Un institut influent apropiat Guvernului austriac propune soluţii în vederea unei favorizări a expulzărilor, în pofida unor critici ale organizaţiilor nonguvernamentale (ONG), în contextul în care Uniunea Europeană (UE) încearcă să-şi pună rapid în aplicare noua politică a azilului, relatează AFP.
Centrul Internaţional de Dezvoltare a Politicilor Migraţiei (ICMPD), cu sediul la Viena, care are legături cu cnservatriiaustrieci, este necunoscut marelui public.
Însă acest organism a luat o nou dimensiune după înăsprirea reglementărilor UE, care a adoptat în 2024 un Pact al Migraţiei, cu scopul de a accelera expulzarea străinilor fără acte.
În urma unor presiuni ale statelor membre, Comisia Europeană (CE) a mers mai departe în ultimele luni.
Ea a întocmit o listă cu ”ţări sigure”, vrea să înfiinţeze centre pentru migranţi în afara frontierelor UE şi propune eliminarea obligaţiei ”legăturii” cu ţara de destinaţie.
”Trenul este în mişcare, este clar”, declară într-un interviu acordat AFP directorul ICMPD, Michael Spindelegger, care se declară ”optimist” şi vorbeşte despre ”progrese”.
”SEMNAL PROST”
Însă mai sunt ”etape de trecut”, iar succesul va depinde de capacitatea UE de a aplica aceste măsuri noi, avertizează el.
”Dacă cineva nu obţine azilul, dar rămâne, este un semnal prost pentru statul de drept şi acceptarea” imigranţilor ”de către populaţie”, subliniază acest fost vicecancelar conservator în vârstă de 65 de ani.
În prezent, mai puţin de 20% dintre deciziile de expulzare sunt puse în aplicare în UE, un nivel denunţat cu regularitate de o extremă dreaptă în plină ascensiune pe întregul continent.
Aici intervine centrul, care are un buget cvintuplu după criza migraţiei din 2015, de peste 100 de milioane de euro, şi un efectiv de 500 de persoane.
Înfiinţat în 1993 de către Austria şi Elveţia, centrul este finanţat în proproţie de 70% de către Comisia Europeană (CE) şi revendică 21 de ţări membre - inclusiv Germania, Grecia şi Croaţia -, dar şi ţări care se află pe rute externe ale migraţiei, ca Turcia sau Bosnia.
State continuă să adere cu regularitate - ca Irlanda, anul trecut -, iar Spindelegger speră ca Franţa şi Spania să-i îngroaşe rândurile.
”VORBE GOALE”
Între numeroasele proiecte ale ICMPD - în 90 de ţări - se află instalarea unor ”centre de întoarcere”, de exemplu Bangladeshul şi Pakistanul, care să-i ajute pe cei care nu obţin azil în UE să se reintegreze economic, în caz contrar continuându-şi călătoria.
Institutul este acuzat de ONG-uri de faptul că pune în aplicare o politică a migraţiei tot mai restrictivă a UE, delegând-o unor ţări din afara Uniunii.
El este acuzat de o cooperare cu Paza de Coastă tunisiană sau autorităţile libiene, suspectate de încălcarea drepturilor fundamentale.
ICMPD - care susţine că este vorba despre ”cazuri individuale” de care ”nu poate fi considerat responsabil” - laudă, din contră, ”succesul” unor formări de agenţi de frontieră puşi la lucru în Tunisia şi Iordania şi o posibilă extindere în Algeria.
Unele dintre aceste programe insistă asupra drepturilor omului, însă este vorba despre ”vorbe goale”, acuză un purtător de cuvânt al ONG-ului specializat Asylkoordination Austria, Lukas Gahleitner-Gertz.
”Cooperarea progresează cu regimuri cu un bilanţ foarte îndoielnic în domeniul” drepturilor omului, denunţă el.
ICMPD are legături foarte puternice cu Partidul Popular Austriac (ÖVP, conservator), care conduce Guvernul şi din care provine actualul comisar european al Migraţiei Magnus Brunner.
Un fost ministru din cadrul ÖVP, Susanne Raab, urmează să-i succeadă, de altfel, la începutul lui 2026, lui Michael Spindelegger.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
