Un medicament utilizat în mod obişnuit pentru tratarea diabetului zaharat de tip 2 ar putea avea şi efecte anti-îmbătrânire, potrivit unui studiu recent realizat în China. Cercetarea a arătat că medicamentul poate contribui la prelungirea telomerilor - markeri biologici ai îmbătrânirii - şi la îmbunătăţirea metabolismului, sugerând o nouă direcţie în tratamentul diabetului şi al procesului de îmbătrânire celulară.
Medicamentul henagliflozin, un inhibitor al co-transportorului 2 de sodiu-glucoză (SGLT2i), a fost evaluat într-un studiu clinic multicentric la 142 de persoane cu vârste cuprinse între 35 şi 70 de ani, diagnosticate cu diabet zaharat de tip 2. Participanţii au fost repartizaţi aleatoriu pentru a primi fie 10 mg/zi de henagliflozin, fie un placebo, timp de 26 de săptămâni.
Cercetătorii au urmărit parametrii clasici ai metabolismului glucozei, şi markeri asociaţi procesului de îmbătrânire, precum lungimea telomerilor din leucocitele sanguine şi nivelurile sistemului factorului de creştere asemănător insulinei 1 (IGF-1), implicat în reglarea creşterii şi metabolismului.
Telomerii sunt structuri protectoare situate la extremităţile cromozomilor, iar scurtarea lor în timp reprezintă un indicator recunoscut al îmbătrânirii celulare şi al fragilităţii ADN-ului.
Rezultatele au arătat că medicamentul a determinat o creştere semnificativă a lungimii telomerilor comparativ cu placebo: 90,5% dintre pacienţii trataţi cu medicamentul activ au prezentat alungirea telomerilor, faţă de 65,6% în grupul placebo. De asemenea, tratamentul a îmbunătăţit metabolismul glucozei, a stimulat creşterea unor factori IGF-1 şi a întărit funcţia imună.
Autorii studiului, publicat pe 4 septembrie, în revista Cell Reports Medicine, subliniază că ambele grupuri au urmat aceleaşi recomandări de stil de viaţă, ceea ce poate explica uşoara creştere a lungimii telomerilor observată şi în grupul placebo. Totuşi, creşterea mult mai pronunţată observată în grupul tratat cu acest medicament sugerează existenţa unui efect suplimentar, atribuit acţiunii sale farmacologice.
Studiul oferă o direcţie promiţătoare pentru dezvoltarea unor tratamente care să abordeze simultan controlul diabetului şi prevenirea efectelor biologice ale îmbătrânirii.
Diabetul zaharat de tip 2 este în creştere la nivel global, iar Federaţia Internaţională de Diabet estimează că numărul cazurilor va ajunge la 700 de milioane până în 2045. Această boală metabolică este strâns legată de procesele de senescenţă (îmbătrânire) celulară - celule care nu se mai divid şi eliberează molecule inflamatorii ce afectează ţesuturile, accelerând progresia diabetului şi apariţia complicaţiilor.
Medicamentele din clasa SGLT2i reduc glicemia prin împiedicarea reabsorbţiei glucozei la nivelul rinichilor, contribuind totodată la scăderea în greutate şi imitând efectele restricţiei calorice, cunoscută pentru încetinirea îmbătrânirii. Până acum, dovezile privind efectele anti-îmbătrânire erau în mare parte teoretice sau proveneau din studii preclinice pe animale.
Totuşi, cercetătorii avertizează că, deşi lungimea telomerilor este un biomarker important al îmbătrânirii, nu este singurul şi nici cel mai concludent. Sunt necesare studii clinice de amploare, care să evalueze şi alţi markeri ai îmbătrânirii, pentru a confirma pe deplin beneficiile acestui medicament în încetinirea procesului de îmbătrânire.
13 octombrie - Oraşul meu acasă şi la birou (ediţia a IV-a)
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
