Trei judecători ai Curţii Constituţionale a României (CCR) - Livia Stanciu, Daniel Marius Morar şi Mircea Ştefan Mirea - s-au declarat împotriva deciziei majoritare, redactând în documentul publicat de instituţie joi seară opinii separate. Ei spun că prin obligarea preşedintelui de a emite decretul de revocare din funcţie a şefei DNA, Laura Codruţa Kovesi, CCR a depăşit cadrul specific de soluţionare a unui conflict juridic de natură constituţională, pentru că procedura de revocare s-a finalizat în momentul în care şeful statului a refuzat propunerea ministrului Justiţiei. De asemenea, spun magistraţii, Curtea Constituţională nu se poate substitui preşedintelui, în condiţiile în care, potrivit legii, în competenţă sa intră verificarea legalităţii şi oportunităţii solicitării de revocare a procurorului-şef al DNA. Totodată, judecătorii constituţionali Marian Enache şi Simona-Maya Teodoroiu au formulat opinie concurentă.
Pe lângă motivarea deciziei, documentul publicat pe site-ul Curţii Constituţionale mai conţine o opinie concurentă a judecătorilor constituţionali Marian Enache şi Simona-Maya Teodoroiu, precum şi opinii separate semnate de Livia Stanciu, Daniel Morar şi Mircea Minea.
"Apreciem că solicitarea autorului sesizării (...) este inadmisibilă, fiind fără echivoc faptul că instanţa constituţională - în raport cu respectarea propriului statut jurisdicţional - nu poate impune obligarea Preşedintelui României la emiterea, într-un anume mod şi cu un anumit conţinut stabilit de ea, a acestui act administrativ. Aceasta deoarece Curtea Constituţională s-ar substitui atribuţiilor unei instanţe de contencios administrativ, mai exact ar acţiona în fapt ca o instanţă de contencios administrativ care, potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004 are competenţa de a constata refuzul nejustificat şi de a obliga la emiterea actului administrativ”, arată judecătorea Livia Stanciu.
Ea spune că prin impunerea preşedintelui de a lua o anumită decizie s-ar schimba statutul Curţii Constituţionale din arbitru între puterile statului în parte componenta a uneia dintre acestea. De asemenea, explică ei, această decizie dată de CCR a depăşit cadrul specific de soluţionare a unui conflict juridic de natură constituţională, întrucât procedura de revocare s-a finalizat în momentul în care şeful statului a refuzat propunerea ministrului Justiţiei.
ŢInstanţa de contencios constituţional nu îl putea obliga pe Preşedintele României să emită un decret de revocare din funcţie a procurorului-şef al DNA, într-o procedură deja finalizată, în care preşedintele şi-a exercitat competenţele, în conformitate cu dispoziţiile legale. (...) Curtea Constituţională nu se poate substitui preşedintelui României, în a cărui competenţă intră verificarea legalităţii şi oportunităţii solicitării de revocare a Procurorului-şef DNA”, subliniază Stanciu.
Ea explică faptul că preşedintele încheie procedura de revocare a şefei DNA prin adoptarea unui act administrativ, printr-un decret de revocare dacă dă curs propunerii ministrului, ori prin refuzul de a emite un decret de revocare.
"Ca atare, preşedintele României emite un decret, ca act administrativ, numai în situaţia în care dă curs propunerii Ministrului Justiţiei, în sensul revocării din funcţia de conducere a persoanei pentru care ministrul a solicitat revocarea. La o primă interpretare a textului constituţional s-ar putea desprinde concluzia că toate atribuţiile Preşedintelui se concretizează prin emiterea unor decrete, care se publică în Monitorul Oficial. Deşi legiuitorul constituant s-a exprimat generic, nu toate atribuţiile preşedintelui, ci doar anumite atribuţii ale acestuia, sunt exercitate prin emiterea de decrete”, spune Livia Stanciu.
Astfel, că atribuţiile şefului statului pot fi exercitate prin acte juridice (decrete), fie prin mesaje, apeluri sau alte lucruri ale căror forme le decide preşedintele, "care are deplină libertate în a hotărî sub ce formă să-şi concretizeze o anumită atribuţie”.
"În opinia noastră, nu există niciun temei pentru care a fost eliminat dreptul de apreciere şi de examinare al Preşedintelui statului în procedura de revocare a procurorilor din funcţiile de conducere de la nivelul parchetelor de rang înalt şi de a fi astfel obligat să accepte orice propunere de revocare formulată de Ministrul Justiţiei. Este de fapt o golire de conţinut a atribuţiilor Preşedintelui statului, sub acest aspect. Dreptul Preşedintelui statului de a refuza motivat propunerea venită din partea Ministrului Justiţiei reprezintă o garanţie suplimentară că se păstrează independenţa procurorilor. De altfel, toate procedurile de numire şi revocare în/din funcţiile de judecător sau procuror, precum şi în/din funcţiile de conducere de la instanţa supremă şi de la PICCJ, DNA şi DIICOT au reprezentat fundamentul pentru realizarea unei justiţii reale în România, mulţumită unui mecanism tripartit care a dovedit că oferă contraponderi: Preşedintele României (demnitarul ales direct de către cetăţeni cu cea mai mare legitimitate democratică, populară), Ministrul Justiţiei (reprezentant al Guvernului) şi CSM (garantul independenţei justiţiei alcătuit din reprezentanţii magistraţilor), şi care au reprezentat, totodată, fundamentul accederii României la Uniunea Europeană”, mai spune Livia Stanciu.
