În industria auto de lux, se vinde mai mult decât o maşină. Se vinde prestigiu, se vinde încredere, se vinde promisiunea că un produs premium oferă nu doar performanţă, ci şi siguranţa că, atunci când apare o problemă, aceasta va fi rezolvată la standardul brandului.
Tocmai de aceea, cazul în care reclamanta BGS MOTORS SERVICE SRL a chemat în judecată părţile implicate în circuitul oficial de comercializare şi service al mărcii Bentley în România, în legătură cu un Bentley New Continental GT V8 achiziţionat cu 217.000 de euro prin intermediul Plus Autotrade SRL, ridică o întrebare juridică şi comercială majoră: ce se întâmplă atunci când un autoturism de lux ajunge să parcurgă un traseu absurd de reparaţii, înlocuiri succesive de motor şi intervenţii în interiorul unui al treilea motor, fără ca producătorul să accepte înlocuirea maşinii?
Gravitatea cazului este amplificată şi de faptul că intervenţiile nu au avut loc în afara reţelei, ci chiar în cadrul reprezentanţei oficiale Bentley din România, adică în canalul autorizat de marcă pentru vânzare, service şi remedieri conforme standardelor producătorului.
Faptele expuse în dosar sunt greu de conciliat cu imaginea publică a unui brand care îşi construieşte identitatea în jurul ideii de excelenţă tehnică. Mai mult, prima defecţiune majoră a survenit când autoturismul avea doar aproximativ 17.000 km, iar ulterior acesta a rămas indisponibil în service pentru o perioadă de aproximativ un an, fără ca intervenţiile succesive să conducă la o soluţie reală şi definitivă.
În prima etapă, când autoturismul avea doar 17.000 km, motorul original al autoturismului a prezentat defecţiuni majore, iar soluţia adoptată a fost înlocuirea completă a acestuia. Pentru un autoturism premium, o asemenea măsură depăşeşte sfera unei simple operaţiuni de service şi indică deja existenţa unei probleme tehnice grave.
În a doua etapă, după montarea unui motor nou, autoturismul a fost predat, însă această a doua soluţie a eşuat aproape imediat. După numai 20 de kilometri parcurşi de la predare, şi acest al doilea motor a cedat complet. Cu alte cuvinte, nici motorul nou montat în locul celui iniţial nu a asigurat funcţionarea normală a autoturismului, ci s-a defectat la foarte scurt timp după repunerea în circulaţie.
În a treia etapă, ca urmare a cedării celui de-al doilea motor, a fost montat un al treilea motor. Nici această măsură nu a remediat însă situaţia, întrucât şi al treilea motor s-a defectat înainte de predarea autoturismului către reclamantă, chiar în cursul testelor realizate de service. În locul unei substituiri a autoturismului, s-a procedat la intervenţii tehnice inclusiv asupra acestui al treilea motor, prin desfacerea şi repararea sa internă, inclusiv la nivelul unor componente esenţiale. În aceste condiţii, reclamanta s-a văzut pusă în situaţia de a primi un autoturism de top echipat cu un motor care, deşi era al treilea montat succesiv, se defectase deja anterior predării şi fusese ulterior reparat.
Privită în ansamblu, situaţia nu mai descrie o simplă succesiune de reparaţii, ci traseul unui autoturism premium care a trecut prin trei etape distincte de motor: motorul original înlocuit, al doilea motor nou cedat după aproximativ 20 km de la predare şi al treilea motor ajuns la rândul său în zona reparaţiilor interne. Pentru reclamantă, aceasta nu mai este problema unui incident tehnic izolat, ci expresia clară a unui bun profund afectat, devalorizat şi incompatibil cu standardul de exclusivitate pentru care a fost achitat preţul premium.
Din perspectivă juridică, cazul este important pentru că scoate în evidenţă diferenţa esenţială dintre garanţia comercială oferită de producător şi garanţia legală contra viciilor ascunse, reglementată de art. 1707 Cod civil. Producătorul şi reţeaua de service operează, de regulă, în logica garanţiei de bună funcţionare: repară, înlocuiesc o piesă, testează, propun remedii succesive. Dar Codul civil operează cu o logică diferită. Dacă bunul este afectat de un viciu ascuns, grav, existent la momentul predării sau avându-şi cauza în acel moment, cumpărătorul nu este ţinut să accepte la nesfârşit o succesiune de reparaţii. El poate cere inclusiv înlocuirea bunului cu unul similar, lipsit de vicii, ori reducerea corespunzătoare a preţului.
