Fostul ministru al Justiţiei Tudorel Toader enumeră greşelile PSD pe justiţie, pe primul loc fiind OUG 13 urmată de legea recursului compensatoriu, şi prezintă motivele revocării sale, printre care refuzul de promovare a OUG privind amnistia şi graţierea, refuzul de avizare favorabilă a proiectului de act normativ privind înfiinţarea Fondului Suveran şi „refuzul ” de avizare a unor proiecte de acte normative, mai înainte ca acestea să fi ajuns la MJ.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Într-o postare intitulată ”Dintre greşelile PSD referitoare la Justiţie!”, Tudorel Toader enumeră, pe primul loc, ”emiterea OUG nr.13 din ianuarie 2017, cu toate consecinţele acesteia”.

Urmează, în ordine, adoptarea Legii privind recursul compensatoriu.

”Legea a fost iniţiată în 2016, în procedura parlamentară MJ a emis aviz negativ, iar în controlul de constituţionalitate a susţinut neconstituţionalitatea acesteia”, susţine fostul ministru.

De asemenea, el mai înscrie în lista greşelilor: refuzul de modificare a Codului penal şi a Codului de procedură penală, în acord cu deciziile de neconstituţionalitate pronunţate în controlul a posteriori, precum şi pentru transpunerea Directivei privind confiscarea extinsă, respectiv, a Directivei privind consolidarea prezumţiei de nevinovăţie; înfiinţarea Comisiei speciale comune a Camerei deputaţilor şi Senatului pentru sistematizarea, unificarea şi asigurarea stabilităţii legislative în domeniul justiţiei.

”Comisia specială s-a interpus între Guvern şi Parlament denaturând procesul legislativ, sens în care oferim doar trei exemple”, argumentează el.

El relatează că, în iulie 2017, Guvernul a aprobat proiectul de lege, iniţiat de către MJ, pentru modificare Codului penal, în acord cu deciziile CCR, precum şi pentru transpunerea Directivei privind confiscarea extinsă. Proiectul de lege a fost preluat de către Comisia specială, pe care l-a modificat în mod substanţial, adăugând numeroase soluţii legislative declarate neconstituţionale.

”Pe cale de consecinţă, deşi au trecut doi ani, Codul penal nu a fost încă modificat în acord cu deciziile CCR, iar Directiva privind confiscarea extinsă nu a fost încă transpusă în legislaţia naţională”, spune fostul ministru.

 În noiembrie 2017, Guvernul a aprobat proiectul de lege, iniţiat de către MJ, pentru modificare Codului de procedură penală, în acord cu deciziile CCR, precum şi pentru transpunerea Directivei privind consolidarea prezumţiei de nevinovăţie, iniţiativă legislativă care a fost transmisă Parlamentului pentru legiferare. Proiectul de lege a fost preluat de către Comisia specială, pe care l-a modificat în mod substanţial, adăugând numeroase soluţii legislative declarate neconstituţionale. Pe cale de consecinţă, deşi au trecut aproape doi ani, Codul de procedură penală nu a fost încă modificat în acord cu deciziile CCR, iar Directiva privind consolidarea prezumţiei de nevinovăţie nu a fost transpusă în legislaţia naţională. 

”Pe data de 25 octombrie 2018, Comisia specială şi-a însuşit proiectul de lege pentru modificarea legilor justiţiei, aflat în lucru la MJ. Respectivul proiect a fost transformat în trei proiecte de lege, apărând ca fiind elaborate la iniţiativa unui număr de 11 parlamentari, a schimbat conţinutul proiectului iniţial, le-a adoptat în procedură „accelerată”, fapt ce a generat multiplele controverse. Cu titlu exemplificativ, iniţiativa înfiinţării Secţiei speciale de investigare a infracţiunilor din justiţiei, a aparţinut Comisiei speciale”, scrie Toader.

O altă greşeală a PSD, în opinia sa, sunt ”insistenţele formulate pentru promovarea OUG referitoare la amnistie şi graţiere, în detrimentul proiectului de lege având acelaşi obiect de reglementare, proiect înaintat către parlament în ianuarie 2017”.

”Trecând dincolo de competenţe şi normele de tehnică legislativă, se dorea un act de clemenţă cu puţine excepţii şi fără limite de pedeapsă !”, explică el.

Tudorel Toader mai invocă şi insistenţele formulate pentru promovarea OUG referitoare la modificarea Codului penal şi a Codului de procedură penală, în acord cu unele dintre soluţiile cuprinse în proiectele de lege pentru modificarea respectivelor Coduri, proiecte elaborate în „alte centre de reflecţie”.

”Motivele „neavizării”/în mod corect neînsuşirii/ celor două proiecte de OUG”:  - lipsa urgenţei adoptării unei OUG, în sensul prevederilor din Constituţie şi a jurisprudenţei CCR. Necesitatea îndeplinirii programului de guvernare nu poate fi invocată drept urgenţă pentru adoptarea unei OUG; u constituite urgenţă nici voinţa adoptării unor soluţii legislative mai favorabile, precum: reducerea termenelor de prescripţie a răspunderii penale; reducerea fracţiilor de executare a pedepselor, pentru a se putea solicita liberarea condiţionată; dezincriminarea sau modificarea unor infracţiuni etc.; - falsitatea motivelor invocate – încercarea de a se crea o percepţie eronată. Legiuitorul sau Guvernul, după caz, trebuie ca în termen de 45 de zile să modifice legea, în acord cu deciziile de neconstituţionalitate, doar atunci când respectiva decizie se pronunţă cu privire la o lege în vigoare, în controlul a posteriori. Atunci când decizia se pronunţă cu privire la un proiect de lege, în controlul a priori, nu există obligaţia pozitivă ca în termen de 45 de zile sa fie modificată lege, în sensul transpunerii soluţiilor legislative declarate ca fiind constituţionale. În această ipoteză, legiuitorul poate să renunţe la finalizare respectivului proiect de lege, însă, în ipoteza continuării legiferării, trebuie să ţină cont de respectivele decizii şi de considerentele acestora; - lipsa voinţei de modificare a Codului penal şi a Codului de procedură penală, în acord cu obligaţiile izvorâte de numeroasele decizii de neconstituţionalitate pronunţate în ultimii ani, în sensul celor două proiecte de lege din iulie, respectiv noiembrie 2017, proiecte iniţiate de către MJ; - potrivit jurisprudenţei CCR, Guvernul nu poate adopta o OUG, substituindu-se legiuitorului, prin preluarea unui proiect aflat în dezbateri parlamentare/ facem referire, cu titlu exemplificativ, la decizia de neconstituţionalitate a OUG prin care era preluat, în formă modificată, proiectul Legii educaţiei naţionale ! Nu am crezut şi nu cred în afirmaţiile potrivit cărora, solicitându-se modificare Cp şi a Cpp prin OUG, în locul procedurii parlamentare normale, s-a încercat evitarea testării majorităţii parlamentare, evitarea controlului de constituţionalitate, sau a unui eventual transfer de responsabilitate !Ţ, precizează Toader.


Dintre motivele revocării sale de la MJ, Toader invocă: refuzul de promovare a OUG privind amnistia şi graţierea; refuzul de promovare a OUG pentru modificarea Codului penal şi a Codului de procedură penală, în condiţiile descrise; refuzul de avizare favorabilă a proiectului de act normativ privind înfiinţarea Fondului Suveran; „refuzul ” de avizare a unor proiecte de acte normative, mai înainte ca acestea să fi ajuns la MJ.

viewscnt

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.