În plus, spun ea, preşedintele nu şi-a arogat o competenţă constituţională a ministrului Justiţiei şi nici nu l-a împiedicat pe acesta să-şi exercite competenţa de a începe procedura de revocare, astfel că nu se poate vorbi despre un blocaj instituţional ca urmare a refuzului preşedintelui statului de a o revoca din funcţie pe Laura Codruţa Kovesi.
De asemenea, judecătoarea susţine că nu a existat un conflict juridic de natură constituţională între ministrul Justiţiei şi preşedintele României, în principal, şi între Guvernul României şi preşedintele României, în subsidiar, pentru că ministrul Justiţiei nu reprezintă o autoritate publică constituţională în sensul articolului 146 lit.e) din Constituţia României şi deci nu poate fi parte într-un conflict juridic de natură constituţională, Guvernul României, deşi poate avea calitatea de parte într-un conflict juridic de natură constituţională, reprezentând o autoritate publică constituţională, nu are însă nici o competenţă, nici o atribuţie în ceea ce priveşte cariera magistraţilor, astfel că nu se poate constata că preşedintele României şi-ar fi arogat competenţe care potrivit Constituţiei să aparţină Guvernului sub acest aspect, iar în cadrul procedurii de revocare a şefei DNA, şeful statului a pronunţat o hotărâre, în sensul nerevocării din funcţie a acestuia, finalizân, în acest fel, procedura declanşată de ministrul Justiţiei.
La rândul său, judecătorul Daniel Marius Morar spune că fiecare autoritate publică şi-a îndeplinit atribuţiile care îi reveneau şi nu şi-au arogat competenţele altor autorităţi publice.
"Atât preşedintele României, cât şi ministrul Justiţiei şi-au exercitat competenţele prevăzute de Constituţie şi lege, fără să îşi aroge competenţe care, potrivit Constituţiei, aparţin altor autorităţi publice, ori să refuze îndeplinirea anumitor acte care intrau în obligaţiile lor constituţionale. Fiecare autoritate publică şi-a îndeplinit atribuţiile conform cu prevederile Constituţiei, astfel încât, în aceste condiţii, diferendul invocat de prim-ministrul României cu privire la refuzul Preşedintelui României de a da curs cererii de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, doamna Laura Codruţa Kövesi, nu poate fi echivalat cu un conflict juridic de natură constituţională între ministrul justiţiei, pe de o parte, şi preşedintele României, pe de altă parte”, susţine Morar.
De asemenea, judecătorul subliniază faptul că ministrul Justiţiei este singura autoritate care poate dispune cu privire la oportunitatea declanşării procedurii de revocare a procurorului din funcţia de conducere, în timp mai există şi alţi doi actori implicaţi, respectiv Consiliul Superior al Magistraturii, care are rol consultativ, şi preşedintele României, cu rol decizional.
„Curtea a validat soluţia legislativă care limitează posibilitatea preşedintelui României de a refuza propunerea de numire a procurorilor în funcţia de conducere doar sub aspectul numărului de refuzuri, nicidecum sub aspectul condiţiilor pe care acesta le are de verificat, nedistingând între condiţiile de legalitate şi condiţiile de fond. Prin urmare, cu atât mai mult în procedura de revocare, care implică o analiză a unor condiţii care transcend legalitatea şi antamează o verificare concretă a motivelor invocate în cererea de revocare, în condiţiile legii în vigoare, preşedintele nu poate fi limitat în aprecierea sa cu privire la fondul problemei”, spune Morar.
Cel de-al treilea judecător care a formulat o opinie separată este Mircea Ştefan Mirea, care susţine că sesizarea ar fi trebuit respinsă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condiţiile. Mai exact, explică judecătorul, conflictul juridic de natură constituţională poate apărea doar între autorităţile publice, iar ministrul justiţiei este un demnitar, nu o autoritate publică.
"Dar, chiar dacă am putea trece peste acest prim impediment constituţional, tot nu ne aflăm în prezenţa unui conflict juridic de natură constituţională, întrucât în speţă nu există o situaţie juridică conflictuală a cărei naştere rezidă în mod direct în textul Constituţiei. Obligaţia Preşedintelui (în măsura în care ea există!) decurge dintr-o dispoziţie infraconstituţională, respectiv prevederea art.54 alin.(4) din Legea nr.303/2004. Or, Curtea Constituţională a reţinut că neîndeplinirea unor obligaţii de sorginte legală nu generează automat un conflict juridic de natură constituţională, întrucât eventuala ignorare a unei astfel de competenţe a unei instituţii sau autorităţi publice, fie ea nominalizată în chiar Titlul III al Constituţiei, nu reprezintă eo ipso o problemă de constituţionalitate, ci una de legalitate, pentru că raportul acestora poate fi cenzurat în faţa instanţelor de judecată. De fapt, nu există nicio dispoziţie constituţională care să prevadă în mod expres sau din care să rezulte măcar obligaţia Preşedintelui României de a dispune revocarea – la propunerea ministrului justiţiei – a vreunui procuror cu funcţie de conducere”, explică Minea.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
