Ministrul Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse, Natalia Intotero, afirmă, marţi, că violenţa şi hărţuirea la locul de muncă sunt tot mai prezente la locul de muncă, chiar dacă acest lucru este sau nu recunoscut. De aceea, afirmă ministrul, trebuie ratificată cât mai repede Convenţia 190 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind eliminarea violenţei şi hărţuirii în lumea muncii.
Natalia Intotero, afirmă, marţi că violenţa şi hărţuirea la locul de muncă sunt din ce în ce mai prezente la locul de muncă, ”chiar dacă recunoaştem sau nu”.
”Din acest motiv, ratificarea Convenţiei 190 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind eliminarea violenţei şi hărţuirii în lumea muncii, adoptată la Geneva în iunie 2019, devine mai mult decât necesară, lucru care sigur se va întâmpla până la finalul acestui an”, a mai transmis ministrul Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse.
Intotero anunţă că a participat, marţi, la o primă dezbatere organizată de consilierul de stat Victoria Stoiciu privind problematica deosebit de complexă a acestei convenţii.
”O discuţie extrem de utilă de unde s-au desprins câteva idei foarte importante, care privesc inclusiv modificări ale legislaţiei naţionale. Implicarea Ministerului Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse va fi foarte activă pe acest subiect, alături de colegii de la Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, pentru că trebuie să avem o legislaţie care să garanteze dreptul la egalitate şi nediscriminare în muncă şi în viaţa profesională pentru toţi, iar violenţa la locul de muncă, indiferent de forma pe care o îmbracă, nu trebuie acceptată”, a mai transmis ministrul.
Conţinutul Convenţiei OIM (nr. 190) privind violenţa şi hărţuirea recunoaşte dreptul fiecărei persoane la un spaţiu al muncii fără violenţă şi hărţuire; recunoaşte că violenţa şi hărţuirea în lumea muncii pot constitui o încălcare a drepturilor omului sau un abuz, iar violenţa şi hărţuirea reprezintă o ameninţare la egalitate de şanse, inacceptabilă şi incompatibilă cu munca decentă;
De asemenea, recunoaşte faptul că violenţa şi hărţuirea în lumea muncii afectează sănătatea psihologică, fizică şi mentală a unei persoane, demnitatea şi mediul familial şi social ale acesteia şi pot împiedica persoanele, în special femeile, să aibă acces, să rămână şi să avanseze pe piaţa muncii.
De asemenea, Convenţia:
- stabileşte o singură definiţie pentru „violenţă şi hărţuire”, care acoperă o serie de comportamente şi practici inacceptabile sau ameninţările legate de manifestarea acestora, indiferent dacă este vorba de o singură ocurenţă sau de un eveniment repetat, care are drept scop, sau ar putea conduce la un prejudiciu fizic, psihic, sexual sau economic
- defineşte violenţa şi hărţuirea pe criterii de gen
- stabileşte, fără a aduce atingere definiţiei unice a „violenţei şi a hărţuirii”, că violenţa şi hărţuirea pot fi definite ca un concept unic sau drept concepte separate în actele cu putere de lege şi normele administrative naţionale
Convenţia:
- protejează lucrătorii şi alte persoane din domeniul muncii, inclusiv angajaţii, astfel cum sunt definiţi de legislaţia şi practicile naţionale, precum şi persoanele care lucrează independent de statutul lor contractual, persoanele în curs de formare, inclusiv stagiarii şi ucenicii, lucrătorii al căror contract de muncă a fost reziliat, voluntarii, persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă şi solicitanţii de locuri de muncă, precum şi persoanele care exercită autoritatea, atribuţiile sau responsabilităţile unui angajator;
- se aplică violenţei şi hărţuirii în „spaţiul muncii”, care nu se limitează doar la locul de muncă, ci include şi facilităţile şi comunicaţiile legate de muncă, activităţile de călătorie şi sociale, precum şi cazarea şi naveta către şi de la locul de muncă puse la dispoziţie de către angajator;
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
