Campioana olimpică Ana Maria Popescu şi foştii fotbalişti Necula (Rică) Răducanu şi Narcis Răducan au participat, marţi, la un eveniment în cadrul căruia au asistat la o oră de caligrafie alături de mici fotbalişti ai şcolii Juventus Torino Training Camp, adusă în România de campioana Italiei.
“Ora de caligrafie”, eveniment care îşi propune să transmită mesajul că un fotbalist este un om educat, a avut loc pe terenul de fotbal din cadrul complexului sportiv Agronomiei, unde s-a amenajat o clasă de curs pentru copii şi vedete.
“Am fost în şcoala generală la ora de caligrafie şi trebuie să recunosc că în ultimul timp m-am apropiat din nou de scrisul de mână, pentru că te fură tehnologia. Mi se pare important să nu uităm. Ştiu că unele ţări au trecut de partea tehnologiei, dar mie mi se pare important să scriem de mână. Mie mi-a plăcut la şcoală, deşi recunosc că au fost şi materii la care mă cam plictiseam şi îmi pierdeam răbdarea. Dar mama nu era chemată la şcoală să fie trasă de urechi din cauza mea. Cel mai mult mi-a plăcut limba şi literatura română, mi-a plăcut să vorbesc, să povestesc. Materiile exacte nu au fost ciar pe gustul meu”, a spus scrimera Ana Maria Popescu.
Fostul fotbalist Narcis Răducan consideră că educaţia este foarte importantă în viaţa unui fotbalist: „Mă bucur că există acţiuni care contrazic regula aia conform cărea fotbaliştii nu au educaţie, nu merg la şcoală. Dimpotrivă, sunt mulţi fotbaişti cu educaţie. Putem crea modele participând la astfel de evenimente. Până la urmă campion nu poate ajunge dacă nu are şcoală sau cei şapte ani de acasă. Eu nu scriu atât de frumos, fac doctoratul şi trebuie să mă adaptez, să scriu repede. Dar e bine că scriu şi îmi menţin antrenamentul”.
Celebrul portar al naţionalei şi all echipei Rapid din anii ’70, Rică Răducanu, a rememorat şi el perioada în care era elev, dar a precizat că nu le va povesti şi copiilor de la "Ora de caligrafie”.
"Dacă chiuleam? Păi de unde, că eu nici nu mă prea duceam. Bine, că nici nu prea ne puneau absenţe, dar nu pot să le spun asta copiilor. Eu eram toată ziua la stadion. La mine 3 şi 4 erau notele de bază. Ce râdeţi, că pe vremea aia era doar până la 5. Făceam din 3, 8 şi tata zicea <bravo, Ricuţă>. Pe stardă erau toţi pionieri, eu de unde, că eram corigent. Şi am luat şi eu cravata de la unul şi tata era mândru. Dar când s-a dus la şedinţa cu părinţii a aflat că sunt corigent. Până la urmă nu ştiu ce a făcut tata, că aveam gâşte, raţe, că aveam atunci. Se dădea atunci şi am trecut şi clasa”, a povestit Răducanu.
Fostul portar a povestit şi experienţa a cu scrisul din primul cantonament cu echipa naţională de tineret, pe vremea când antrenor era Cornel Drăguşin: "Cu scrisul am stat bine, dar nu prea am trimis scrisori. Nici de dragoste. Nu prea le aveam noi pe timpul ăla, noi eram mai mult cu bomboane, cu altele. Dădeam bomboane şi prăjituri la fete. Dar primul meu turneu a fost în ’65, cu tineretul, în Africa. M-a luat nea Drăguşin şi ne-a zis să scriem pe un caieţel. Eu nu ştiu ce am făcut cu el, dar ne-a zis să venim să vadă ce am scris peste 4 zile. Eu nu am scris nimic, ce să scriu? Şi stăteam cu unul în cameră şi copiam după el. Şi el scria că stă în cameră cu Răducanu. Iar Cornel Drăguşin mă întreba cum adică stau în cameră cu Răducanu. Mi-a dat două palme şi m-a salvat”.
Întrebat cum a fost episodul în care nu a fost primit la facultate în Craiova pentru că nu terminase liceul, Răducanu a spus: "Taci, băi, din gură, că aveam de toate, le-am făcut pe toate într-un an, că sunt deştept. Uite aşa cum am fost, am făcut şi şcolile. Era Păunescu, rapidist de-al nostru, dar la el Craiova era baza. Şi vine la mine acasă şi-mi spune să vin la Craiova. A zis că rezolvă el şi m-a luat la Craiova. Acolo s-au strâns barosanii, arhitecţii, rectorii, oamenii cu bani şi mă întreabă ce pretenţii am. Mă, tată, să-mi daţi casă jos, că eu nu le am pe astea cu blocul, ceva material să am de buzunar şi să mă băgaţi la facultate pe mine şi pe nevastă-mea. Au zis bine, să vin cu actele. Eu făcusem şcoala de zidărie şi apoi maistru. La drumuri şi poduri. Nu am făcut eu poduri multe, decât Podul Grant, dar uite că rezistă. Dar m-au luat cu <tovăraşu’ unde e diploma de liceu>. Păi de unde, mă, tată? Hai că vă învăţ eu cum facem, fac prima oară facultatea că e mai grea şi fac liceul după aia”.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
