Bruxelles renaşte încet după cumplitele atentate din 22 martie, neliniştea şi tristeţea încă se regăsesc în sufletele belgienilor care au un singur răspuns atunci când sunt întrebaţi despre ziua care le-a schimbat viaţa: Bruxelles eşti tu, Bruxelles sunt eu, Bruxelles suntem noi! Străzile păstrează vie amintirea celor a căror viaţă a fost curmată într-un mod atât de brutal prin altare de lumânări care ard zi şi noapte, flori, steaguri, jucării de pluş şi mesaje de solidaritate.

Bruxelles-ul face paşi mărunţi către viaţa liniştită de dinaintea scenelor sângeroase din 22 martie, când o lume întreagă privea îngrozită cele mai grave acte de terorism din istoria Belgiei. Locuitorii oraşului poartă încă tristeţea în suflete, dar nu privesc viitorul cu teamă pentru că, spun ei, astfel ar însemna că terorismul şi-a atins scopul.

”Trebuie să fim puternici pentru a ne arăta umanitatea şi trebuie să facem tot posibilul ca lucrurile să reintre în normal, aşa cum erau înainte. Pacea şi dragostea sunt cele mai importante. Nu îmi este frică, nu are de ce să-mi fie frică, pentru că suntem puternici în interior şi aşa trebuie să rămânem. Cel mai important este să ne iubim şi să rămânem uniţi. Asta îi doare cel mai tare ( pe terorişti - n.r.)”, spune Younesse, un tânăr de origine marocană, întâlnit în Bruxelles.

Piaţa Bursei, transformată în loc de pelerinaj

Piaţa Bursei din Bruxelles a devenit, după atacurile teroriste, un adevărat memorial al victimelor atentatelor, un loc de pelerinaj unde şi astăzi atât locuitorii, cât şi turiştii lasă flori, scrisori, jucării de pluş şi aprind lumânări care noaptea luminează întreaga piaţă pentru sufletele celor 32 de persoane care au murit în urma celor trei explozii teroriste.

”Mă rog pentru sufletele lor, au murit într-un război care nu e al lor, au murit fără să ştie de ce (…) Şi cerul a plâns pentru ei în ziua aia. Nu-i urăsc pe terorişti, dar sper să se facă dreptate şi aşa ceva să nu mai vedem niciodată în Belgia, în Europa”, ne-a spus Mertens.

Covoarele de flori, steagurile ţărilor europene pe care stau scrise mesaje de condoleanţe, inimile desenate pe asfalt, micile altare de lumânări sunt toate o expresie a tristeţii şi solidarităţii. Chiar şi copiii le cer părinţilor să îi ducă la locul plin de culoare, dar încărcat de durere pentru a aprinde o lumânare.

O familie de germani a venit special împreună cu fetiţa şi băieţelul lor pentru a aprinde o lumânare şi pentru a se ruga pentru sufletele victimelor nevinovate din atentate. Tatăl le povesteşte cu voce răguşită celor doi copii despre explozii şi mai ales încearcă să le răspundă la şirul de întrebări care încep de fiecare dată cu "de ce?”.

”Suntem în trecere prin Bruxelles şi am decis să ne oprim aici pentru că băiatul meu m-a întrebat zilele trecute de ce au avut loc aceste atentate. Sincer a fost primul moment din viaţa mea în care nu am ştiut ce să îi răspund copilului meu”, spune bărbatul în timp ce ţine mâinile protector pe umerii celor doi copii.

Băieţelul are în mână un mic soldăţel pe care, înainte de a pleca, îl aşează cu grijă lângă una dintre candelele aprinse ca şi când ar fi vrut ca jucăria să protejeze de acum înainte Bruxelles-ul.

În urma celor patru germani, o tânără aprinde o candelă şi priveşte îngândurată grămada de flori aşezată pe trotuar.

