Oraşul Iaşi a gazduit, pe 23 si 24 aprilie 2026, prima ediţie a TILIA – Summitul Oraşelor din România, un eveniment organizat de Fundaţia IULIUS în parteneriat cu Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD). Aproximativ 400 de participanţi - primari, arhitecţi, urbanişti, reprezentanţi ai instituţiilor financiare internaţionale şi ai mediului de business - s-au adunat la Palatul Culturii pentru două zile de dezbateri.
Concluzia evenimentului ar putea fi următoarea: România ştie ce oraşe vrea, dar nu ştie încă exact cum să le construiască. Summitul a fost ca o diagnoză aplicată a urbanismului românesc, cu experţi internaţionali care au spus adevăruri incomode şi cu primari care au recunoscut, uneori surprinzător de deschis, limitele propriilor administraţii.
Invitatul care a marcat cel mai puternic prima zi a fost Charles Montgomery, autorul cărţii „Oraşul Fericit” şi unul dintre cei 100 cei mai influenţi urbanişti din lume. Prezentarea sa, „Ştiinţa oraşelor fericite şi bunăstarea oamenilor”, a pus pe masă o idee simplă, dar cu implicaţii profunde: fericirea urbană nu ţine de infrastructură sau de prosperitate economică, ci de calitatea relaţiilor dintre oameni.
„Conexiunea socială, cu familia, cu vecinii, cu comunitatea, este ingredientul esenţial al unui oraş sănătos. Atunci când proiectăm spaţii care aduc oamenii împreună, creşte încrederea socială, iar odată cu ea cresc siguranţă, echitatea şi calitatea vieţii”, a spus Charles Montgomery. Exemplele invocate, Vancouver, New York, Paris, nu sunt simple poveşti de succes. Sunt dovezi că deciziile de design urban au consecinţe măsurabile asupra stării de bine a locuitorilor. Times Square redesenat că spaţiu pietonal, şcolile din Paris eliberate de maşini, cartierele construite în jurul unor spaţii comune: toate demonstrează că urbanismul nu e o chestiune estetică, ci una de sănătate publică.
Mesajul implicit pentru România a fost clar: dacă oraşele noastre sunt construite în jurul maşinii, nu al omului, plătim un cost social pe care nu îl contabilizam nicăieri, dar îl simţim zilnic.
Echipa Foster + Partners, responsabilă pentru Apple Park, sediul Parlamentului Germaniei sau Aeroportul din Kuweit, a susţinut un masterclass care a depăşit graniţa tehnicului şi a intrat în filozofia spaţiului urban. Ştefan Behling, Senior Executive Partner, a articulat o critică directă a modelului predominant de dezvoltare: clădirile de birouri care funcţionează că „submarine” - izolate, rupte de stradă şi de comunitate - reprezintă o negare a nevoilor umane fundamentale. Natura trebuie readusă în oraşe, iar spaţiul public trebuie să devină o experienţă, nu un coridor.
Maximilian Zielinski, Senior Partner, a prezentat viziunea Foster + Partners pentru remodelarea Palas Iaşi. Cea mai spectaculoasă intervenţie anunţată: deschiderea faţadei Palas printr-o piaţetă interioară şi exterioară conectată la Palatul Culturii — transformând un spaţiu comercial într-un nod civic.
Behling a admis că randarile şi generarea de opţiuni se fac deja cu ajutorul inteligenţei artificiale, dar a subliniat limitele sale esenţiale: AI nu poate încă distinge între 500 de variante şi să o aleagă pe cea optimă. Susanne Danz a relativizat anxietatea profesiei comparând tranziţia la AI cu trecerea de la desen manual la computer, acum 25 de ani. Maximilian Zielinski a văzut oportunitatea: AI eliberează timp pentru complexitate şi creativitate.
Dacă prima zi a summitului a aparţinut urbanismului teoretic, cea de-a doua a coborât în realitatea administrativă şi financiară. Întrebarea centrală nu a mai fost „ce fel de oraşe vrem?”, ci „cum le construim concret, cu ce bani şi cu ce structuri instituţionale?”.
