Olimpiadă la federaţie şi li s-a spus că nimeni nu va lua 10 şi n-au mai pus o luminiţă în faţă.
Când trăiam în România nu am ştiut cât de aplaudată eram în afara României. Când m-am întâlnit la evenimente cu foarte mulţi mi-au spus că ştiu exact unde erau când am luat 10".
Praga, Moscova şi retragerea
"Cred că eram la Praga în 77 când s-a schimbat nota mea, am ajuns de la 1 pe 2, a deranjat mai mult acasă. Noi ne vedeam de treabă, eram deja la paralele. A venit cineva de la ambasadă şi i-a spus lui Bela să ne retragem. A zis că nu. Am continuat. Ne-au luat pe sus. Nouă ne-a părut bine că am venit acasă mai repede.
Momentul de la Moscova a fost şi greşeala mea. Olimpiada de la Moscova a fost boicotată de americani.
Am vrut să mă retrag după Olimpiada de la Moscova. Dar Universiada era la Bucureşti în 81 şi m-am gândit să mă retrag după un concurs în România, să vină şi mama mea să mă vadă, că nu mă văzuse la un concurs internaţional".
Plecarea, o oportunitate
"Mi s-a părut că sistemul a fost extrem de nedrept cu mine, care am venit înapoi după ce Bela a rămas. Nu mă lăsau să plec.
Cred că emigrarea este grea pentru fiecare. Şi mai mult pentru mine. A fost greu, dar am reuşit să găsesc oameni din sport care m-au ajutat să-mi găsesc un drum, să construiesc totul din nou. Să fac primii bani, când am făcut 100.000 de dolari prima mare donaţie a fost pentru federaţia de gimnastică.
Am învăţat că este bine să stai în cercul tău în care ştii despre ce vorbeşti. Muncă, disciplină, comunicare... Că aici nu exista comunicare. Ţi se spunea ce să faci şi atât. Pentru mine viaţa era şi mai dificilă pentru că toţi ochii erau pe mine.
Posibilitatea de a pleca a fost ultima şansă de a face ceva.
În '94 m-am întors. N-am de reproşat nimic, pentru că sunt cine sunt astăzi pentru tot ce mi s-a întâmplat şi prin ce am trecut. Am reuşit să înţeleg de ce a făcut fiecare ce a făcut".
Ar trebui să se facă mai mult pentru posibilitatea copiilor să facă sport
Nadia consideră că ar trebui să existe mai multe oportunităţi pentru copii să facă sport, nu neapărat de performanţă, pentru că sportul îi formează ca oameni.
"Ce trebuie să se facă mai mult este referitor la oportunitatea copiilor de a face sport, nu neapărat pentru performanţă. În State aproape fiecare şcoală are un teren de tenis şi un teren de fotbal pe care copiii joacă liber. Copilul poate să-şi cunoască abilităţile şi să ştie cine este prin sport. Socializarea lor este extrem de importantă. Prin sport poţi să regăseşti acest contact. Copiii dintr-o echipă cresc, sunt mici adulţi, învaţă cum să fie de ajutor, să fie punctuali, cum e să fii fericit, cum gestionezi o încercare nefericită... Trebuie să dai copiilor posibilitatea să încerce. Şi părintele trebuie să aibă această educaţie, cultură... Copilul tău care devine mediocru într-un sport poate să primească o bursă în Statele Unite", a mai spus Nadia.
Podcasturile "Pe drept cuvânt" cu Florentin Ţuca se văd în fiecare vineri seara, de la ora 18:00, la Prima News.
Medikatv.ro