”Nu răzbunarea e soluţia. Faptul că mergem înainte cu fruntea sus, iar în inima Europei viaţa îşi reia cursul normal îi descurajează pe terorişti. Pacea şi iubirea sunt răspunsurile. E păcat de morţii noştri şi am suferit, m-am dus atunci să dau o mână de ajutor la staţia de metrou Maelbeek. Acum cred că ura sigur nu e răspunsul”, a spus Fahimah, o tânără din Maroc stabilită în Bruxelles.

Bruxelles sunt eu, Bruxelles eşti tu, Bruxelles suntem noi!

Bulevardul Bourse din faţa vechii clădiri a Bursei este plin de desene şi mesaje realizate de cei care au vrut să îşi arate solidaritatea cu oamenii din Bruxelles. Un bărbat a adus o găleată de vopsea lavabilă albastră şi încearcă să deseneze o inimă mare în mijlocul căreia scrie într-o franceză combinată cu engleză "Toţi pentru dragoste”. Murdar pe mâini de vopsea, dar mulţumit de inima desenată stângaci pe caldarâm, bărbatul povesteşte că şi el a pierdut în atentate o persoană apropiată, însă nu vrea să spună mai multe.

La doar câţiva paşi, un bărbat în vârstă, cu ochii trişti, priveşte un grup de tineri opriţi pentru a depune o mică jerbă de flori. El scoate mai multe candele din buzunarele paltonului pe care le aşează sub forma unei inimi într-un colţ al trotuarului şi rămâne cu lacrimi în ochi.

Un tânăr care tocmai îşi deschisese o bere intră în vorbă cu acesta şi amândoi îşi povestesc cum în urmă cu peste două săptămâni şi-au pierdut oameni dragi în explozii.

”Eu vin zi de zi şi beau o bere cu prietenul meu bun, care acum mă priveşte din cer. Nu vreau să plâng, nu vreau să fiu trist. Ştiu că el ar fi făcut la fel pentru mine şi nu ar fi lăsat capul jos”, spune tânărul agitând berea în aer şi forţându-se să râdă.

Când îl întrebăm cum s-a schimbat Bruxelles-ul după atacurile teroriste, tânărul răspunde: "Bruxelles sunt eu, Bruxelles eşti tu, Bruxelles suntem noi! Dacă se schimbă oraşul, înseamnă că noi ne schimbăm. Nu trebuie să ne fie frică, deoarece asta ar însemna că ei (teroriştii - n.r.) au câştigat”.

Nu toţi belgienii sunt de aceeaşi părere însă. Pe scările clădirii Bursei din piaţa cu acelaşi nume l-am găsit pe Gautier, un tânăr de 24 de ani, stând într-un colţ singur tot cu o bere în mână. Ne-a spus că şi-a pierdut cea mai bună prietenă în atentatele teroriste şi nu poate trece peste asta. Este supărat pe autorităţile belgine pentru că "au permis să se întâmple aşa ceva”, este supărat pe oficialii europeni că au permis pătrunderea refugiaţilor în ţara sa, unde acum nu se mai simte în siguranţă şi îşi doreşte "răzbunare”.

”Nu cred în mesaje de solidaritate, nu aşa se dizolvă terorismul! Vreau moarte pentru moarte. Eu am rămas fără prietena mea pe care o ştiam de 16 ani, iar ei (teroriştii – n.r.) cu satisfacţia. Nu e egalitate. Nu mă simt în siguranţă nici eu, nici familia mea. Îmi e frică să cobor la metrou, la fiecare sunet mai puternic tresar. De ce? Cine răspunde pentru că ne-au murit cei dragi din cauză că mai marii Europei decid cum şi lângă cine să trăim (…) refugiaţi, terorişti ISIS”, spune tânărul revoltat.