Iar în acest dosar exact aceasta este ideea centrală: într-o piaţă normală, poate că o intervenţie repetată asupra motorului ar fi tratată ca o neplăcere tehnică serioasă. În piaţa bunurilor de lux, însă, problema este mai profundă. Când motorul, componenta esenţială a maşinii, este schimbat de două ori, iar pentru cel de-al treilea se ajunge la desfacere şi reparaţie internă, nu mai vorbim doar despre remedierea unui incident. Vorbim despre devalorizare, pierderea încrederii în produs şi compromiterea standardului de exclusivitate pentru care a fost plătit preţul premium.
Un alt element de forţă în plan juridic este chiar conduita producătorului. Din corespondenţa depusă în dosar rezultă că Bentley Motors UK a oferit un pachet de service de 8.000 de euro şi o reducere de 20.000 de euro pentru achiziţia unui alt autoturism Bentley. O asemenea ofertă poate avea aparenţa unei compensaţii, dar în realitate nu rezolva problema esenţială. Reclamanta rămânea cu un autoturism serios devalorizat, era pusă în situaţia de a se ocupa ea însăşi de valorificarea sau vânzarea acestuia şi, în plus, era împinsă să cumpere o altă maşină de la acelaşi producător pentru a beneficia de reducere. Aşadar, nu vorbim despre o remediere efectivă a prejudiciului, ci despre o propunere comercială care muta costul, riscul şi inconvenientul tot în sarcina reclamantei.
Nu s-a ajuns la un consens. Deşi au existat discuţii, întâlniri, oferte şi propuneri, cumpărătorul nu a acceptat ideea că un asemenea litigiu poate fi stins printr-un discount la achiziţia unei alte maşini sau prin continuarea intervenţiilor asupra motorului. Şi este uşor de înţeles de ce. Cine cumpără un Bentley nu cumpără o promisiune de reparaţii succesive. Cumpără un produs despre care i se spune că reprezintă vârful rafinamentului tehnic.
În plus, dosarul arată şi un alt contrast important: pe de o parte, valorile promovate public de brand: performanţă, precizie, dezvoltare inginerească minuţioasă, experienţă fără egal; pe de altă parte, o realitate în care autoturismul rămâne indisponibil, cu defecţiuni persistente la nivelul motorului, după două înlocuiri succesive şi după alegerea de a repara intern ceea ce ar fi trebuit să fie, teoretic, un motor nou. Tocmai acest contrast transformă cazul într-unul cu relevanţă dincolo de litigiul concret. El vorbeşte despre limitele garanţiei comerciale şi despre momentul în care cumpărătorul este îndreptăţit să spună: nu mai discutăm despre service, ci despre un bun neconform şi despre răspundere legală.
Iar din punct de vedere juridic, concluzia este puternică. Garanţia producătorului nu poate înlocui garanţia legală. Prima încearcă să repare. A doua protejează cumpărătorul atunci când bunul însuşi se dovedeşte afectat de vicii grave. Într-un asemenea caz, mai ales când vorbim despre un produs de lux, legea nu obligă clientul să accepte la infinit soluţii tehnice improvizate, motoare schimbate în lanţ sau ansambluri desfăcute şi refăcute. Legea îi recunoaşte dreptul de a cere un bun lipsit de vicii şi de a invoca devalorizarea severă a bunului deja livrat.
În final, acesta nu este doar cazul unui Bentley. Este cazul unei promisiuni comerciale care se loveşte de exigenţele dreptului. Şi este, totodată, o lecţie simplă pentru toată piaţa premium: când vinzi exclusivitate, nu poţi răspunde la un eşec tehnic major printr-un discount şi prin repararea unui al treilea motor. Pentru că, din acel moment, problema nu mai este doar mecanică. Devine juridică.
Articol redactat de SCA Dima Andrei & Asociaţii,
prin avocat Andrei Dima.
Medikatv.ro