Ciprian Ciucu, Primarul General al Capitalei, a fost probabil cel mai direct vorbitor al întregului summit. Intervenţia să a combinat viziunea - un oraş „sufragerie”, european, pietonal - cu o radiografie brutală a obstacolelor:
- Fragmentarea administrativă: şapte primari cu viziuni diferite fac imposibilă o strategie coerentă. „Dacă împărţim bugetul între politici diferite, rezultatul este un oraş schizoid” — o sintagmă care s-a regăsit apoi în mai multe discuţii.
- Clădirile cu risc seismic: circa 4.000 de clădiri pentru care statul nu va avea niciodată bani suficienţi şi pentru care singura soluţie realistă sunt parteneriatele public-private.
- Aparatul administrativ: „un monstru” care trebuie reformat şi dotat cu capacitate reală de a gestiona proiecte mari.
Ciucu a dat exemplele Clujului şi Oradei că modele de consecvenţă pe termen lung — două oraşe cu politici diferite, ambele coerente în timp. Mesajul implicit: nu există un singur model corect, dar există o condiţie necesară — consecvenţă pe cicluri de cel puţin 10 ani.
Şeful Cancelariei Primului Ministru, Mihai Jurca, a spus că bugetul României este supracontractat, alocările pentru infrastructură sunt angajate până în 2040, iar alternativa reală pentru orice investiţie majoră sunt parteneriatele public-private.
„Reflexul public este de a fugi de responsabilitate. Atunci când există un PPP, administraţia locală trebuie să aibă un cadru legal pentru a nu mai fugi de răspundere”, a declarat Mihai Jurcă.
Marius Perşenea, Chief Operating Officer al IULIUS Grup, a vorbit despre evoluţia unui mod de a gândi regenerarea urbană. Timp de aproape 30 de ani, IULIUS a construit „în mod separat” faţă de administraţie. Astăzi, compania a ajuns la convingerea că modelul acesta nu mai e suficient.
„Proiectele de regenerare urbană trebuie să fie integrate total în infrastructură gândită de administraţie, pentru relevanţă pe termen lung”, a declarat Perşenea, COO IULIUS.
Exemplele IULIUS în Iaşi (Palas) şi Cluj (proiectul RIVUS pe platforma Carbochim) au fost invocate de mai mulţi participanţi - inclusiv de Mihai Jurca - ca dovadă că PPP-ul funcţionează în România atunci când există voinţă şi structuri adecvate.
Unul dintre cele mai dinamice paneluri ale summitului a fost cel al primarilor - reprezentanţi din Bacău, Braşov, Bucureşti, Buzău, Constanţa, Iaşi, Piatra Neamţ, Suceava şi Botoşani. Concluzia comună, formulată explicit de mai mulţi edili a fost că ”Oraşele româneşti nu se dezvoltă după strategie, ci după oportunităţi de finanţare”.
Apa Nova Bucureşti este un PPP între Veolia Romania şi Primăria Municipiului Bucureşti, unul dintre cele mai longevive şi de succes parteneriate public-private din sectorul utilităţilor publice din Europa. Semnat în 2000, acest proiect de concesiune a transformat radical infrastructura de apă şi canalizare a Capitalei, prin investiţii de peste 795 milioane de euro în modernizarea reţelelor, extinderea serviciilor şi implementarea celor mai înalte standarde europene de calitate. Rezultate concrete: creşterea randamentului reţelei de apă de la 50% în anul 2000, la aproximativ 80% în prezent - în linie cu cel din alte capitale europene; extinderea acoperirii serviciilor la peste 2,1 milioane de locuitori; modernizarea staţiilor de tratare şi transformarea staţiei de epurare a apelor uzate de la Glina în cel mai mare producător de energie verde din zona metropolitană a Capitalei.
Medikatv.ro