Maelbeek, locul unor întrebări fără răspunsuri

La una dintre ieşirile din staţia de metrou Maelbeek, flori, jucării de pluş şi candele sunt aşezate într-o ordine ce pare perfectă lângă un gard metalic. O pancartă pe care scrie "de ce?” în limbile engleză, franceză şi germană este dovada că belgienii, poate cei mai toleranţi dintre europeni, încă încearcă să găsească răspunsul care să le explice de ce au avut loc aceste atentate sângeroase. În mormanul de flori, doi pantofi de balet stau cuminţi, înfăşuraţi într-o panglică în culorile steagului belgian. Unii dintre trecători se opresc să citească mesajele scrise pe pereţii din zonă, iar alţii se apleacă să aprindă una din candelele stinse de vânt sau doar să atingă pantofii de balet înconjuraţi de flori.

Imaginea cea mai tristă a Bruxelles-ului lovit de atacurile teroriste rămâne însă intrarea principală în staţia de metrou Maelbeek, care păstrează încă pe pereţi urmele fumului rezultat în urma exploziei. Intrarea este blocată cu un gard metalic şi a fost transformată într-un altar din flori, candele şi pancarte cu mesaje de solidaritate. O inimă mare din trandafiri albi, câteva jucării de pluş, un steag tricolor şi o grămadă de flori acoperă locul de pe trotuar unde în 22 martie medicii încercau să acorde primul ajutor celor răniţi în explozii.

Un tânăr priveşte o foaie de hârtie pe care este înfăţişată o scenă din celebrul joc "Pacman”, în care de această dată o inimă mănâncă personajul diabolic al jocului, scena fiind explicată prin mesajul: "Dragostea va fi întotdeauna mai puternică decât ura”.

”Dragostea ne face puternici şi cred cu adevărat că este mai puternică decât ura. Nu ştiu pe nimeni dintre cei răniţi sau morţi în atentate, dar mă simt ca şi când ar fi fost oricare dintre oamenii dragi din viaţa mea”, spune tânărul care povesteşte că lucrează într-o instituţie europeană din Bruxelles.

Staţii de metrou evitate de călători sau închise

Metroul bruxellez circulă zilnic aproape gol, în timp ce localnicii preferă, după atentatele teroriste, mijloacele de transport în comun de la suprafaţă sau bicicleta.

Stephen, un tânăr în vârstă de 30 de ani, din Bruxelles, tocmai îşi alege o bicicletă de la un centru public de închirieri şi spune că se teme să mai meargă cu metroul după atentatele din martie. El povesteşte că folosea în fiecare dimineaţă staţia Maelbeek şii că, spre norocul său, în acea zi a întârziat la lucru din cauza unei probleme de sănătate.

”În acea dimineaţă, am anunţat că voi întârzia la lucru când s-a dat alarma. Nu am ştiut dacă să mă bucur sau să plâng. A fost un sentiment straniu şi parcă m-am născut încă o dată. După explozii, mi-am făcut un abonament şi merg cu bicicleta câţiva kilometri în fiecare zi”, spune tânărul.

Deşi au trecut peste două săptămâni de la atacurile sângeroase din Bruxelles, mai multe staţii de metrou din zona unor instituţii europene sau din apropierea staţiei Maelbeek sunt încă închise.  

În staţia Trone doi militari tineri cu beretele trase pe ochi păzesc o intrare închisă cu un gard de sârmă ghimpată. Din când în când, oferă indicaţii despre staţiile deschise celor care se încumetă să aleagă metroul ca mijloc de transport în Bruxelles.

”Dacă doriţi să folosiţi metroul există o staţie deschisă în apropiere. Aici e închis. Să aveţi o zi frumoasă”, ne spune unul dintre militari şi ne cere să nu îi fotografiem.

Cei doi par obosiţi de armamentul greu pe care îl poartă şi din când zâmbesc, păstrându-şi totuşi imaginea sobră, când sunt opriţi de trecători ca să îi întrebe despre staţia închisă.

Şi celebra staţie de metrou Schuman de lângă sediul Comisiei Europene este închisă în aceste zile, iar în apropierea acesteia, pe trotuarul din faţa sediului Consiliului European, stau parcate cinci maşini de armată pe care sunt montate mitraliere acoperite cu huse ca să nu sperie trecătorii.

Zona, aglomerată până în 22 de martie de numărul mare de funcţionari europeni sau de turişti dornici să vadă de unde se conduce Uniunea Europeană, este acum aproape goală. Cei câţiva trecători traversează în grabă strada dintre sediul comisiei şi cel al consiliului aruncând priviri spre maşinile militare aranjate în linie pe trotuar.

În subteran, în staţiile Art-Loi sau De Brouckere, două dintre cele care sunt deschise şi care până acum erau foarte aglomerate, puţinii călători se grăbesc spre liniile de metrou sub supravegherea militarilor înarmaţi. Din când în când, poliţişti sau militarii opresc anumite persoane care par suspecte, le legitimează, le percheziţionează şi le verifică bagajele.

La un moment dat, pe unul dintre peroane liniştea este perturbată de un cântecel vesel. Un grup de copii de grădiniţă, de toate naţionalităţile, traversează peronul împreună cu educatoarele lor cântând. Femeile sunt costumate în piraţi, iar micuţii poartă veste reflectorizante cu multe numere mai mari decât măsurile lor. Observă că îi filmăm şi se opresc, ne fac cu mâna şi ne transmit peste liniile de metrou pupici încercând să ne arate parcă faptul că ei sunt dovada că Bruxelles-ul trăieşte şi viaţa merge mai departe.

Turişti mai puţini după atentate. Cei care vizitează Bruxelles-ul se plâng că militarii le dau fiori

Militari înarmaţi veghează în permanenţă străzile cochete şi încărcate de istorie ale oraşului care era până nu demult una din destinaţiile preferate din Europa, aceştia devenind o prezenţă obişnuită pentru locuitorii din Bruxelles care spun că alături de soldaţi se simt mult mai în siguranţă. Turiştii însă nu sunt familiarizaţi cu astfel de imagini şi spun că militarii le dau fiori.

”Este clar că sunt puşi să intimideze şi să descurajeze, dar mie îmi dau fiori şi când îi văd îmi aduc aminte de imaginile pe care le priveam îngrozită la televizor în acea zi”, povesteşte Linda, din Praga.

De altfel, soldaţii atrag toate privirile turiştilor care vor să-i fotografieze pentru că "nu în fiecare zi vezi aşa ceva pe străzi”, spun ei, însă aceştia nu ştiu şi nici nu există vreun avertisment în acest sens că militarii care patrulează pe străzi nu vor să fie fotografiaţi. Oricui face acest lucru i se ia aparatul foto sau telefonul, este verificat, iar dacă în fotografie li se văd chipurile militarii îi obligă să le şteargă. Aşa a păţit şi James. care ne-a povestit că a "îngheţat” când soldaţii au coborât din camion şi s-au îndreptat spre el cerându-i să rămână pe loc.

”Nu e deloc OK sentimentul. Mi-a îngheţat sângele în vene... Iniţial, nu am înţeles ce am făcut greşit, dar nu e simplu să ţi se ceară să rămâi pe loc şi un soldat înarmat până în dinţi să vină în viteză spre tine şi să îţi spună să-i arăţi pozele de pe telefon. Înfiorătoare experienţă”, a povestit James.

L-am întrebat de ce a venit totuşi în Bruxelles la doar două săptămâni de la tragedie şi ne-a spus că l-a împins curiozitate de a simţi atmosfera din locurile pe care le-a frecventat de nenumărate ori în Bruxelles, locuri care îi sunt foarte dragi.

Atentatele din 22 martie au făcut ca numărul turiştilor din capitala Belgiei să scadă foarte mult, lucru care este recunoscut de către autorităţi, dar poate fi observat la o simplă plimbare prin zonele turistice.

În Grand Place, celebra piaţă simbol a Bruxelles-ului, pot fi văzuţi doar câţiva turişti care fotografiază clădirile istorice, iar un grup de tineri stau direct pe jos în mijlocul pieţei. Locul împânzit înainte de turişti din toată lumea pare banal şi lipsit de strălucire, iar acest lucru se multiplică şi pe toate străduţele din zona istorică. Cafenelele şi terasele până nu demult pline de turişti gălăgioşi sunt acum aproape goale, iar reprezentanţii acestora se plâng că le-au scăzut mult încasările.

Chiar şi simbolul Bruxelles-ului, micuţul "Manneken Pis”, este lipsit de bliţurile aparatelor de fotografiat ale turiştilor şi nu mai există obişnuitele cozi în faţa celbrei statui.

Măsuri sporite de securitate pe Aeroportul Zaventem din Bruxelles

Aeroportul Zaventem, redeschis recent, a devenit o adevărată "fortăreaţă” după cum spun unii dintre călători în momentul în care ajung pe cel mai mare aeroport din Bruxelles şi unul dintre cele mai importante din Europa.

Accesul în interiorul aeroportului este permis doar autocarelor, taxiurilor sau microbuzelor de transfer, însă doar după un prim control al militarilor care păzesc obiectivul.

Chiar dacă singurele urme vizibile ale atentatelor sunt doar câteva geamuri sparte, la fiecare pas se simte tensiunea călătorilor, dar şi a forţelor de ordine atente să nu le scape vreun posibil suspect.

Numeroşi militari înarmaţi, poliţişti cu câini sau angajaţi de securitate ai aeroportului verifică minuţios documentele şi bagajele pasagerilor, în interior accesul fiind permis doar celor care prezintă biletul de avion.

În apropierea terminalului în care s-au produs atentatele din 22 martie, autorităţile aeroportului au amenajat în corturi un nou terminal în care călătorii sunt verificaţi de două ori. Şi zonele de check-in sunt amenajate temporar tot în aceste corturi care se întind până la intrarea în terminalul pentru porţile de îmbarcare, unde are loc ultimul control al pasagerilor.

”Ne este teamă, dar nu avem ce face. Trebuie să călătorim şi acest aeroport este cea mai bună variantă. Acum a devenit ca o fortăreaţă”, spune unul dintre călători.

O femeie călătoreşte cu fetiţa ei şi spune că nu se teme de noi atentate datorită prezenţei militarilor şi măsurilor de securitate stricte luate de către autorităţi.

”Nu îmi este teamă, pentru că măsurile de securitate sunt foarte bune acum. E totuşi trist când treci pe lângă locul unde ştii că oameni au murit şi mulţi alţii au fost răniţi”, a mai spus femeia.

De marţi, şi compania Tarom a reluat zborurile de pe Aeroportul Zaventem, iar primii pasageri au trecut odată cu noi prin filtrele de securitate. Deşi nu par suspecţi, aproape fiecare patru din zece călători sunt verificaţi minuţios de către agenţii de pază şi li se deschid bagajele pentru verificări ample.

În 22 martie, Bruxelles-ul a fost lovit de două atentate sângeroase, una dintre explozii producându-se în Aeroportul Zaventem, iar a doua deflagraţie în staţia de metrou Maelbeek, află în apropierea Parlamentului European. În cele două atentate şi-au pierdut viaţa 32 de persoane, iar peste 300 au fost rănite, dintre care câteva zeci sunt încă spitalizate.

La peste două săptămâni de la cel mai sângeros atentat din Belgia, analiştii europeni consideră că acesta reprezintă o palmă dată Uniunii Europene, care în ultimii ani a promovat o politică tolerantă în cazul cererilor de azil, iar Bruxelles-ul era recunoscut ca fiind cel mai tolerant oraş european.

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.